Printre cele mai faimoase obiecte preistorice gasite in Romania se numara doua statuete de lut cunoscute sub numele de „Ganditorul de la Hamangia si femeia lui“. La scurt timp de la descoperire, cele doua obiecte au devenit simboluri ale spiritualitatii perene, fiind redate pe numeroase materiale de popularizare si propaganda: timbre, carti postale, vederi, afise, manuale scolare etc. Fara indoiala, reprezentarile si figurinele antropomorfe preistorice reprezinta descoperiri cu o incarcatura simbolica de natura spirituala si religioasa aparte. in ceea ce le priveste pe cele de care ocupam in articolul de fata, sunt necesare cateva precizari.In primul rand ele nu provin de la Hamangia (jud. Tulcea), asa cum de multe ori sunt prezentate, ci de la Cernavoda (jud. Constanta). La nord de oras, pe malul Dunarii, in punctul numit Dealul Columbia, in anii ’50 au fost descoperite mai multe resturi arheologice intre care si urmele unui cimitir neolitic.
Din cauza eroziunii naturale a solului, aceste resturi erau prabusite la piciorul pantei dealului respectiv, deci nu se mai aflau in pozitia lor initiala, inventarul mormintelor fiind imprastiat si amestecat. in cursul sapaturilor arheologice din anul 1956 efectuate in zona prabusita a dealului, s-au descoperit numeroase resturi de schelete umane, vase ceramice si obiecte de podoaba care apartineau cimitirului neolitic, intre care si fragmente din cele doua figurine umane. Ele se aflau imprastiate langa ramasitele unui schelet uman, astfel incat este foarte probabil sa fi facut parte din inventarul vreunui mormant.
Fragmente din cele doua figurine au fost gasite, in aceeasi zona, si anul urmator, in cursul campaniei de sapaturi din 1957. De remarcat faptul ca dupa restaurarea pieselor, s-a observat ca ambelor le lipsea bratul stang.
Prin urmare, este probabil ca obiectele in discutie sa reprezinte depuneri cu caracter funerar. De asemenea, tinand cont de conditiile de descoperire, nu apare evident ca cele doua statuete au fost depuse impreuna, ca ele au fost gandite a ilustra familia-pereche neolitica, asa cum de multe ori s-a speculat. Cu atat mai mult cu cat asemenea figurine, destul de apropiate din punct de vedere tipologic, au fost descoperite in mai multe situri neolitice din Dobrogea si Moldova. Un exemplar similar celui care reprezinta femeia, care insa nu a putut fi reconstituit in intregime pe baza fragmentelor gasite, a fost descoperit tot la Cernavoda, intr-o alta zona a cimitirului neolitic.
Aceasta nu scade insa cu nimic valoarea simbolica si artistica a celor doua obiecte. Ambele sunt lucrate din lut ars si se remarca prin redarea destul de realista a trasaturilor corpului uman si prin atitudinea pe care o degaja. Redau mai jos fragmente din descrierea facuta de Dumitru Berciu, conducatorul sapaturilor arheologice de la Cernavoda in cursul carora au fost descoperite statuetele.
Ganditorul reprezinta un personaj asezat pe un scaunel cu patru picioare scurte, ornamentat cu crestaturi adanci pe laturile lungi. Scaunelul nu este mobil, ci a fost modelat impreuna cu corpul omenesc. inaltimea figurinei este de 11.5 cm, iar latimea in dreptul umerilor de 7.5 cm. Desi sexul nu a fost redat in mod explicit, este destul de clar ca personajul reprezinta un barbat cu coatele pe genunchi si capul sprijinit in podul palmelor.
Redarea corpului uman si a proportiilor in pozitia sezanda pe un scaun scund, fara spatar, este remarcabil de realista. Toate cele cinci degete ale palmelor sunt reliefate prin incizii. in schimb, la piciorul stang au fost redate doar trei degete, iar la dreptul doua.

Grosimea pulpelor picioarelor este exagerata, insa proportiile trunchiului sunt exacte, cu pectorali puternici si coloana vertebrala marcata printr-o linie incizata de-a lungul spatelui. O trasatura comuna ambelor statuete o reprezinta lungimea mult prea mare a gatului, insa aceasta este o caracteristica intalnita la majoritatea reprezentarilor umane din cadrul culturii Hamangia, cultura careia ii apartine si cimitirul de la Cernavoda.
Capul si trasaturile fetei sunt redate destul de schematic, insa degaja o anumita expresivitate. De remarcat faptul ca incizia care subliniaza gura a fost umpluta cu o substanta colorata.
Femeia reprezinta un personaj sezand direct pe pamant, cu piciorul stang intins, iar cel drept indoit din genunchi si cu palmele asezate pe genunchiul piciorului drept. Desi sanii nu sunt redati in mod explicit, sexul personajului se deduce din-tr-un santulet orizontal de sub abdomen si din doua linii oblice intre abdomen si picioare, ele formand un triunghi care, de regula in preistorie, simbolizeaza organele genitale feminine. La acestea se adauga bombarea abdomenului si latimea exagerata a soldurilor si bazinului, dealtfel o caracteristica comuna la majoritatea statuetelor feminine din epoca neolitica. Trasaturile fetei sunt asemanatoare cu cele ale figurinei masculine, remarcandu-se ochii oblici, nasul puternic reliefat si gura plasata in zona barbiei.
Desi, asa cum mentionam mai sus, este putin probabil ca cele doua statuete sa fi fost gandite ca un cuplu de catre cel (sau cei) care le-au faurit, ele reprezinta descoperiri realmente remarcabile, mai ales daca avem in vedere ca au fost realizate acum aproape 7.000 de ani. Ceea ce individualizeaza in primul rand cele doua statuete este redarea realista a capului si a trasaturilor fetei, lucru rar in epoca neo-eneolitica de la noi. inca mai rara este modelarea statuetelor masculine in aceeasi epoca.
Cele doua piese se afla actualmente in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei si vor putea fi vazute in momentul redeschiderii expozitiei permanente a muzeului.

CULTURA