Amnistia se discută, dar nu se dă
Pare greu de crezut, dar ce desparte PSD de dezastrul total la alegerile viitoare este Viorica Dăncilă, o contra eroină de Teleorman dacă vreodată a fost una, a cărei poveste va fi citită pe viitor în toate coafoarele de provincie în reviste glossy, de la povestea coafurii de Teleorman la președinția Consiliului UE.
Și pe bună dreptate, fiindcă doamna Dăncilă, despre a cărei inteligență se fac atîtea glume crude, cînd nu mai rău la București (nimic în presa străină, unde mai sunt totuși maniere, fără a mai exista integritatea de altădată) e principalul obstacol în calea unei amnistii și grațieri care ar anula principalul cîștig al societății noastre de pe urma anticorupției: desființarea culturii de imunitate.
Pentru că dacă e cert că statul de drept a fost încălcat și de anticorupție, și nu o dată (mandate de securitate națională folosite fără aprobare judecătorească în procese de corupție, complete ilegale prin încălcarea repartizării aleatorii), asta nu înseamnă că tot ce s-a făcut în a stăvili o corupție generalizată trebuie anulat și, respectivii, toți eliberați ca să o ia de la capăt, chiar dacă în cazul lor nu a existat nici o încălcare a vreunui drept sau proceduri.
Cel puțin două sondaje în care am încredere (unul al meu) au arătat o majoritate covîrșitoare contra amnistiei. La asta se adaugă valul populist de spaimă că violatorii, pedofilii și cine mai știe cine vor putea ieși din închisori și vor lupta iarăși prin scări de bloc și lifturi contra bunelor moravuri.
Dar dacă societatea noastră nu e destul de evoluată ca să purtăm o discuție rațională despre politica penală, ca despre nimic de altfel (o să intrăm în euro fără o dezbatere reală, că statul paralel plus PSD între ei au distrus societatea civilă, și nu are cine să mai medieze o asemenea discuție și să le explice oamenilor ce îi așteaptă), asta nu înseamnă că instinctele ei de conservare nu sunt juste. Oamenii știu că o aministie pentru corupție nu ar fi urmată de o pocăire, ci de o reluare. PSD nu a reușit să dea garanții suficiente în alt sens, iar prezența lui Darius Vâlcov ca șef al politicilor publice și principal purtător de imagine (ce greșeală a lui Liviu Dragnea) al guvernului acestei coaliții arată clar că amnistia rămîne proiectul de bază: sau s-ar duce și el să dea sfaturi prin Madagascar sau mai bine Venezuela, că acolo au nevoie mare de o minune și nu extrădează pe nimeni. Stă, că e sigur că scapă. Iar asta va fi decontat electoral major de către PSD, care în loc să ia lauri că s-au creat pe bune vreo două sute de mii de locuri de muncă din creșterea lor economică și sunt șanse să iasă bugetul de pensii din deficit, preferă să piardă alegerile, dar să scape de pușcărie. Proastă socoteală, că acela care scapă azi poate fi băgat mîine dacă nu negociem o politică penală în consens în loc să ne distrugem țara și reputația (în cazul lor, și partidul), la BXL și la București.
Cum PSD nu mai are majoritatea să își reinvestească un alt guvern, doamna Dăncilă are de jucat o mînă mai tare decît pare, pentru un prim ministru sabotat din interior și ținta glumelor mîrlănești de tot felul.
Dna Dăncilă nu trebuie să admită vreo ordonanță sau vreo grațiere. Numai discuția, stupidă și pe față, a adus pierderi majore PSD. Dar ar fi bine ca, măcar de data asta, să rezistăm tentației de a face mișto de cineva cu greaua sarcină a președinției UE în același timp cu ținut piept celor care vor amnistia. Avem nefericitul talent de a împiedica oamenii să evolueze și nu ne putem opri din făcut mișto nici atunci cînd vedem că da, chestiunea opririi amnistiei și grațierii este la dna Dăncilă, care are zero sprijin din toate părțile pentru așa ceva. Nu sunt la București, dar înțeleg că nu trece nici un eveniment de consiliu UE fără vreo mahala românească plantată prin preajmă.
De ce să nu trîntim guvernul mai degrabă decît să transmitem semnale publice dnei premier că dacă oprește aministia și grațierea promovată de propriul partid va avea parte de credit public? Din motivul foarte simplu că e greu de imaginat cine poate împarți banii la o majoritate de primari și parlamentari PSD încît să treacă vreun buget, orice buget, la ora actuală. Problema a fost și rămîne cum construim o altă majoritate nu pe bază de alocări discreționare și nu pe bază de șantaj (cum fac unii din servicii, de pe timpul lui Băsescu deja). Cîtă vreme asta nu e rezolvată, trebuie să ne bazăm pe dna Dăncilă să oprească ce e mai rău și poate să ne și iasă dacă gîndim vreun moment constructiv și nu ca niște trolli.
Alina Mungiu-Pippidi
ALINA MUNGIU‑PIPPIDI (n. 1964), doctor în psihologie socială al Universităţii din Iaşi, este activistă a societăţii civile din România din 1989, iniţiatoare a Contractului cu România şi a Contractului cu Clasa Politică (1996), lider al Coaliţiei pentru un Parlament Curat (2004), şi fondatoare a României Curate (2010) și a Coaliției pentru Universități Curate. La începutul tranziției a fost printre cei care au creat noua presă liberă din România, conducând ziare ca Opinia Studențească sau Express, și având ani de zile editoriale în Revista 22 și România liberă.
În paralel a dezvoltat o carieră academică, având peste 2000 de citări internaționale, fiind în prezent profesor de studii de democraţie la Hertie School of Governance din Berlin, unde conduce ERCAS, centru de cercetare dedicat bunei guvernări (www.againstcorruption.eu). E frecvent invitată să conferenţieze la universităţi ca Harvard, Oxford, Stanford şi LSE și publică în jurnale ca Nature, Foreign Policy, Journal of Democracy. Cărțile ei au fost recenzate în mai multe jurnale academic internaționale și în The Economist.
Profilul ei academic este public pe Google Academic, iar majoritatea lucrărilor academic le puteți găsi în format deschis aici:
