Părinţii sunt cei care impun stilul de viaţă pe care îl va adopta un copil, sunt responsabili pentru alimentaţia copiilor și de comportamentele pe care le adoptă copilul.

Din nefericire, într-o societate în care toate activitățile se desfășoară contra-cronometru, este extrem de dificil să mai acordăm atenția cuvenită copiilor noștri, însă psihologul Lenke Iuhoș afirmă că acest lucru poate fi extrem de nociv pentru sănătatea emoțională a copilului, aspect care va avea efecte negative pe termen lung, inclusiv în viața lui de adult. Specialistul afirmă că există cel puțin 5 acțiuni eficiente, prin care putem spori relația dintre părinte și copil prin activități comune.

 

  1. Să stăm la discuţii. “Juniorii înţeleg, chiar înţeleg ce spun adulţii. Copilul, în inocenţa lui nu e pregătit mental să ia decizii singur, însă poate înțelege, dacă i se explică pe înțelesul lui, de ce trebuie să adopte un anumit stil de viață sau altul. Discuţiile simple, concrete, despre ce e bine şi ce e rău aduc mult îl vor ajuta foarte mult și i se va da încredere să facă pași în acea direcție, astfel încât să intre în rutina lui zilnică. În acel context, comunicarea atinge în profunzime relaţia dintre părinte şi copil. Exersaţi cu transparenţă, cu informaţii adevărate îmbrăcate pentru copilăria lui. Copiilor le place să fie ghidaţi”, explică psihologul Lenke Iuhoș.
  2. Să le oferim suport. Copiilor le place să se coopereze cu ei. Sănătătea stă în modul de viaţă, iar aceasta se formează în primii 7 ani. Obiceiurile alimentare, obiceiurile de mişcare se adoptă în anii educaţionali. În aceşti ani copilul primeşte educaţie atât din partea familiei cât si de la şcoală. Suportul este un context în care trăieşte copilul, un mediu, un moment în care în neputinţă primeşte încurajare înnăbuşită de iubire. Suportul înseamnă şi o apreciere acordată copilului în momentul în care el a efectuat paşi corecţi în a dezvolta propriul stil de viaţă, care aduce beneficii clare în sfera sănătăţii sale”, afirmă psihologul Lenke Iuhoș.
  3. Să îi încurajăm la acţiune. Acţiunea ne face să trăim. Programul unei zile se poate discuta împreună cu copilul, nu doar impune, deoarece nu se va simți confortabil să facă unele lucruri. Discuţiile eficiente atrag acţiuni imediate. Acesta este secretul implicării copilului în a face ceva. Copiii pot participa la gătitul în familie, atunci când pregătim masa, să o facem împreună cu ei, să implicăm copiii în cumpărarea alimentelor sănătoase etc. Acţiunile devin astfel automatisme. Imaginea viitorului adult se creează în copilărie, iar regulile de viaţă învăţate în copilărie, devin principii trăite în viaţa de adult. La acea vârstă nu e imposibil, dar e destul de greu să schimbi stilul dezordonat de viaţă al unui om fără implicaţii şi costuri considerabile”, declară specialistul.
  4. Să fim modele pentru ei. “Părinţii sunt responsabili de ce modele de viaţă absorb copiii lor, aspect care din păcate a dispărut la Generația Z și Alpha și care erau la mare căutare și chiar extrem de eficiente pentru Generația Y. Modelele apar cu rapiditate, însă au o calitate de preţuit, sunt selectabile. Le acceptăm sau nu. Copiii sunt în creştere, ei se agaţă de tot ce pot prinde uşor. Aceste modele venite din famile, şcoală, societatea restrânsă sunt captivante, devin reguli pentru ei. Ei nu remarcă corect comportamentele dăunătoare stilului de viaţă. E preferabil ca părinţii să selecteze ce fel de comportamente sunt benefice pentru copiii lor, care sunt obiceiurile care pot apărea zi de zi în viaţa acestora”, consideră psihologul.
  5. Să facem sport împreună. Mişcarea e libertate pentru copii. E recomandat să fie adus cu înţelepciune în programul copilului un program de sport eficient pentru vârsta lui. E riscant atunci când mişcarea prin sport este introdusă forţat sau dacă alegem sportul pe care nu-l înțelege sau nu i se potriveste. Nereuşita acceptării programului de sport poate fi prevenită prin colaborare cu un medic specialist, care poate da indicaţii din punct de vedere fizic şi mental. E indicat ca sportul şi şcoala să se îmbine armonios”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here