Interviu cu regizorul și artistul plastic Cristian Pepino
Ne îndreptăm spre un nou început, zi de zi. Implacabil, timpul își numără grăunțele din clepsidra sa. Direcția e predefinită, dar obiectivele nu se văd clar decât de aproape. Spațiul și timpul sunt relative, enunțate în termeni comprehensibili (uneori) celor care au fost, sunt și vor fi, parte din noi.
Totuși, pentru un artist, termenii se întrepătrund, se contopesc sau se distanțează, în funcție de viziunile ce definesc actul artistic. Avem onoarea de a avea alături de noi pe regizorul, pictorul și graficianul Cristian Pepino, un bine-cunoscut om de artă, ce a răspuns afirmativ invitației de a ne împărtăși viziunea sa despre artă, viață și provocări.
Cristian Mladin: În ultima perioadă, turbulențele politice și sociale la nivel global, par să facă o reală concurență turbulențelor ce interferează în mintea, dar mai ales în inima unui artist. Considerați că viața este un algoritm deja enunțat sau oamenii sunt algoritmi cu suflet, uneori imprevizibili?
Cristian Pepino: Nu cred în importanța moștenirii genetice. Ceea ce îi influențează pe oameni, în bine sau în rău, este educația, contextul familial, social, național. Dar oamenii pot scapa de influențele negative prin cultură. Numai așa pot scăpa de moștenirea negativă care justifică xenofobia, infracțiunea, violența, crima. După cum vedem, cultura e reprimată în multe locuri din lume.
Cristian Mladin: În evoluția umanității, perioadele/întâmplările cu mare impact asupra vieții personale sau a societății în ansamblul ei, sunt cele care relevă caractere care au fost disimulate până atunci. Deseori auzim sintagma ,,credința începe acolo unde se termină înțelegerea”. Ce influență are credința asupra capabilităților creaționale și, in extenso, asupra vieții unei artist?
Cristian Pepino: Gala Galaction spunea: ,,Credința dă un sens lumii”. Prin ea, lumea are sens. Nu înseamnă că ești un om credincios dacă postezi icoane pe Facebook, sau ții post, sau mergi la biserică. Credința ta se dovedește prin ceea ce faci. Sunt unii oameni care se pretind credincioși, dar în viața de zi cu zi nesocotesc cele zece porunci și principiile creștine. De fapt, nici o religie nu incită la ură, la crimă, la hoție.
Cristian Mladin: De foarte multe ori, așa cum știința este abordată interdisciplinar, unele domenii ale artei sunt abordate similar, concomitent, pentru a ajunge la un efect artistic maximizat. Știm că în completarea laturii regizorale, care probabil primează pentru dumneavoastră, aveți și o altă latură artistică care vă reprezintă: grafica și pictura. Cum se ,,împacă” artele vizuale cu regia de teatru? Abordați aceste acte artistice separat? Vă întreb pentru că unele voci critice susțin că abordarea mai multor forme de artă diluează substanța mesajului transmis. Iar alte voci analitice spun că dimpotrivă, acest lucru duce la creații augmentate. Care este opinia dumneavoastră, vis a vis de acest subiect?
Cristian Pepino: Arta plastică a avut o mare importanță pentru multi regizori: Liviu Ciulei era și actor și regizor și scenograf. Ion Sava era și regizor și scenograf. Și un mare grafician. Creațiile lui Gordon Craig, Apia, Tadeus Kantor, Peter Schumann (de la Bread and Puppet), Szajna și ale multor alți mari regizori se bazează pe viziunea plastică a lor. Sunt și scenografi care s-au apucat și de regie.
Dar important este să existe o unitate perfectă între viziunea plastică și cea regizorală și la asta se poate ajunge (și) dacă regizorul și scenograful sunt aceeași persoană, Sau dacă există o colaborare perfectă între două persoane diferite. Dar în orice caz, regizorul trebuie să aibă o cultură plastică solidă, chiar dacă nu are talent la desen.
Chiar dacă am talent la desen, am preferat de cele mai multe ori să lucrez cu scenografi. Astfel, am avut șansa să colaborez cu scenografi de mare valoare: Dan Jitianu, Cristina Pepino, Eugenia Tărășescu-Jianu, Mircea Nicolau, Irina Borowski, mai tinerii Raluca Aionițoaie, Remus Gabor și alții. Dar am făcut și scenografie uneori.
Cristian Mladin: Considerați că descendența familială și accesul la cultură în stadii incipiente (copilărie) sunt elemente definitorii atunci când ne formăm ca și adulți/artiști asumați? Sau dimpotrivă, pentru tinerii proveniți din mediul rural, să spunem, dar care tânjesc să se exprime artistic, originea modestă reprezintă un motiv pertinent pentru a învăța asiduu, în scopul recuperării decalajului existent?
Cristian Pepino: Descendența familială nu are nici o importanță. Dar, sigur, șansa de a trăi de mic copil într-un mediu artistic, e un mare avantaj în ceea ce privește cultura în domeniu. Dar nu toți copiii de artiști devin artiști. Nu toți au și talent. Unii sunt interesați de alte domenii. Cunosc cazuri de artiști care și-au obligat copiii să se facă actori, în ciuda voinței, a înclinațiilor lor și a lipsei evidente de talent. Rezultatele au fost dezastruoase pentru acei copii.
În ceea ce privește „tinerii din mediul rural”, vreau să vă spun că sunt numeroși artiști de mare valoare care s-au născut la țară sau provin din familii „modeste”. Talentul, inteligența, nu se învață, nu se datorează mediului în care te-ai născut și ai crescut. Știu cazul unui actor de mare valoare care a crescut într-o casă de copii orfani.
Cristian Mladin: Arta este un domeniu privilegiat, care subzistă prin sine însuși. Ce ați face dacă aș ști că nu puteți muri? Schimbând paradigma, ce ați face dacă ați ști că nu mai aveți decât trei zile de viață?
Cristian Pepino: Am ajuns la o vârstă la care trebuie să mă gândesc și la final. Încerc să nu las în urma mea lucruri nerezolvate, cum ar fi moștenirea etc. În rest, fac în fiecare zi ce fac de obicei: citesc, scriu, desenez… Ce altceva aș putea face?
Cristian Mladin: Se spune că hârtia nu trebuie convinsă să accepte soluțiile personale. Știu că sunteți autorul câtorva cărți atât memorialistice cât și de profil (teatru). Cum vă raportați la actul scrierii în relație cu regia și artele vizuale?
Cristian Pepino: Fiind profesor universitar, a trebuit să scriu și cărți pentru școală, utile pentru studenți. În ceea ce privește literatura, este o altă pasiune a mea. Pe de altă parte, în meseria de regizor trebuie adeseori să intervii asupra textelor pe care le pui în scenă, fie pentru că traducerile vechi nu sunt bune, fie pentru că piesele noi sunt scrise uneori de către oameni care nu au o prea mare experiență în teatru. Asta o face oricare regizor. Firește, sunt și autori geniali, cum ar fi Caragiale, unde textul trebuie respectat cu sfințenie.
Cristian Mladin: Uneori arta poate fi asemenea unui mesaj criptat, dar cei care reușesc să-l înțeleagă, pot evada instant în alte sfere cognitive, metafizice sau de altă natură. Care sunt mesajele, temele și motivele artei dumneavoastră grafice?
Cristian Pepino: Sper că mesajele din desenele mele sunt suficient de clare pentru oricare om normal. Sper că ele provoacă privitorului o emoție, o stare afectivă, o idee.
Cristian Mladin: Teatrul este una din cele mai vechi forme de artă, o metodă de a scoate la lumină ce este în interiorul nostru. Cu cât ,,săpăm” mai adânc, cu atât formele găsite, pre-existente, sunt mai diverse. Regizorul este puntea de legătură dintre autor, text și spectator, un artist ce are posibilitatea de a-și împrima personalitatea și viziunea mesajului transmis. Ați avut de-a lungul timpului numeroase proiecte de animație unde ați îmbinat elemente ale teatrului clasic cu alte elemente ale teatrului pentru copii. Care este diferența dintre teatrul de animație și cel clasic, privită atât prin perspectiva regizorală cât și prin cea actoricească?
Cristian Pepino: Teatrul de animație nu este neapărat teatru pentru copii. Vreme de peste 2000 de ani, teatrul de animație a fost o artă destinată exclusiv adulților, un teatru satiric, politic, poetic. Asta este valabil pentru tradițiile din Europa, Turcia, India, Indonezia, Japonia etc.
Dar avem exemple și de autori culți care au scris piese de teatru de animație pentru adulți: Costache Conachi, Iordache Golescu, Mihai Eminescu, George Călinescu, ca să nu vorbim decât de autorii romani. Diferența față de teatrul dramatic constă în faptul că personajele sunt rezultatul unei creații plastice. Dar același talent actoricesc e obligatoriu atât pentru actorul de teatru dramatic, cât și pentru artistul păpușar sau marionetist.
În ceea ce privește combinarea mijloacelor, ea este prezentă în toate tradițiile de teatru de animație, n-am inventat eu asta. Combinarea mijloacelor de teatru de animație cu proiecțiile video, asta da, cred că e o invenție de-a mea.
Cristian Mladin: Există în viața unui artist atât momente bune cât și momente tensionate. Ca regizor și ca profesor ce preferați: să judecați sau să descoperiți?
Cristian Pepino: Atât ca regizor cât și ca profesor trebuie să fii sincer, să spui mereu adevărul. Firește, asta fără să jignești, fără să urli, fără să-l descurajezi pe actor. E foarte important să existe un climat bun de lucru, fără „momente tensionate”. Un climat care să stimuleze creația actoricească, să nu o inhibe.
Cristian Mladin: În cadrul științelor sociale există o relație uneori antagonică între psihologie și sociologie. Una pune accent pe elementul uman individual, unic, cealaltă pe societate în ansamblul său. Odată cu schimbarea survenită atât la nivel individual cât și la nivel societal, unde asistăm la evenimente dramatice, care schimbă însăși paradigma normalității, cum vă raportați la fenomenul cultural în relație cu societatea și ce sfaturi ați da tinerilor artiști aflați la început de drum?
Cristian Pepino: Teatrul presupune o relație strânsă cu societatea. El are o funcție culturală deosebit de importantă. În vremurile în care majoritatea populației era analfabetă, teatrul transmitea oamenilor marea literatură, a dramaturgilor Greciei antice, a scriitorilor Renașterii, a lui Shakespeare, Goethe etc.
În același timp, în perioadele grele (ocupație străină, dictatură etc.) teatrul a fost o importantă formă de rezistență, un promotor al ideilor noi, al progresului. Și, nu în ultimul rând, teatrul are un rol de re-aducere a normalității în societate, în vremurile cele mai tulburi.
Pentru tinerii artiști? Ce sfaturi am? În primul rând să nu uite că sunt oameni de cultură. Trebuie să fie ei înșiși culți, pentru asta.
Cristian Mladin: Mulțumim pentru dialogul constructiv și deosebit de interesant, pentru viziunea culturală împărtășită și pentru timpul acordat. Căci acesta este, în opinia mea, rolul oricărui artist, de a împărtăși arta sa, în căutarea timpului viitor. Să fie artă, deci!
