Sigur ca se poate trai si fara teatru si fara filme si fara concerte. Dar viata ar fi mai saraca. A trai urat sau frumos este altceva decat a trai bine sau rau. Despre ce ar fi vorba?
La Teatrul National Bucuresti a avut loc premiera unei vechi capodopere dramaturgice apartinand lui Moliere. Profitand de coada lasata de zilele francofoniei si de meciul dintre Rapid si Paris Saint Germaine, putem viziona cu succes Burghezul gentilom, unde indragitul nostru Victor Rebengiuc face un rol pe masura prestigiului sau. Dl Jourdain, ajuns si Jurdanescu pe meleagurile noastre, printr-o adaptare la ultimele moravuri dambovitene, este chintesenta ciocoismului agresiv, infatuat si ridicol ce face drama si farmecul trist al acestori ultimi ani. Un spectacol de mare anvergura scenica, cu scenografia semnata de Dragos Buhagiar, amestec de baroc si suprarealism, cu muzica si corp de balet, dar mai ales cu o viziune integratoare a victoriei efemere, poate, a prostiei asupra inteligentei. Un spectacol care merita vazut, sub bagheta regizorala a lui Petrica Ionescu. Venit special de la Parisul care l-a consacrat, in Bucurestiul care l-a lansat. Sa nu uitam sa mentionam prezenta in spectacol a unor actrite si actori prestigiosi si indragiti, precum Cecilia Barbora, Maia Morgenstern cu stil si prestanta in orice intreprinde, Costel Constantin, vesnic pus pe fuga si sotii sau nelinistitul Claudiu Bleont. Dincolo de anumite rezerve, ce tin de subiectivismul nostru mai acru si conservator (voiam ca macar la teatru sa nu auzim manele sau un anumit limbaj frust pe care-l ingurgitam pe zi ce trece mai greu), spectacolul, in ansamblul lui, are farmec si binedispune. Dincolo de morala lui indusa.
Pentru amatorii de piese mai serioase, sa recomandam Crima si pedeapsa, dupa faimosul roman al lui Dostoievski, in regia lui Iuri Kordonsku. La Teatrul Bulandra, o punere in scena de mare clasa si interpretat excelent de o echipa omogena de actori tineri: Marius Manole, Relu Poalelungi, Richard Bovnoczki, Vlad Logigan, Sorin Leoveanu, Rodica Lazar, Anca Androne. O noua generatie de artisti bate la usa celebritatii. Un spectacol de idei, ce nu trebuie ocolit. La Sala Toma Caragiu de langa Gradina Icoanei. Mersul pe jos prin zona Dacia, Polona, Parcul Ionid, Icoanei ar fi si o frumoasa plimbare pentru aceste zile pline de dezvaluiri, dosare scoase la lumina si caldura care nu a intarziat sa apara in calorifere.
Pentru cei care se deplaseaza mai greu si prefera statul la gura sobelor care nu mai exista, sa incercam cateva oferte editoriale de ultima ora.
Celor de o anumita varsta si amatori de istorie, sa le spunem ca Jurnalul Generalului Sanatescu (Humanitas, 2006) le-ar putea oferi nu doar nostalgice rememorari. Ofiter de cariera ajuns si prin rasucelile istoriei in jocul politic, generalul Sanatescu este un martor credibil si creditabil. Ajunge in prim-planul vietii politice tocmai cand statul roman este in pericol. Notele sale zilnice, in buna traditie a oamenilor politici de ieri – ne indoim ca vom citi peste ani memoriile sau jurnalele dlor Vacaroiu, Cozmanca sau Nicolaescu, sunt un pretios document istoric, psihologic, uman. Razboiul pierdut in Est si castigat in Vest nu ne scuteste de ocupatia sovietica, cu tot ce a urmat. Acei ani, incalecand fatidicul 1944, sunt bine prinsi in insectarul de evenimente si oameni de catre general. Daca vrem sa intelegem mai bine cum s-a derulat istoria romanilor. Cum o buna raportare la realul de azi, cand Romania este membra NATO si accede la Uniunea Europeana ar fi si volumul Intre Washington si Bucuresti (Historia, 2006) semnat de eruditul anglist, eseist si analist politic Andrei Brezeanu. Prozator si bun comentator al literaturii anglo-saxone pana la plecarea din tara, atent comentator politic la Vocea Americii unde a si condus, ani buni, Departamentul romanesc, Andrei Brezeanu a revenit dupa 1990 in spatiul editorial romanesc. Noul volum aduna extrase din contributiile sale publicistice. De inalt nivel si de riguroasa tinuta. Informatie, comentariu, eruditie. Despre Romania, Statele Unite mai ales, dar si despre intreaga lume de azi unde si de care, vrem-nu vrem, suntem angrenati si noi. De citit fara pauze.
La Galeria Senso (B-du Unirii nr. 15), un mare maestru al plasticii romanesti are o incredibil de frumoasa expozitie. Ervant Nicogosian este mult mai putin cunoscut decat Vartan Arachelian sau Varujan Vosganian, dar lucrarile sale merita a fi cunoscute si pretuite.
Ar mai fi un Brancusi, expozitie cu fotografii ale marelui artist, la Palat (Muzeul National de Arta) vizavi de fosta Cina, azi nu mai stim cum se cheama (saracu’ tata, stia orasul dupa carciumi si biserici).
Iar pentru cei care chiar au masini si vor sa se dedea florarului autumnal, sa le sugeram un traseu prin imprejurimile Bucurestilor. Nu neaparat pentru gratar, ci pentru minunile de la Mogosoaia, Potlogi, Cernica, Plumbuita, Fundenii Doamnei, Caldarusani sau Manastirea Pasarea, unde isi doarme somnul de veci marele sculptor Gh Anghel, cel care l-a nemurit pe Eminescu in fata Ateneului Roman. Nu s-ar zice ca ne-am plictisi. Chiar si la Bucuresti.
Cei care raman acasa se pot delecta cu cartile britanicului-pakistanez Hanif Kureishi: Darul lui Gabriel si Intimitate si alte povestiri. N-o sa regrete.

Bedros HORASANGIAN

CULTURA