20 de ani de partid. 20 de ani de asociere cu oricine

In 20 de ani de existenta, UDMR a fost „mireasa” majoritatii partidelor care s-au aflat la guvernare, indiferent de ideologie, scopul Uniunii fiind de a obtine drepturi pentru maghiari, mergand pana la autonomia teritoriala. Aplicand politica pasilor marunti, a reusit sa-si atinga multe obiective. Prima intrare la guvernare a UDMR a deschis apetitul liderilor maghiari spre putere, constienti fiind ca, in schimbul voturilor si al sustinerii parlamentare, pot reusi sa rezolve anumite probleme specifice comunitatii, cum ar fi inscriptiile bilingve la intrarea in localitati sau folosirea limbii materne in administratie.

Nu a fost de neglijat nici faptul ca, avand ministri in Guvern si sefi de servicii deconcentrate in teritoriu, regiunile locuite de maghiari puteau, in mai mare masura, sa aiba acces la resurse financiare si la proiecte achitate din bani publici.

UDMR a intrat in Parlament in anul 1990, in urma primelor alegeri postdecembriste, desi nu este inregistrata ca partid, ci functioneaza ca „uniune culturala”, dar primeste subventia de la stat aferenta partidelor politice.

Fara sa aiba vreo preferinta ideologica in materie de parteneri politici, UDMR a sprijinit, de-a lungul anilor, si a facut echipa atat cu formatiunile de stanga, cat si cu cele de dreapta si a acceptat sa intre la guvernare indiferent de partidul sau aliantele care au castigat alegerile.

Astfel, intre 1996 si 2000, UDMR a facut parte din guvernarea CDR, alaturi de PNtCD, PD si PNL, dupa care, in perioada 2000-2004, a acordat sprijin parlamentar Guvernului PSD. Urmatorii patru ani regasesc, din nou, Uniunea la putere, de aceasta data alaturi de Alianta D.A. (PD-PNL) si, ulterior, doar cu PNL. Dupa un an de opozitie, UDMR a intrat, in decembrie 2009, la guvernare alaturi doar de PDL.

Desi maghiarii din Romania nu reprezinta decat 6,6 la suta din populatie, gratie mobilizarii exemplare la alegeri si promisiunilor facute de catre politicienii etniei privind realizarea dezideratelor minoritatii, acestia au reusit sa obtina suficiente voturi pentru candidatii UDMR incat Uniunea sa fie capabila sa incline balanta unei sustineri la guvernare. Grupurile parlamentare de senatori si deputati maghiari au facut ca UDMR sa devina un pion deloc de neglijat pe scena politica romaneasca, in stare sa formeze sau sa rastoarne majoritati.

Prezenta cvasi-constanta a UDMR la guvernare sau sustinerea Guvernului in ultimii 15 ani s-a soldat si cu indeplinirea unor deziderate ale comunitatii maghiare care, altfel, ar fi ramas doar in stadiu de proiect.

Aplicand politica pasilor marunti, ca parte a jocului „voturi contra drepturi”, la care liderii maghiari au devenit maestri de-a lungul anilor, UDMR a reusit sa treaca prin guverne sau prin parlamente o serie de hotarari sau legi in beneificiul etniei maghiare. Fiecare partid romanesc a fost nevoit, astfel, sa faca unele concesii UDMR pentru asigurarea stabilitatii guvernarii sau a voturilor in Parlament.

Primele acte normative prin care s-au conferit drepturi acestei minoritati au fost adoptate dupa 1996, maghiarii avand dreptul de amplasare a placutelor bilingve la intrarea in localitatile unde populatia minoritara este de cel putin 20 la suta, apoi dreptul de a folosi limba materna in administratie in judetele unde au o pondere importanta sau dreptul la inscriptii bilingve pe cladiri oficiale.

De asemenea, s-a reusit retrocedarea catre comunitatea maghiara si bisericile istorice maghiare a bunurilor confiscate de regimul comunist si s-au facut pasi importanti in ceea ce priveste invatamantul de stat in limba materna, la diverse niveluri.

Cele mai importante obiective ale UDMR, dezideratele supreme, urmarite constant din 1990 incoace, raman, insa, cele privind autonomia, incepand cu autonomia culturala si terminand cu cea teritoriala.

Desi unii politicieni romani, printre care presedintele Traian Basescu si actualul premier Emil Boc, au adoptat pozitii transante fata de acest subiect, afirmand ca, in Romania, maghiarii din secuime vor avea atata autonomie cata exista la Tulcea, UDMR nu a renuntat sa sprijine, pe fata sau voalat, realizarea autonomiei, incepand cu cea teritoriala a tinutului Secuiesc. In acest sens, formatiunea a initiat inca din 2005 legea minoritatilor nationale care, sub umbrela dreptului la identitate culturala, ar fi oferit maghiarilor un grad ridicat de autonomie. Proiectul zace de cinci ani in Parlament, iar discutia pentru repunerea acestuia pe tapet a revenit in prim plan odata cu negocierile pentru formarea actualului guvern, care fara participarea UDMR nu ar fi avut majoritate parlamentara.

De-a lungul celor 20 de ani de existenta, UDMR a fost nevoita sa faca fata si unor tentative de secesiune interna, cauzate de lideri „radicali” ai maghiarimii, mai mult sau mai putin importanti, care fie reclamau „moderatia” conducerii in incercarea de a indeplini punctele din programul UDMR, fie doreau spargerea „monopolului” Uniunii in ceea ce priveste reprezentativitatea in sanul membrilor etniei si transformarea formatiunilor pe care le reprezentau intr-o alternativa la UDMR.

Cea mai grea lovitura a dat-o Uniunii, in anul 2003, chiar presedintele de onoare al acesteia, Laszlo Tokes, care a parasit formatiunea si a infiintat Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania (CNMT). Tokes a plecat, printre altii, insotit de Toro T. Tibor, membru fondator al UDMR, si de deputatul Szilagyi Zsolt.

Ulterior, Tokes a candidat ca independent la alegerile europarlamentare din 2007 si a obtinut un mandat de europarlamentar, luptand, practic, impotriva candidatilor UDMR. Laszlo Tokes s-a impacat, oarecum, cu UDMR, abia in 2009, cand a participat pe „Lista solidaritatii maghiare” la alegerile europarlamentare, alaturi de candidati ai Uniunii.

In anii 2003-2004, in secuime s-au infiintat Uniunea Civica Maghiara, transformata ulterior in Partidul Civic Maghiar si condusa de Szasz Jeno, dar si Consiliul National Secuiesc, care il avea in frunte pe Csapo Joszef. Ambele formatiuni sustineau ca lupta pentru realizarea autonomiei si isi cautau aderenti criticand UDMR ca nu actioneaza mai ferm pentru atingerea acestui obiectiv.

Conducerea UDMR a trebuit sa faca fata si unor acuzatii de coruptie, iar unii lideri au fost nevoiti sa treaca pragul DNA.

Chiar presedintele Marko Bela, cel care conduce UDMR din 1993, a trebuit sa dea, in 2006, explicatii procurorilor in legatura cu o suma de 90.000 de lei primita in avans de la o editura in contul unor poezii care urmau sa fie scrise.

Fruntasi ai UDMR au fost acuzati ca au derulat afaceri necurate cu banii diverselor fundatii care finantau proiecte ale comunitatii maghiare, cum ar fi Fundatia „Communitas”, „Aranka Gyorgy”, „Iskola” sau „Identitas”. Fundatiile respective, care primeau bani atat de la Guvernul Romaniei, cat si din partea unor institutii si asociatii din Ungaria, erau conduse, la un moment dat, chiar de membri de frunte ai Uniunii.

In urma cu doi ani, DNA a trecut la verificarea situatiei financiare a patru fundatii din Cluj-Napoca – „Communitas”, „Progress”, „Iskola” si „Jakabffy Elemér” – ai caror lideri erau membri marcanti ai UDMR.

Fundatia „Communitas” a fost infiintata in 12 martie 1998 si are ca fondator unic UDMR. Presedinte al „Communitas” a fost, pana in anul 2005, actualul lider al UDMR, Marko Bela, iar acum aceasta este condusa de fostul presedinte executiv Takacs Csaba.

Fundatia „Iskola”, infiintata in 1996, era condusa la acea vreme de presedintele executiv al Uniunii, Kelemen Hunor.

Un alt „cutremur” in UDMR a fost cauzat de acuzatiile de spionaj aduse in 2007 de catre DIICOT fostului ministru al Comunicatiilor, Nagy Zsolt, cercetat intr-un dosar alaturi de fostul ministru al Economiei, Codrut seres, cei doi fiind trimisi in judecata pe motiv ca „au aderat la un grup infractional organizat cu caracter transnational”.

UDMR are in fata, cel putin teoretic, trei ani de guvernare cu democrat-liberalii, la finalul carora se va vedea daca realizarea altor deziderate ale minoritatii maghiare a fost posibila sau va fi nevoie de o alta participare la guvernare, indiferent cu cine, pentru indeplinirea lor.

UDMR joaca in continuare „Voturi contra drepturi”.
Marko Bela: Dupa 20 de ani, conditia de minoritar este alta, au fost dobandite drepturi

Liderul UDMR, Marko Bela, vorbeste, intr-un interviu acordat agentiei MEDIAFAX, despre „euforia” pe care o simtea, in urma cu 20 de ani, la infiintarea Uniunii, despre schimbarea conditiei de minoritar in Romania, dar si despre incercarile de „obstructionare” a actiunilor UDMR de catre PCM.

La 20 de ani de la infiintarea UDMR, in 25 decembrie 1989, Marko Bela, care este unul dintre membrii fondatori ai acestei formatiuni gandite pentru a reprezenta interesele maghiarilor din Romania, vorbeste despre ceea ce a stat la baza infiintarii UDMR, dar si despre „iluzii care nu s-au adeverit”.

Prezentam interviul acordat de liderul UDMR, Marko Bela:

Reporter: UDMR a implinit 20 de ani, iar dumneavoastra ati fost unul dintre membrii fondatori. Ce sentimente aveati atunci si cum priviti acum in urma?

Marko Bela: In ceea ce ma priveste, pe de o parte, cu sentimentul de asumare a unei alte meniri, si anume implicarea in viata politica, eu eram un intelectual cu alta menire, care nu a facut politica. Deci, fiind constient de dificultatile care ne asteapta, dar in acelasi timp cu o euforie extraordinara si cu niste iluzii care nu s-au adeverit, si anume ca foarte repede vom reusi sa impunem o schimbare radicala, atat in ceea ce priveste intreaga societate din Romania, constructia democratica din Romania, cat si in ceea ce priveste relatiile interetnice. si trebuie sa constat, ulterior, ca am fost naiv cand am crezut ca Silviu Brucan – toata lumea se refera la aceasta prognoza – a fost un ultrapesimist cand a vorbit de 20 de ani. Iata ca nici 20 de ani n-au fost suficienti pentru a impune o schimbare radicala in anumite domenii. Dar peste 20 de ani, totusi, pot afirma ca am realizat foarte multe lucruri bune, ca in acest moment conditia de minoritar, totusi, e alta decat acum 20 de ani, ca o serie de drepturi au fost dobandite. Altele, in schimb, trebuie sa fie dobandite in viitor. Deci, a avut loc o schimbare mult mai lenta si mult mai anevoioasa decat am sperat.

Rep.: Infiintarea unei alternative la UDMR, respectiv Partidul Civic Maghiar, plus alte organizatii, v-a ajutat in ideea aceasta, de a impune o schimbare a mentalitatii?

M.B.: Obstructionarea eforturilor noastre de a obtine anumite schimbari nu ne-a ajutat, bineinteles, si aceste grupari sau acest partid de foarte multe ori n-au avut alt rol decat acela ca, pur si simplu, sa ne obstructioneze. Atunci cand totusi au mai reusit sa formuleze cate o critica pertinenta, acest lucru, si din partea lor, si din partea altora, ne-a ajutat bineinteles. Dar aceste critici pertinente, in cazul lor, au fost exceptii. In general, ei pur si simplu au incercat sa blocheze sau sa obstructioneze UDMR.

Rep.: Este o mentalitate in randul UDMR aceasta idee ca numai fiind la guvernare poti obtine drepturi?

M.B.: Nu. Nu. Noi, in acesti 20 de ani, timp de sapte ani, deci 1990-1996, dupa aceea in anul 2009, am fost in opozitie si timp de patru ani, 2000-2004, nu am fost in Guvern, dar intr-adevar ne-am regasit pe partea guvernamentala. Deci, guvernarea propriu-zisa inseamna, de fapt, opt ani din cei 20.

Rep.: Ce ar mai fi de realizat?

M.B.: Trebuie sa va spun ca eu am avut multe satisfactii si deloc nu consider ca asumarea guvernarii din partea mea a fost degeaba. Deci, a avut rezultate foarte serioase si in continuare este nevoie sa mergem mai departe in aceeasi directie. Romania nu s-a aliniat inca in totalitate Uniunii Europene, deci suntem in Uniunea Europeana, procesul de integrare nu s-a incheiat si avem cu totii o raspundere in acest sens, iar in ceea ce priveste relatiile interetnice mai avem foarte multe de facut.

Rep.: Sunteti, totusi, pentru a doua oara vicepremier. Ati spus ca un maghiar, un minoritar, va avea aceleasi drepturi reale in Romania cand va ajunge presedinte sau va concura cu sanse reale la Presedintie. Cand credeti ca se va intampla asta?

M.B.: Trebuie sa se intample si acest lucru, dar in ceea ce ma priveste, eu nu mai am astfel de ambitii personale, trebuie sa stiti. (Mediafax)