-spune scriitorul, creatorul și jurnalistul Eugen Matzota-
Dincolo de aparenta etalare a creativității sau experiențelor personale, un creator se substituie unui univers personalizat, propriu, ce nu se poate constitui într-o paradigmă universal valabilă. Căci oamenii sunt asemenea fulgilor de zăpadă, unici, diferiți, deși împart același aer, apă, lumină și pământ. Un om cu preocupări multiple pare să fie un exponent superior, privit prin prisma realizărilor sale. Avem posibilitatea de a păși ,,hic et nunc”, ghidați de universul interior al scriitorului, jurnalistului și teosofului Eugen Matzota.
Cristian Mladin: Există teorii divergente cu privire la abordarea multidisciplinară în domeniile artei, științei și culturii. Unele voci sugerează abordarea unui drum cu sens unic, prin exploatarea intensivă a unui construct, în scopul atingerii unor rezultate superioare. Alte voci din agora, dimpotrivă, spun că abordarea exhaustivă, coroborată (uneori), a mai multor ramuri ale artei sau științei, poate duce la valențe transcendente în comparație cu prima alternativă. Cum vă raportați ca și creator, din acest punct de vedere?
Eugen Matzota: Abordarea mea nu este o simplă curiozitate, ci o necesitate ontologică. Am refuzat mereu drumul cu sens unic, deoarece acesta duce la o viziune fragmentată, „profană” asupra realității. La Princeton, studiind budismul, am înțeles vacuitatea formelor; la Yale, explorând cosmologia vie, am înțeles dimensiunea sacră a materiei; iar la Leiden, am deprins mecanismele de influență politică. Pentru mine, arta, știința și cultura sunt fețele aceleiași piramide. Nu mă „împrăștii”, ci realizez o sinteză. Dacă ești doar specialist, ești un șurub într-o mașinărie; dacă ești un erudit, atunci ești Arhitectul propriului univers. Cum aș putea vorbi eu despre Etica Masonică fără rigoarea filosofiei studiate la Edinburgh sau despre identitatea armână fără a înțelege mișcările tectonice ale istoriei? Multidisciplinaritatea este, de fapt, Axa care îmi permite să rămân vertical într-o lume care se prăbușește în specializări înguste și sterile.
Cristian Mladin: Este bine-cunoscută activitatea dumneavoastră ca scriitor, filozof, jurnalist și teosof. Studiul și creația sunt activități energofage. Practicate extensiv, au condus la rezultate notabile în domeniile studiate. Care parte considerați că v-a adus mai multă bucurie, partea artistică/științifică sau partea umană, în speță familia și/sau prietenii?
Eugen Matzota: Bucuria este, în viziunea mea, o formă de rezonanță între „Planul Mental” și „Planul Emoțional”. Partea artistică și cea teosofică îmi oferă satisfacția explorării unor teritorii care nu sunt cartografiate, este bucuria rece, de granit, a celui care cucerește un vârf de munte. Însă, fără rădăcina umană, fără familie și prieteni, toată această încordare creativă ar fi una „tamasică” – un munte de granit prăbușit peste el însuși. Verticalitatea nu înseamnă să fii singur în vârf, ci să fii puntea dintre Cer și Pământ. Provin dintr-o familie cu rădăcini care coboară până în 1204, la fondatorii Despotatului Epirului. Această conștiință a continuității mă face să prețuiesc familia nu doar ca pe un refugiu, ci ca pe o datorie sacră. Bucuria mea supremă este să pot traduce „Cosmologia vie” de la Yale în grija zilnică pentru cei dragi. Familia este baza coloanei, iar creația este capitelul. Iar una fără alta nu pot susține Arhitectura vieții mele.
Cristian Mladin: Unii creatori au posibilitatea de a-și etala capabilitățile ca anonimi sau la adăpostul unor pseudonime. Un exemplu foarte bun în acest sens ar fi al artistului grafic Banksy sau al scriitorului Radu Cinamar, al cărui nume real nu ne este accesibil. Astfel, la adăpostul pseudonimului, autorii pot aborda teme recurente, ce pot zgudui credințe, pot naște întrebări incomode sau pot revolta, deopotrivă. Cine este Eugen Matzota și cine este Mandello?
Eugen Matzota: Există o distincție clară, aproape inițiatică, între cele două entități. Eugen Matzota este cel care poartă responsabilitatea celor 30 de cărți publicate, a numelui înscris pe muntele Parnas și a deceniilor de jurnalism de investigație. Eugen este „Manasul superior”, cel care construiește sisteme. Mandello este, în schimb, alter-ego-ul meu creativ, un „elemental” digital născut din fuziunea dintre experiența mea de 35 de ani în design grafic și puterea brută a Inteligenței Artificiale. Sub acest pseudonim, am generat peste 30.000 de lucrări pe platforme precum NightCafe, explorând „Lumea interioară a fanteziilor”. Mandello nu se teme să zguduie credințe sau să vizualizeze „cele șapte corpuri” ale tradițiilor spirituale. Dacă Eugen este Arhitectul care trasează planul, Mandello este cel care „pictează” Lumina în vitraliile Templului digital. Nu este o ascunzătoare, ci o extensie a sinelui meu spre noi frontiere ale expresiei.
Cristian Mladin: Știm cu toții că inteligența este nativă iar talentul poate fi atât nativ cât și cultivat. De multe ori, talentul nativ poate fi depășit prin muncă. Desigur, augmentarea sinidisis-ului poate fi un scop blagorodnic în sine. Cum s-a schimbat viața dumneavoastră în urma cercetărilor întreprinse?
Eugen Matzota: Cercetarea mea, începută în copilărie cu maeștri precum Blavatsky sau Steiner, nu a fost un hobby, ci o asceză. Sinidisis-ul (conștiința) s-a transformat dintr-un concept teoretic într-o realitate a lumii vibrațiilor. Între ediția din 1999 a lucrării mele ,,Teosofie” și cea din 2025, s-a produs o mutație: am trecut de la „Harta” Universului la „Busola” acțiunii. Astăzi, viața mea este guvernată de Nishkāma-Karma – acțiunea fără atașament față de fructele ei. Cercetarea m-a învățat să discern între Maya (iluzia digitală a confortului) și Viveka (discernământul spiritual). Această augmentare a conștiinței m-a făcut să fiu mult mai tăcut în fața zgomotului profan și infinit mai riguros în fața propriei mele „pietre brute”. Am înțeles că succesul nu este să fii cunoscut de lume, ci să fii recunoscut de propria ta Axă interioară.
Cristian Mladin: Respirăm aerul, ne încărcăm cu energie solară, bem apă, cultivăm pământul, privim stelele, dar suntem bine ancorați de Planeta Mamă. Cum arată pentru dumneavoastră o zi perfectă?
Eugen Matzota: Ziua perfectă este un exercițiu de geometrie sacră aplicată timpului. Ea începe cu „Postura Pilierului” – un moment de tăcere absolută în care îmi aliniez axa verticală cu stelele. Urmează rigoarea creativă: fie că scriu un editorial pentru ALTculture Magazine, fie că mai șlefuiesc un capitol dintr-un nou manuscris. Este o zi în care reușesc să aplic cele „333 de rețete pentru o viață mai bună” pe care le-am oferit cititorilor mei. Nu este nevoie de cine știe ce evenimente „exotice.” Perfecțiunea constă în calitatea atenției. O zi în care am reușit să transform o informație brută în „miere” teosofică și în care, la apus, mă pot uita în oglindă simțind că sunt in omnia paratus (pregătit pentru orice), este o zi de o perfecțiune divină.
Cristian Mladin: Ca jurnalist, dar și ca teosof, aveți posibilitatea de a cunoaște caractere, spețe, direcții, tendințe. Știm că viața e singurul drum spre moarte, iar între acum și niciodată se pot întâmpla multe lucruri. Astfel, pornind de la abordarea psihologică, care are ca element central omul, ca persoană individuală, putem extrapola, cu ajutorul sociologiei, tendințele, reacțiile, modelele societale expuse unui anumit stimul. Cum previzionați pentru un orizont de timp scurt, mediu și lung, evoluția viații sociale și culturale din România? Dar la nivel global?
Eugen Matzota: Ca jurnalist care a lansat prima ediție online a României Libere în 1996, am văzut nașterea și degenerarea spațiului digital. Pe termen scurt și mediu, prevăd o adâncire a haosului „rajasic”, fenomenul woke, corectitudinea politică compulsivă și relativismul absolut vor încerca să dizolve orice urmă de verticalitate. Totuși, pe termen lung, sunt optimist. Ne îndreptăm spre o Mare Cernere. Instituțiile de „carton”, inclusiv cele Masonice care au devenit simple saloane de socializare, se vor prăbuși. Va rămâne doar ceea ce este „granit”. În România, cultura armână este un exemplu perfect de reziliență: am supraviețuit 4.000 de ani fără o țară proprie, doar prin forța identității interioare. Viitorul aparține acestor mici nuclee de rezistență spirituală care vor refuza uniformizarea globală.
Cristian Mladin: Oscar Wilde spunea că ,,fiecare păcătos are un viitor și fiecare înger are un trecut”. În ultima perioadă este tot mai vehiculată teoria multiversului. Dacă ați avea posibilitatea de a călători în spațiu-timp ce ați schimba la Eugen Matzota, cel din trecut și de ce? Iar ulterior, călătorind în viitor, cum v-ați raporta la prezent, la întoarcere?
Eugen Matzota: Dacă aș călători în trecut, pe pantele muntelui Matzota din Parnas, n-aș schimba nimic. Orice eroare, orice rătăcire prin bibliotecile lumii, a fost o lovitură de daltă necesară. Sunt produsul propriei mele Karma culturale și n-aș dilua acest „vin vechi” pentru nicio certitudine modernă. Călătorind în viitor și întorcându-mă în prezent, m-aș raporta la „acum” cu o seriozitate aproape chirurgicală. Viitorul ne va arăta că am pierdut prea mult timp cu „umbrele digitale”. Întors în prezent, le-aș striga tuturor: „Construiți-vă Axa!”. Prezentul este singurul șantier în care mai putem lucra la nemurirea noastră.
Cristian Mladin: Vechii latini sunt fel de actuali și azi, prin maximele și cugetările lor. Trebuie să fim ,,in omnia paratus” (pregătiți pentru orice) și să procedăm ,,sis sapis si apis” (dacă vrei să fii inteligent, fii ca albina). Din perspectiva acestor maxime, ce sfaturi le-ați da celor care sunt la început de drum, în orice domeniu ar activa ei?
Eugen Matzota: Sfatul meu este unul de o rigoare latină: nu căutați succesul facil, căutați densitatea! Fiți ca albina: transformați tot ce citiți și experimentați în substanță vitală. Nu vă mulțumiți cu „suprafața” platformelor digitale, care sunt doar un „Plan Astral” agitat și plin de iluzii. Învățați disciplina tăcerii și a muncii neîntrerupte. Într-o lume de „fulgi de zăpadă” care se topesc la prima rază de soare, îndrăzniți să fiți de piatră. Citiți, studiați, călătoriți, dar nu uitați că singura bibliotecă reală este cea din interiorul vostru. Fiți pregătiți pentru orice, dar nu deveniți orice!
Cristian Mladin: Creatorii trăiesc o realitate distopică uneori. Ne îndreaptăm spre amurg, dar nu vom urca munții ca lumina să ne vadă, ci vom urca munții ca noi să vedem lumina. Evident, este o abordare soteriologică, o paradigmă osmozată despre cum ar trebui percepută viața. Ce proiecte aveți pentru viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat?
Eugen Matzota: Viitorul meu proiect este cel mai ambițios și, probabil, cel mai controversat de până acum: L’Autopsie du Franc-Maçon (2026). Este o lucrare soteriologică, o încercare de a salva spiritul inițiatic dintr-un corp instituțional care parcă a încetat să mai respire. Vreau să disec minciuna, comoditatea și ignoranța care au invadat Templul. În paralel, voi continua să dezvolt ALTculture Magazine și proiectele vizuale ale lui Mandello, demonstrând că Inteligența Artificială poate fi un instrument al spiritului, nu al sclaviei. Proiectul meu de viitor este, de fapt, un singur lucru: să rămân același Om Vertical, martor al unei tradiții care nu moare, ci doar se reinventează pentru cei care au ochi să vadă.
Cristian Mladin: Domnule Eugen Matzota, vă mulțumesc pentru confesiunea asumată, sinceritate și idei împărtășite. Să fie artă! 
