Este dificila evaluarea si categorisirea unui popor de catre el insusi. De cele mai multe ori atributele si caracteristicile de baza se sedimenteaza in timp, in mintea observatorilor externi. Noi ii vedem pe nemti ca fiind rigurosi si precisi, pe francezi rafinati, promotori ai unor parfumuri exotice, a unei imbracaminti sofisticate, sau pe chinezi – maestri in arta manuala, migalosi pana la perfectiune… Cei din afara noastra, cum ne vad ei oare? Nu cred ca are o legatura directa cu imaginea romanului generata astazi de mass media interna si internationala…
si ceea ce vedem acum si afirmam (catalogand poate abuziv) ca fiind caracteristic unui neam se mai potriveste cu realitatea? Sa nu uitam ca viata se accelereaza continuu! Globalizarea, structurarea unei culturi bazate pe internet, pe mall-uri si supermarket-uri sterge treptat o mare parte din aceste „etichete” puse de istorie. Contextul se schimba continuu! Fara sa vrem si fara sa simtim in general ne schimbam si noi – co-evoluam cu acest mediu! Important ar fi sa vedem spre ce ne poarta aceasta schimbare continua? Ce proprietati are mediul in care evoluam? Este el benefic? Ne putem oare lasa dusi de „tendintele exterioare” sau trebuie sa luptam construindu-ne o alta dimensiune ce poate schimba maine concret insasi etichetele puse pe diferitele popoare (grupuri)?
Iata de ce as aduce in discutia noastra cuvintele lui Octavian Paler (”Paradoxul vremurilor noastre”), care zic eu, pot defini bine o bifurcatie esentiala in calea dezvoltarii noastre ca fiinte si in final a unei altfel de Romanii: ”Paradoxul vremurilor noastre este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici; autostrazi mai largi dar minti mai inguste. Cheltuim mai mult dar avem mai putin. Cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii dar mai putin timp. Avem mai multe functii dar mai putina minte, mai multe cunostinte dar mai putina judecata, mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina dar mai putina sanatate”. Desi citatul de mai sus este doar o mica parte din lucrarea lui Paler, cred ca este sugestiv, esentializat si poate consitui o ”oglinda” ce reflecta o criza majora, globala, in luarea unei decizii privind evolutia personala, spiritul in care ne crestem copiii si implicit structuram viitorul unei natii! Se intrevad doua drumuri ce duc in locuri diferite, total diferite! Pe care sa il apucam in constructia entitatii noastre? Pe cel ce se vede, ”carnal”, distorsionat, evident, considerat de multi „normal caci astea sunt vremurile”? sau sa ne incumetam sa pornim catre celalalt loc in care Omul este valoare si nu Resursa, in care inima in armonie cu ratiunea deschide orizonturi noi, se bucura si daruieste?
Orice structura sociala se naste, se maturizeaza, imbatraneste si moare, aidoma oricarui lucru viu. Evolutia Omenirii se produce printr-o succesiune de etape de „calm” intrerupte de perioade de criza, de convulse, specifice „mortii” Vechiului si nasterii Noului… Criza actuala este un bun prilej de meditatie, de alegere, schimbare. Oare o dorim cu-adevarat?
incercand sa patrundem printr-o modelare stiintifica procesul de germinare, structurare, fructificare si destructurare a unei „epoci sociale”, se poate identifica o corelatie intre debitul de materie, energie si informatie ce „traverseaza” o grupare sociala si structura ei functionala, organizationala (inclusiv culturala, etica si spirituala). Pe masura ce omenirea descopera Legi din ce in ce mai profunde, mai subtile ale Naturii si este capabila sa genereze o proiectie a acestor legi intr-o lume de artefacte din ce in ce mai sofisticate, insasi natura acestor produse modifica nivelul nevoilor, a intereselor si intentiilor, constituind astfel o premiza a schimbarii… Descoperirea curentului electric si a efectelor acestuia a generat toata aceasta lume asa zisa moderna: societatarea informationala. in „samanta” fenomenului fizic de inductie se aflau incapsulate toate produsele utilizate azi… generatoarele de energie electrica , radioul, telefonul, calculatorul … Atunci cand se epuizeaza valentele unui asemenea „sambure informational” lumea creata dispare treptat dar sigur lasa in urma altceva… o alta samanta (poate fizica cuantica…). in asemenea momente de cumpana, in crize majore ce tulbura coerenta unei societati globale, apare oportunitatea alegerii unul alt drum. Este momentul de creativitate si nu de imitatie a unei solutii de succes din trecut, aflata in faza finala de descompunere…
Cred ca ar merita o analiza mai lucida si bazata pe noi metodologii, specifice unei abordari neliniare precum cea furnizata de studiul Complexitatii, pentru a ne putea caracteriza pe noi ca romani (un recensamant al abilitatilor si nu doar cantitativ) pentru a ne gasi astfel locul in comunitatea globala moderna. Ne-am putea incumeta la o asemenea analiza? Am putea oare incepe cumva? Cum ar arata Romania din perspectiva unei minti luminate si a unei inimi calde? Uneori, chiar si o utopie poate inalta spirite tinere, dincolo de orice obstacol.
FLORIN MUNTEANU
