Sunteti multumit de acest proiect al dvs?
Cred ca, la 40 de ani, am jucat cel mai frumos rol din viata mea! in popor se spune ca nu ai fost pe acest Pamant daca nu ai facut un copil, o casa si daca nu ai sadit un pom, pentru ca trebuie sa lasi urme ale treceri tale prin viata. Eu am facut un teatru! Este urma lasata de mine… Iar Metropolis este singurul teatru de proiecte din Romania!

De ce a ramas singurul? Este atat de greu sa gestionezi un asemenea proiect si sa-l sustii financiar?
Din punct de vedere financiar, proiectul este sustinut de municipalitate. Iar Metropolis este singurul teatru de proiecte din Romania nu pentru ca alti colegi de breasla nu ar fi inteles fenomenul, ci pentru ca – la ora actuala – nu exista o strategie in domeniul cultural. Ce ar insemna asta, la nivelul Bucurestiului? De pilda, ar insemna recuperarea unor spatii, cum ar fi in Centrul Istoric sau cum sunt unele dintre fostele cinematografe, care stau sa cada. Acestea ar putea fi transformate in spatii in care se pot desfasura acte culturale, sali de expozitii sau de concerte. Iar, de la buget, sa fie oferita finantarea utilitatilor, plata cheltuielilor de intretinere si pentru logistica, pentru ca nu s-ar putea sustine altfel. in rest, sa fie treaba administrativa a celui ce va prelua spatiul si care ar trebui sa fie in stare sa-si autofinanteze manifestarile culturale si plata artistilor, la un nivel decent. De pilda, sunt atatia tineri artisti care nu au unde sa-si arate talentul. Pianistul de 15 ani sau violonistul de 18 ani ar putea gasi aici cadrul pentru afirmare. Iar lumea ar veni la astfel de concerte si ar plati biletul de intrare, pentru ca exista multi iubitori de cultura si arta. Nu trebuie decat sa existe disponibilitate, mai ales ca Bucurestiul nici nu dispune de prea multe teatre si spatii pentru acte artistice… si am studiat acest lucru! Cand am facut proiectul de management pentru Metropolis, am comparat Capitala noastra cu Sofia, Varsovia si Budapesta. Ei, bine, in Bucuresti sunt doar 16 teatre, la Sofia sunt vreo 60, Budapesta are vreo 89, iar Varsovia aproape 100! Sunt teatre mici, independente, pentru ca nici nu ai nevoie de spatii mari pentru un act cultural de calitate. Dar trebuie sa-i dai posibilitatea omului sa aiba de unde alege, sa-i oferi cat mai multe variante, nu sa-l obligi sa vada ce vrei tu, pentru ca nu-i poti oferi mai mult. Mai ales ca romanul a invatat repede expresia “Cum? Ma obligi sa vad ce vrei tu, pe banii mei…?” ! si-atunci, trebuie sa-i oferi o gama larga de produse. La Roma sunt circa 300 de evenimente artistice pe zi! Noi suntem departe. in Bucuresti, sunt cel mult 16 piese pe seara, in cele 16 teatre, plus inca vreo cateva expozitii ocazionale, gazduite in cine stie ce alte sali. in total, nu depasim 30 de evenimente artistice pe zi – de 10 ori mai putin decat in cazul Romei!

Cultura poate supravietui daca nu este subventionata?
Greu! De la romani incoace, cultura a fost finantata! Chiar si Shakespeare a fost finantat, nu e nimic nou in asta…

Pretul biletelor nu poate sustine financiar un proiect teatral?
Pretul biletelor la un spectacol nu poate fi excesiv de mare, ci adaptat puterii medii de cumparare! Iar din aceste incasari poti plati actorii, daca – asa cum spuneam – ai subventionata logistica si utilitatile. Daca trebuie sa platesti tu tot, de la chiria salii si pana la energie electrica, nu-ti ajung incasarile de pe bilete. Iar daca mai trebuie sa si investesti in modernizare sau aparatura, nici atat !… Iar aici putem vorbi si de o alta mentalitate, care exista acum la noi. Romanul nu mai stie sa si investeasca. Este la nivelul la care vrea doar sa cumpere! Pe vremuri, Ateneul s-a refacut cu banii oferiti de cetateni, in urma unui apel popular desfasurat sub sloganul “Dati un leu, pentru Ateneu”. Romanul era si investitor, atunci. Iar un leu nu este mult, dar a contat, daca masa de oameni a fost suficient de mare. Eu, daca vin acum cu o initiativa de a construi un teatru independent si lansez acelasi indemn, veti constata ca romanii nu mai dau nici un leu pentru proiectul respectiv, pentru ca nu mai exista acea mentalitatea de investitor! Iar asta se va intampla atata timp cat romanii nu vor fi linistiti cu privire la prezentul si la viitorul lor material, ceea ce nu este cazul acum…

Dar companiile puternice nu pot fi atrase sa investeasca in acte de cultura?
Pe aceasta idee, cunosc un caz concret in Germania, unde Opera “X” – nu dau nume – chiar are un sponsor oficial, o anumita firma pe care nu o pot numi, ca sa nu se spuna ca-i fac publicitate… Dar in Romania nu poate fi o solutie, in conditiile legislative actuale, pentru ca legislatia de la noi nu ofera mari facilitati firmelor care ar dori sa sponsorizeze evenimentele culturale! La noi, nu sunt atrasi potentialii sponsori, desi cred ca ar putea exista companii care sa doreasca acest lucru…

Asadar, astazi, teatrul poate fi o afacere profitabila?
Este posibil, daca intelegem un lucru. in 1989 am dorit sa trecem la capitalism. Ce inseamna asta? inseamna sa investesti in ceva, care sa aduca un profit, fie ca e vorba despre profit material sau spiritual, ori de imagine. in paranteza fiind spus, capitalul de imagine pare sa primeze in zilele noastre, care devine foarte cautat si – implicit – profitabil!

Si pentru actor?
Bineinteles! Daca il chemi intr-o piesa de teatru pe Marcel Iures, daca o chemi pe Olga Tudorache, ori pe Oana Pellea, daca il chemi pe Victor Rebengiuc – ca sa dau doar cateva exemple de marca – implicit profiti de capacitatea lor de a atrage publicul, dar trebuie sa-i si platesti pe masura capitalului lor de imagine! Iar un actor de valoare devine un«brand» si este purtator de profit, atat pentru el, cat si pentru proiectul teatral din care face parte!
Daniel Negut

Scopul proiectului CRENDI este ca persoanele asistate sa realizeze propria afacere. Cum se realizeaza acest lucru?
Sa convenim ca vorbim despre persoane pe care le putem numi, in mod generic, „defavorizate”, o categorie generala in care pot intra inclusiv cele cu dizabilitati. Aceste persoane defavorizate pot accede in lumea businessului daca parcurg o serie de etape. Prima dintre acestea este sporirea increderii si sigurantei in fortele proprii, dar si eliminarea pe cat posibil a starii de complexare pe care persoanele in cauza o simt in relatiile cu alti indivizi, din cauza handicapului pe care il au. Iar sarcina noastra – prin proiectul CRENDI – este tocmai facilitarea acestui parcurs, pentru ca omul respectiv sa nu se simta diferit fata de semenii sai, cel putin din punctul de vedere al accesului la un business si al dobandirii abilitatilor necesare.

Insa, “business is business”, iar – in afara de incredere – e nevoie si de capital initial. De unde pot veni banii necesari, pentru ca aceste persoane sa inceapa o afacere?
Sa va spun cum am demarat noi, in Italia, acest proiect. El se realizeaza printr-o cooperare intre institutiile de la nivel local, primariile, pe un palier, dar si la nivel antreprenorial si chiar al propriei familii, pe alt palier de competente, toate acestea concurand la sustinerea persoanei defavorizate. in principiu, este elaborat un proiect in care parteneri sunt atat primarii si oamenii de afaceri locali, cat si membrii familiei celui pe care dorim sa-l sprijinim. Iar ajutorul vine din aceste trei laturi, prin parteneriate, fiecare implicadu-se in mod activ, inclusiv in calitate de surse de finantare. Astfel, persoana dezavantajata vede ca nu este singura, ca este sprijinita de familie si ca mai are si alti aliati puternici in demersurile sale de a desfasura o activitate, chiar de a avea o afacere, implicit sporindu-si increderea in fortele proprii.

Ati reusit sa implicati antreprenori in proiect?
De fapt, intreprinzatorul trebuie sa fie actorul principal in acest proiect. si sunt companii care – prin atitudinea incurajanta pe care o au – arata ca este de succes. Antreprenorii respectivi sunt ca un liant al initiativei noastre, pentru ca proiectul are menirea de a oferi un “maine” mai sigur, un viitor, pentru aceste persoane care – din pacate – intampina dificultati de integrare pe piata muncii. Vedeti dvs, atunci cand vii cu o asemenea initiativa, cu un asemenea proiect, nu este suficienta doar desfasurarea unui curs pentru dezvoltare antreprenoriala, ci este nevoie de finalitate practica. Acesta este rolul antreprenorilor-parteneri, care integreaza aceste persoane defavorizate in schema companiilor, unde dobandesc competente pe care le pot aplica in viitoarele activitati proprii, in business-uri proprii.

in ce masura credeti ca poate avea succes acest proiect, intr-o perioada de criza economica?
Este o criza globala si unii spun ca sunt semne ca va fi depasita. Parerea mea este ca nu a sosit inca adevarata criza, in tarile noastre. Aceasta abia acum vine! Nu trebuie sa uitam ca un Razboi Economic – asa cum se creioneaza acum – este mult mai rau decat un Razboi Mondial… insa, iesirea din criza depinde de fiecare dintre noi, prin activitatea noastra, dar si prin atitudinea pe care o avem. Iar atitudinea pozitiva ne poate ajuta sa trecem cu bine de criza economica! Noi, prin acest proiect, venim cu o atitudine pozitiva, pe o componenta de incurajare a abilitatilor persoanelor defavorizate. Asta putem face noi… si cred ca sunt elemente deloc de neglijat care pot contribui la reusita proiectului. Chiar si intalnirea din Bucuresti a fost pozitiva, din toate punctele de vedere, pentru a deschide multe usi, atat din partea romana, cat si din partea noastra, astfel incat sa reusim sa construim impreuna un proiect durabil.

In Italia, proiectul CRENDI este sustinut si de stat?
Nu! Din partea Statului Italian nu avem nici o sustinere, dar dezvoltam o serie de proiecte europene, legate de CRENDI. La noi exista, insa, Inspectoratul de Servicii Sociale, care se implica atunci cand este vorba despre persoane cu dizabilitati fizice si psihice.

Sunteti presedintele Asociatiei IMM-urilor din Cagliari, capitala regiunii italiene Sardinia. Ce ne puteti spune despre IMM-urile de acolo?
Nu pot spune lucruri prea bune. Despre dezvoltarea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii din Cagliari si din Sardinia, din pacate, am o parere negativa, pentru ca este o perioda foarte dificila, indiferent de sectorul de activitate al firmelor. Iar starea de fapt este agravata si de banci, care au inchis aproape de tot “robinetul” creditarilor si au restrans facilitatile pe care le acordau pana acum. De fapt, parerea mea este ca bancile sunt principalele responsabile pentru criza economica! Dar nu este singurul factor. Reducerea productiei sau diminuarea productivitatii sunt alte doua cauze.

Care sunt domeniile de activitate ale IMM-urilor din zona dvs?
Daca vorbim de Sardinia, intreprinderile mici si mijlocii de aici au, in special, activitati in metalurgie, in domeniul mecanic, in industria chimica, dar si in constructii, chiar daca acest sector este in usoara cadere, acum. Mai sunt si IMM-uri in sectorul alimentar si agro-alimentar, precum si in piscicultura.

Cum apreciati ca este mediul de afaceri din Italia?
in mare, nu pot spune ca este un cadru legislativ prea favorabil dezvoltarii afacerilor. Exista legi cu caracter national, dar care sunt foarte dificil de aplicat. De pilda, este la noi Legea 488, care stabileste unele reguli legate de finantarea afacerilor, conform careia intreprinzatorii ar trebui sa dispuna de 60% din suma necesara pentru un proiect, ceea ce este foarte mult si e greu ca un antreprenor sa gaseasca acesti bani. Restul de 40% ar trebui sa-i primeasca de la o banca, in urma unui credit care s-ar desfasura pe o perioada de 10-15 ani.
Pe de alta parte, in Italia, o firma plateste la stat 47% din profit, ca taxe si impozite pe venitul anual, in afara de TVA-ul, care se plateste lunar, ceea ce inseamna ca intreprinzatorului nu-i prea mai ramane mare lucru! in ceea ce priveste impozitul pe salariu, pentru un angajat care primeste 1.100 – 1.200 de euro pe luna, firma plateste circa 3.500 de euro.

Aveti in vedere sa cooperati cu firme din Romania?
Este de analizat acest lucru. De pilda, eu ma ocup de turism si de transport, in general, de logistica. Trebuie sa vad daca in Romania exista posibilitatea si oportunitatea de a avea o colaborare pe aceste domenii, pentru a putea dezvolta un astfel de business in tara dvs. Este la latitudinea fiecarui om de afaceri italian, separat, de a studia mediul de afaceri din Romania si de a lua o decizie corecta privind o eventuala colaborare cu parteneri romani, in deplina cunostinta de cauza!

Ce reprezinta proiectul CRENDI?
Proiectul european CRENDI face parte din Programul Leonardo da Vinci si se adreseaza persoanelor dezavantajate economic, social si/sau cu handicap fizic. Proiectul consta in orientarea prin tehnici de “empowerment” (cresterea increderii in sine) a cursantului dezavantajat, dublat de o formare antreprenoriala, in primul an, cu scopul final de a-si realiza propria afacere. in al doilea an al proiectului, cursantul va fi asistat de aceiasi psihologi, asistenti sociali, manageri si consilieri pe probleme economico-juridice (din tara si din Italia) care l-au orientat in urmarirea si dezvoltarea propriei afaceri, constituite in primul an.
CRENDI se desfasoara in Italia, Romania si Slovenia, coordonatorul de proiect din partea tarii noastre fiind Asociatia Nationala a Universitatilor Populare – ANUP – International.
Dupa cum a declarat prof. Ileana Boeru, coordonator CRENDI, acesta reprezinta “continuarea si dezvoltarea unui proiect anterior, promovat si coordonat de partenerul italian ISFOR-API, din Cagliari/Sardinia (Italia), iar rezultatele deja obtinute constituie o premiza a succesului actualului  proiect”.
Daniel Negut

In ce masura credeti ca ar fi trebuit sa respectam acest acord, daca tot am apelat la Fondul Monetar International?
  Nu stiu cum s-a negociat cu FMI-ul, dar – in orice caz – s-a negociat prost! si pornim de la ideea ca, atunci cand s-a acordat imprumutul, Fondul Monetar International era… pe moarte! O noarte economica. Iar faptul ca a fost angrenat in imprumutarea Romaniei – cu acordul si chiar impinsi de Uniunea Europeana, care a preferat FMI-ul unor banci europene – demonstreaza ca s-a urmarit neaparat salvarea Fondului. De fapt, Romania este “colacul de salvare” pentru FMI si nu invers!  in ceea ce priveste clauzele acordului – in mare parte, necunoscute, pentru ca exista foarte multe clauze care nu au fost date publicitatii – vreau sa va spun ca ele exced limita unor raporturi economico-bancare si incep sa-mi pun o intrebare, care este destul de dramatica : oare, pana in 1989, ne-a infometat Ceausescu sau ne-a infometat FMI-ul? Asta este o problema…

Pe de alta parte, daca vom compara FMI-ul cu o banca, ma intreb: de ce ar trebui sa fie problema mea, in calitate de client, ca banca aceea este in faliment? Eu imi primesc banii si apoi nu ma intereseaza. Mi-am atins scopul de a fi imprumutat…
 Ba ma intereseaza!… Este principala problema de la care pornesc orice fel de raporturi contractuale. intr-un fel discut cu o banca, daca vreti, ori cu un Fond care este in pragul colapsului si stiu ca ceea ce voi conveni il ajuta si pe el si atunci – in schimbul acestui ajutor – va trebui sa obtin si eu niste avantaje, si alta este sa ma duc acolo cu caciula in mana, cum se spune – pentru ca sunt eu disperat ca nu gasesc bani in alta parte – pentru un imprumut care poate ca era necesar in acea perioada, dar asta este alta dicutie! Spun doar ca “POATE era necesar”, nu mai mult… 

Revenind la buget. Cu sau fara conceptie, el s-a realizat si mergem mai departe. Se spune ca este un buget de criza…
 Da, insusi bugetul este o criza, sa stiti! Asta este trasatura lui… Am spus ca este o criza de conceptie a bugetului, in primul rand. in al doilea rand, este el insusi o “criza”, prin maniera discordanta prin care priveste multe fenomene. Este interesant si s-a discutat foarte mult pana acum despre faptul ca – in mod total ciudat – in aceasta perioada de criza, cu multiple reduceri bugetare, care afecteaza salariatii si pensionarii, bugetele SRI-ului, SPP-ului, ale Minsterului Administratiei si Internelor au fost marite substantial. si o sa fac o legatura – pentru unii, surprinzatoare – cu modificarile constitutionale care au fost propuse. in doctrina clasica a Dreptului Constitutional se spune – iar unul dintre autori a citat acest lucru – ca votul uninominal si parlamentul unicameral constuie primul pas institutional catre dictatura! Iar, in aceste conditii, alocarea acestor servicii speciale a unor fonduri deosebite reprezinta nu numai o masura de siguranta pentru tulburarile sociale pe care bugetul le va provoca, ci si consemnarea faptului ca acest pas spre dictatura  se face atat institutional, cat si bugetar.

Eu am crezut ca tocmai votul uninominal este o masura a democratiei, pentru ca omul pe care il aleg direct va raspunde in fata mea…
  Asta a fost cea mai mare pacaleala a votului uninominal. Sunt state europene in care a functionat si in care deja s-a renuntat, pentru ca este vorba de tari democratice. La ora actuala, in Europa nu mai exista o asemenea forma de vot! Franta renunta acum, tocmai pentru a se feri de dictatura.

Ce parere aveti despre declaratia ministrului Finantelor, care aspus ca-si depune demisia, daca se aproba marirea pensiilor?
  Am auzit declaratia domnului Vladescu, pe care multi au caracterizat-o ca fiind declaratia unui om de caracter. Eu mi-am pus insa alta intrebare: de ce nu-si depune demisia daca nu se micsoreaza bugetul Administratiei Prezidentiale. Se pare ca stoparea maririi punctului de pensie a reprezentat pentru domnia-sa un deziderat al propriei cariere! Pe vremea lui Ceausescu era o gluma sinistra, in legatura cu situatia pensionarilor, al caror numar trebuia redus, iar Ceausescu era intrebat daca nu a incercat sa le micsoreze pensiile. “Am incercat de toate”, spune Ceausescu. Iar unul dintre consilieri intreaba: “Dar cu cianura ati incercat?” Vedeti dvs, cinismul este prezent si acum, prin anuntul ca se mareste ajutorul de inmormantare, prin care programul “Prima casa”, devine programul… “Ultima casa”!

Cum apreciati dezvoltarea mediului de afaceri, acum?
  Intr-o perioada de criza economica este normal sa se ia masuri care sa stimuleze mediul de afaceri, pentru ca acesta este singurul ce poate aduce venituri solide, pentru… “vindecarea” acestui “bolnav cronic”, care este bugetul Romaniei. Dar si aici se sare peste cal, eocamdata. Eu nu sunt de parere ca numai o guvernare liberala ar fi in masura sa scoata tara din criza. Sigur ca masurile economice liberale sunt, de cele mai multe ori, benefice, dar ele devin benefice in vremuri economice linistite, de regula! Parerea mea este ca iesirea din criza se poate realiza mult mai bine de catre o guvernare de stanga, iar cand spun “stanga” nu ma refer la social-democratie! O sa va explic si de ce. Eu ma refer la o guvernare de stanga ce trebuie sa aiba in vedere, in primul rand, masuri de protectie sociala augmentate cu deschideri liberale. Este mult mai usor de iesit din criza asa! La noi, este efectiv nevoie de un partid socialist de stanga, ce deocamdata nu exista, dintr-un complex. La ora actuala, din cauza acestui complex fata de « socialism » si de adevaratul continut al acestui cuvant, s-a profitat imediat dupa anul 1989, asa cum cei care au inteles absolut gresit globalizarea si notiunea de « Europa unita » au incercat sa distruga, prin ridiculizare, nationalismul, asociindu-l cu alte curente cu care nu are nimic de-a face. Nationalismul nu are nici o legatuira cu xenofobia, cu sovinismul, cu antisemitismul sau cu iredentismul. Nationalismul este o notiune efectiv distincta si trebuie privita ca atare.

Cum vedeti anul 2010, din punctul de vedere al economiei Romaniei?
  Pe partea economica, eu apreciez ca ne aflam intr-un blocaj total, din care prevederile actualului buget nu ne scot, ci – dimpotriva -  mai mult ne infunda! Masurile sunt haotice, contradictorii, le-as denumi “pripite”.Daca Guvernul Boc crede ca fuge de raspundere, invocand mereu FMI-ul, eu ii dau dreptate. De fapt, Fondul Monetar International conduce Romania…

Sa vorbim si despre unele dintre masurile nepopulare: 15.000 de profesori vor fi dati afara, punctul de pensie ramane la fel, dar scade efectiv, salariile bugetarilor sunt inghetate…
  Credeti ca Romania nu a mai trait asemenea perioade? Bugetul acesta, pentru 2010, este caracterizat de curbe de sacrificiu. Se repeta situatia din 1933. Dar numai unii au parte de curbe de sacrificiu! Altii sunt privilegiati…

Ar fi pericol de anumite miscari sociale, in acest an?
  Categoric, da, pentru ca este singura modalitate de a forta iesirea din aceasta situatie…

Si care ar fi rezultatul? Bani tot nu sunt…
  Nu sunt bani, pentru ca nu s-au gasit modalitatile de a se crea un echilibru. Ne trebuie un guvern realist, care sa infatiseze populatiei exact ceea ce se urmareste si care sa vrea ca aceasta economie sa-si revina. Iar agricultura trebuie sa fie pe primul plan, in pofida dorintei de distrugere a ei, promovate – in primul rand – de Uniunea E uropeana!

Care sunt principalele masuri pe care le-ati lua dvs, daca ati avea putere de decizie?
  In aceasta situatie de criza economica, as promova numai masuri care sa permita relansarea productiei si – in primul rand, accentuez inca o data – a productiei agricole autohtone. Trebuie sparta bariera ingradirilor impuse de Uniunea Europeana, care ne incorseteaza – pe de o parte – si de catre Fondul Monetar International, pe de alta parte, care efectiv ne inabusa. De asemenea, sa nu uitam ca Germania, in anii ’30, a iesit dintr-o fenomenala criza construind drumuri. Sa nu utam nici faptul ca si Romania, pe vremuri, aflata intr-o criza profunda din cauza datoriilor pe care trebuia sa le plateasca tocmai catre FMI, a reusit sa-si mentina potentialul economic prin construirea Canalului Dunare – Marea Neagra sau prin construirea Casei Poporului, care au asigurat locuri de munca… 
  Si daca imi dati voie, in final, revenind la prezent, vreau sa readuc in memorie versurile poetului Adrian Paunescu: “Alternativa – in cea din urma faza: /  Ori ne sinucidem, ori ne-asasineaza”! (Daniel Negut, interviu preluat din revista Business Point, varianta print nr 47)

Parcurgand biografia dumneavoastra constat ca ati prins desfiintarea Ministerul Turismului, in 2003…
 Da, pentru ca s-a procedat atunci la reorganizarea unor ministere, dar eu as spune mai degraba ca am infiintat de doua ori ministerul, pentru ca, de fiecare data cand am fost numit ministru, a trebuit sa fie reinfiintat Ministerul Turismului, care era ori sub forma unui departament intr-un Minister al Comertului, ori nu exista sub nici o forma.

Romania are nevoie de un Minister al Turismului, ca entitate separata?
 Cu certitudine! Turismul trebuie sa fie o prioritate a Guvernului Romaniei…

Considerati ca turismul nu a fost o prioritate, anul trecut?
 Parerea mea este ca, in ciuda unor declaratii sforaitoare la inceputul mandatului, ca i se va acorda atentia unei ramuri prioritare, turismul a fost si a ramas mult timp, din pacate, ca a cincea roata la caruta! Romania are un potential turistic de exceptie, care este valorificat foarte putin. Ori, in situatia in care privatizarea din turism s-a incheiat foarte, foarte greu, in cel de-al doilea mandat al meu, este evident ca e nevoie de cineva care sa stea la masa aceea rotunda de la Guvern – pe care o vedem la jurnalele de stiri, de la televiuni – si sa incerce sa lupte pentru interesele promovarii turismului si a reglementarii a tot ceea ce inseamna aceasta activitate. De aceea, ministerul este necesar, din punctul meu de vedere, iar ministerul de resort – in cel mai rau caz – ar putea sa fie, eventual, desfiintat doar cand turismul romanesc va merge bine. Ori, mai este pana atunci…

Cat de mare ar trebui sa fie bugetul alocat turismului, in Romania? De pilda, multi oameni, chiar analisti economici, au spus ca bugetul alocat anul trecut a fost mult prea mare..
 Eu am avut un buget de 7 – 8 milioane de dolari (pe vremea accea, bugetul era in dolari) si a fost absolut insuficient. Dar fostul meu prim-ministru, Adrian Nastase, spunea atunci ca toata lumea stie sa faca treaba cu multi bani, dar un bun manager stie sa faca si cu bani mai putini…
  Pe de alta parte, consider ca bugetul pe care l-a avut anul trecut la dispozitie doamna ministru Elena Udrea a fost unul… “acceptabil”, nu “mare”. Doar «acceptabil», pentru turismul romanesc, desi am vazut tot felul de analisti care calculau cate pensii s-ar fi platit din acei bani. Depinde, insa, ce faci cu banii alocati. Bugetul Ministerului Turismului trebuie dedicat, in proportie de peste 80%, pentru promovare, dar foarte putini inteleg cum se face asta si de ce este nevoie de promovare. in turism esti intr-o «lupta» permanenta cu 120 de tari, care spun despre ele ca sunt cele mai frumoase si ospitaliere din lume ca destinatii turistice si care tot creeaza povesti mai mult sau mai putin fantastice despre ele, pe care le “imbraca” din punct de vedere comercial si le promoveaza in lume. si sigur ca toata munca asta costa bani. in turism, fara promovare, dispari din piata!
  De asemenea, in turismul international esti un «nimeni», daca nu esti cuprins in portofoliile celor trei mari tur-operatori mondiali: TUI, Thomas Cook-Neckermann si ITS. Nu te-ai promovat cum trebuie, ca sa atragi atentia celor trei, inseamna ca nu ai parte de turism international! Eu i-am avut in tara pe toti cei trei mari operatori turistici. Pe TUI am reusit sa-l aduc greu, abia in al doilea mandat al meu, dupa ce am fost de 20 de ori la ei. in primul mandat mi-au tot spus ca tara noastra nu face parte din planurile lor. Pana la urma – si datorita interventiei unui parlamentar geman care iubea Romania – am fost primit la o discutie cu presedintele si membrii Consiliului de Administratie si le-am spus din start ca nu plec de acolo pana nu-si reconsidera pozitia fata de Romania. si i-am convins sa trimita aici o echipa pentru o expertiza si am stat cu ei – pe Litoral – de la micul dejun, pana la urmatorul mic dejun. Am vizionat 100 de hoteluri si au ales 20 dintre ele pentru portofoliul lor, semnand un contract pentru 50.000 de turisti germani. TUI este un gigant, cu 40.000 de agentii de turism, in toata lumea!

Ce poate oferi Romania, in materie de turism?
 Oho, multe!…  Nu-mi place sa discut despre turism in «sabloane», dar nu incape indoiala ca Romania are un mare potential turistic, atat pentru turismul de litoral si in statiunile montane, cat si pentru turismul balneo-climateric. Sunt exact cele trei domenii din turismul romanesc pe care unii specialisti, inclusiv de la Organizatia Mondiala a Turismului, ne sfatuiau sa le… ocolim si cereau Romaniei sa-si dezvolte turismul de nisa! Ori, este inadmisibil ca atunci cand ai jumatate din capacitatile de cazare ale tarii pe Litoralul Marii Megre, de pilda, sa neglijezi tocmai Litoralul. Ar fi o prostie imensa! 

Ce ar insemna turismul de nisa, pentru Romania?
 Turismul de nisa ar insemna fie ceea ce am incercat eu sa fac, adica “Foto-Safari”, in Delta Dunarii, fie turismul pe bicicleta, ca tot este la moda si este foarte raspandit in tarile nordice, fie turismul de aventura, prin “aventura” intelegand excursii cu magarusii prin nu stiu ce munti, fie turismul speologic, pentru ca Romania are o retea senzationala de pesteri. Bineinteles ca este necesar sa fie dezvoltat si acest gen de turism, de nisa, dar el nu trebuie sa reprezinte principala preocupare a celor care se ocupa de problemele turismului din Romania!

Si turismul ecumenic ar fi tot o forma de turism de nisa…
 Bineinteles. Asa cum se organizeaza pelerinaje din Romania catre tara Sfanta – Iasrael – sau cum se fac in Grecia, nu vad de ce nu s-ar face si reversul, adica pelerinaje ale turistilor straini la manastirile din tara noastra, mai ales in perioada traditionalelor sarbatori ortodoxe!
 De asemenea, un succes din ce in ce mai mare are turismul rural, care a fost una dintre preocuparile cele mai importante ale primului meu mandat, cand am si reusit sa elaborez legislatia specifica de clasificare si dezvoltare si am lucrat foarte bine cu ANTREC si cu presedinta asociatiei, Marilena Stoian.

La turismul… electoral v-ati gandit?!
 Am avut doua mandate la turism si sunt cel mai logeviv ministru din istoria moderna a Romaniei, dar recunosc cu sinceritate ca eu nu m-am gandit la promovarea turismului electoral. Am si eu… “minusuri”!

Bucurestiul poate fi o destinatie turistica?
 Ce sa va spun? in mandatele mele de ministru al Turismului, cand aveam o delegatie de oaspeti straini, la nivel inalt, innebuneam de nervi in Bucuresti, pentru ca nu prea aveam unde sa-i duc!
  Mergeam cu ei, repede, la Palatul Parlamentului, vorbeam cu ghidul sa-i tinem acolo vreo doua ore, mai faceam si eu pe ghidul, le spuneam clasica poveste cu “cea mai mare cladire, dupa Pentagon”, accentuam si ideea de care ar trebui sa fim mandri, ca absolut tot ceea ce este facut acolo este realizat de romani, cu materiale fabricate in Romania – sigur, cu pretul suprem platit de mii de oameni care si-au pierdut viata acolo, din pacate – dupa care ii duceam la Muzeul Satului, care este un muzeu extraordinar si toti oaspetii au fost incantati, de la ministri ai turismului, pana la sefi de stat. ii mai duceam la Muzeul Colectiilor de Arta – desi, fata de marile capitale europene, nu prezentam acolo cine stie ce – si apoi fugeam cu ei la Sinaia, la castelul Peles, la Pelisor, ca nu mai aveam ce sa fac cu ei aici, in Bucuresti…
 Cred ca Bucurestiul este cam singura capitala europeana – poate la concurenta cu Tirana – in care nu prea ai ce sa vizitezi, nu ai ce sa faci cu turistii straini. De aceea, ar fi util sa se gaseasca macar in imprejurimi anumite locatii in care sa poti organiza anumite evenimente, o idee ce poate fi dezvoltata la modul general, in jurul tuturor marilor orase, locatii si evenimente care sa poata intra intr-un circuit turistic.

Vorbind despre evenimente, considerati ca misiunea unui ministru al turismului este sa participe la toate targurile si festivalurile din tara, organizate la nivel local?
 Ministrul Turismului nu are ce sa caute in birou! Acel ministru care sta in birou de dimineata, pana seara si asteapta sa vina peste el turistii romani si straini, ar trebui sa se ocupe de altceva. in opinia mea, un ministru al Turismului trebuie sa fie permanent pe teren, in toata tara, dar si in strainatate, promovand Romania ca destinatie turistica. Asta este menirea lui. Ministrul Turismului – indiferent ca este doamna sau domn, ca este tanar sau batran – trebuie sa fie o parte componenta a brandului turistic de tara! Eu am fost ales vicepresedinte al Adunarii Generale a Organizatiei Mondiale a Turismului – un fel de ONU in turism – si am stat 14 zile la Cairo, pe durata desfasurarii lucrarilor. Am folosit acele zile pentru a ma intalni cu tot ceea ce «misca» in turismul mondial, promovand Romania ca destinatie turistica, dar si ca destinatie a investitorilor in turism.
 Pe de alta parte, pe protocol, vizita unui alt sef de stat implica si existenta unei persoane care sa se ocupe de acel demnitar din partea romana, pe toata durata vizitei. Atunci cand vine in tara noastra, in calitate oficiala, presedintele altui stat nu este insotit non-stop de presedintele Romaniei, ci de o alta persoana, desemnata de presedinte. Benefic este ca acea persoana sa fie ministrul Turismului, care-l poate conduce pe oaspete in locatii in care sa poata fi puse in valoare destinatiile turistice ale tarii noastre. Pe vremea cand eram eu ministru si aveau loc vizite ale altor presedinti, de cele mai multe ori eu eram desemnat de seful statului sa-l insotesc pe inaltul oaspete strain. si stateam alaturi de el, din clipa in care cobora din avion, la Otopeni, pana se urca din nou in avion, ca sa se intoarca in tara lui. Cum sa nu folosesti prilejul unei vizite la nivel inalt si sa nu-ti promovezi tara, inclusiv ca destinatie turistica? si se pare ca m-am achitat cu bine de aceste misiuni, cata vreme – de exemplu –  dupa ce a facut o vizita in Romania, presedintele Indiei m-a invitat personal in tara sa, in renumitul “Triunghi de aur”, in cele mai importante zone turistice din India, desi nu prea se obisnuieste ca un sef de stat sa adreseze o invitatie directa unui simplu ministru.

Care sunt minusurile Romaniei, ca destinatie turistica?
 Avem multe parti proaste, iar infrastructura este una dintre cele mai grave. Eu m-am saturat sa tot vorbesc despre asta si sa spun ca nu poti face turism daca din Bucuresti si pana la Constanta faci 7 ore cu trenul, iar iarna stai 10 ore blocat in tren, dar a fost uitata “sageata albastra” ce ajungea acolo in 2 ore! Mai mult, Autostrada Soarelui – care, oricum, nu este terminata – a fost din start prost conceputa, pentru ca ea ar fi trebuit sa aiba 8 benzi, nu 4. Sau chiar 12 benzi de circulatie, daca iei in calcul ca faci o autostrada pentru urmatorii 30 de ani, nu pentru 5 ani! Dar are 4 benzi si in sezon faci 4 – 6 ore cu masina pana la mare, in loc sa faci doua ore si un pic! in 6 ore ajungi la destinatii turistice externe mai dezvoltate decat are Romania…

Ca, de pilda, pe litoralul bulgaresc al Marii Negre, la Nisipurile de Aur…
 Nisipurile de Aur reprezinta o… « legenda romaneasca »! Avem in turismul bulgaresc – cu certitudine – un concurent redutabil. Dar, faptul ca niste echipe de la televiziuni si din presa scrisa si-au petrecut cateva week-end-uri in Bulgaria, nu inseamna ca turismul de la vecinii nostri este mai bun decat cel din Romania! insa, bulgarii au facut ceva ce noi nu am facut: au finantat un studiu de marketing cu tema «Ce isi doreste turistul roman», studiu pentru care au cheltuit 4 milioane de euro si au lansat cea mai agresiva campanie turistica a unei alte tari in Romania, care a costat vreo 8 milioane de euro, prin care au fost atrasi turistii romani catre Nisipurile de Aur sau Albena. Am fost si eu de cateva ori in Bulgaria si nu pot spune ca acolo sunt prea multe lucruri in plus fata de Romania…

Multi turisti se plang de calitatea slaba a serviciilor turistice din Romania…
 Calitatea proasta a serviciilor in turism pleaca de la slaba pregatire a personalului specializat si de la faptul ca ar cam fi timpul sa fie inlocuita generatia celor care lucreaza de zeci de ani in turism si care au cam ajuns la varste de pensionare, o generatie ce a fost multa vreme “inamicul numarul 1” al sistemului “all inclusive” in turismul romanesc, cel putin in cel de pe litoral sau de la munte. Dupa cum stiu cei care au utilizat un astfel de sistem, la “all inclusive” nu dai spaga, pentru ca uneori nici nu ai bani la tine!
 O alta cauza a calitatii mai slabe din serviciile noastre turistice este si faptul ca profesionistii, cei mai buni lucratori, au plecat in afara tarii. si ma refer si la cameriste, si la bucatari, si la ospatari, si la receptioneri. Dar asta este vestea proasta… Vestea buna este ca, la un moment dat, ei se vor intoarce si sper ca se va intampla si la noi fenomenul din Turcia, o tara pe care am studiat-o cu mare atentie – alaturi de Bulgaria – din punct de vedere turistic. Adica, dupa ce Germania a profitat din plin de munca turcilor si a inceput sa le ofere bani pentru a-i convinge sa se intoarca acasa la ei, odata ajunsi inapoi, turcii care au lucrat in turismul german ori au investit banii in afaceri proprii, ori au fost angajati de marile lanturi hoteliere care activeaza in Turcia, unde au venit si cu 10 – 15 ani de limba germana, pe care o stapaneau foarte bine, dar si cu practica standardele germane, astfel ca au ridicat calitatea servicilor turistice din Turcia. Ma astept sa se intample la fel si in Romania!    

Care este bilantul dvs., in calitate de ministru al Turismului ?
 Ca ministru, am avut 10 proiecte, din care mi-au iesit 9, ce merg si astazi! E-adevarat ca mai slab decat ar trebui, dar merg.

Care proiect nu v-a reusit?
 Proiectul «Dracula-Parc»… si nu a iesit dintr-un motiv extraordinar de simplu: era un proiect prea bun pentru tara noastra si care a deranjat extrem de multa lume… “buna”, din afara si din interiorul Romaniei. Asta este soarta proiectelor vizionare! Eu chiar scriu o carte despre «Dracula», despre ceea ce a fost cu adevarat, dar care – din pacate – probabil ca se va publica la 50 de ani dupa ce mor eu.

Totusi, palmierii v-au adus faima…
 Eu am facut un proiect care se numea «Mamaia – Riviera Estului», iar Mamaia arata astazi asa cum arata, la atatia ani de cand nu mai sunt ministru, datorita acelui proiect, un program comun cu Consiliul Local Constanta si cu Radu Mazare. si tot ce ati vazut in Mamaia a fost discutat in doua zile cu dl Mazare si a iesit tot, printre care si ideea cu palmierii. Dar este adevarat ca palmierii m-au facut celebru. stiti cum se numesc acum? Se numesc «Agathongi»! Am scris si reguli de comportament cu palmierii. I-am adus din Bulgaria si mi-am spus ca daca sunt palmieri la Albena, la doua grade mai mult decat in Romania, de ce n-ar fi si la noi… Apoi, am vazut palmieri si in Elvetia, pe malul lacului Geneva, unde este chiar frig, in general! Ca o curiozitate, am vazut palmieri si in celebrul film “BD la munte si la mare”, deci, au mai fost si in trecut asemenea pomi pe litoralul nostru. Dar pe vremea aceea nu erau ziaristii de azi, carora li s-a parut o idee cu totul neobisnuita si idioata. Iata ca timpul a demonstrat ca nu a fost o idee idioata si-mi pare rau ca nu am inregistrat-o la OSIM si ceream acum cate 10 euro pentru fiecare palmier adus in Romania. Eram un “mogul” al palmierilor! Acum, au aparut palmieri si in Bucuresti. Sunt mandu ca am avut aceasta idee, ca am fost un vizionar…

Daca ar fi sa va intoarceti in timp, pe vremea cand erati ministrul Turismului?
 As lua-o de la inceput, cu toate proiectele mele. Inclusiv cu palmierii si cu Dracula Parc. Je ne regrette rien!… (Daniel Negut, interviu preluat din revista Business Point, varianta print, nr 47)

2009 a fost un an dificil pentru piata imobiliara. in aceste conditii, cum au fost primite targurile imobiliare?
Noi am crescut de la editie la editie. Atat dezvoltatorii, cat si agentiile imobiliare si-au dat seama ca exista un potential destul de mare in acest domeniu. Chiar daca initial Project Expo a fost vazut ca un targ de cartier, in momentul de fata este un eveniment notabil atat pentru Bucuresti, cat si pentru Romania. Avem dezvoltatori din Sinaia, Ploiesti, chiar si din Cluj care vin la noi. Project Expo a ajuns la a patra editie pentru 2009. in 6-8 martie a avut loc primul targ, acesta fiind urmat de inca unul in luna mai. Ultimul targ s-a desfasurat in luna iulie, acesta fiind concentrat pe Programul „Prima Casa.” Au fost peste 16.000 de vizitatori, peste 800 de precontracte incheiate numai pe perioada targului.

Cum vedeti dumneavoastra, in calitate de organizator de targuri imobiliare, Programul „Prima Casa”?
Pe langa faptul ca este un program electoral, „Prima Casa” a inceput sa aiba succes, incetul cu incetul reporneste motorul pietei imobiliare. Daca de la inceput ar fi fost clari toti pasii, nu ar mai fi fost nevoie de doua-trei luni pentru a ne lamuri in privinta acestui program si ne-am fi miscat mult mai repede.
Dezvoltatorii oricum sunt mult mai deschisi. in urma cu un an, nu cred ca puteam nici macar sa ne gandim ca undeva in Romania se poate cumpara o garsoniera cu 16.000 de euro. Era ceva fabulos. Preturile scad de la un targ la altul  cu patru-cinci la suta, ceea ce intr-un an de zile poate duce la o scadere de 20 la suta. Este un semn ca dezvoltatorii chiar vor sa vanda si nu pot sa mai astepte. Pe de alta parte, cei care vin la targuri au bani pe care i-au tinut pentru o vreme si au asteptat sa vada ce se intampla cu piata imobiliara. Acum ei doresc sa profite de Programul „Prima Casa”, care ii ajuta destul de mult. Multi dintre ei nu vin doar sa arunce o privire, vin sa cumpere. La targul din luna iulie, cel putin jumatate din contracte au fost facute cu banii jos. Sunt dezvoltatori care au reusit atunci sa vanda si peste 50 de locuinte.

Ce asteptari aveti vis-a-vis de Targul Project Expo din 18-20 septembrie?
Este primul targ imobiliar al toamnei, speram sa avem peste 15.000 de vizitatori. Cred ca aceasta este o cifra realista. La targul din iulie, ne asteptam la peste 10.000 si am avut 16.000 de vizitatori. Este o diferenta notabila. Totusi, ceea ce este mai important este ca ne asteptam sa se incheie mult mai multe contracte. Este o perioada buna, dezvoltatorii vor avea oferte foarte bune pe perioada targului. Deja au inceput sa mai scada putin din marja lor de profit, astfel incat locuintele chiar sa se cumpere.

Ce vor gasi vizitatorii la Project Expo?
in primul rand, locuinte de la 16.000 euro in sus, peste 80 la suta din oferte se incadreaza in programul „Prima Casa”. Avem inclusiv case, incepand cu 42.000 euro. Sunt multe locuinte confort I, cu suprafete destul de mari. Sunt si garsoniere incepand cu 28.000 euro, apartamente cu doua camere de la 39.000 de euro.

Ce aduce nou acest targ fata de editia din luna iulie?
in cadrul targului Project Expo din septembrie, exista cateva programe mai traznite pe care le ofera dezvoltatorii. De exemplu, exista posibilitatea de a face rate cu buletinul la dezvoltatori. Se plateste un avans de cinci la suta unuia din dezvoltatori, iar restul sumei va fi esalonata in rate pe 30 de ani, dar nu pentru credite foarte mari. Exista in cadrul acestui targ si dezvoltatori care ofera posibilitatea celor care isi doresc o casa, dar nu au bani de avans, sa ofere masina ca avans. Dupa aceea, ratele pentru casa sunt platite direct catre dezvoltator. in general, conditiile oferite sunt mult mai bune in comparatie cu cele de la targurile anterioare.

Ce se va intampla dupa targul Project Expo din septembrie?
Dupa targul acesta, ne apucam si mai serios de treaba pentru ca nu avem timp de vacanta. Mai avem doua targuri. Primul va fi la Brasov in 13-15 noiembrie. Am ales Brasovul pentru ca este inca o piata aflata la inceput de drum, s-a construit foarte mult in ultimul timp dar nu s-a si promovat. Acum e momentul oportun. Dupa aceea, vom mai avea Project Expo Exclusive, un targ imobiliar cu un singur pavilion in Bucuresti, in 27-29 noiembrie.

Ce ne aduce finalul de 2009 pe piata imobiliara?
Daca luam in calcul ce a declarat guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, zilele trecute, de luna viitoare toti romanii vor cumpara case. Sunt convins ca piata imobiliara isi va reveni. Sunt semne bune si din strainatate, din Statele Unite ale Americii. Deja suntem pe un trend ascendent si in Romania, ramane sa vedem si in ce ritm ne vom reveni. (Articol preluat din revista Business Point, varianta print, nr 42)

De la idee la actiune, uneori poate fi o cale foarte lunga. Nu este si cazul dumneavoastra.
Un exemplu elocvent poate fi si programul de reabilitare termica a blocurilor. in ce stadiu se afla acest progam in prezent?

Programul de regenerare urbana este un proces continuu, care a inceput, cu reabilitarea termica a blocurilor, inca de la inceputul lui 2008. Consiliul Local Sector 1 a hotarat ca autoritatea locala sa preia cheltuielile asociatiilor de proprietari. in acest fel, cetatenii Sectorului 1 nu platesc niciun ban pentru aceste lucrari, costurile reabilitarii termice fiind suportate din bugetul local al Sectorului 1 si din fonduri de la bugetul de stat. Dupa finalizarea documentatiei de audit energetic (procedura care determina solutia tehnica si costurile necesare pentru anveloparea blocurilor), au inceput efectiv lucrarile de reabilitare termica. Anul acesta vor fi reabilitate termic 85 de blocuri din cartierele Aviatiei, Baneasa, Calea Grivitei, Nicolae Titulescu, Ion Mihalache si Bucurestii Noi. Pana in acest moment, au intrat in program peste 90% dintre blocurile pe care ni le propunem sa le reabilitam in acest an si am finalizat lucrarile la peste jumatate dintre imobile. Anul viitor vom reabilita termic 280 de blocuri.
Totodata intervenim pentru modernizarea fatadei imobilului, a spatiilor si functiunilor din jurul cladirilor reabilitate termic. Obtinem, astfel, pe langa reducerea costurilor de intretinere a unui imobil si un aspect urbanistic placut al intregii zone, prin amenajarea spatiilor verzi, a locurilor de parcare, a cailor de acces catre imobil. Este un exemplu punctual de interventie, la nivel micro, in cartierele Sectorului 1.
Blocuri reabilitate termic, cu fatade noi, inconjurate de spatii verzi sunt genul de interventii punctuale, pe care deja le-am inceput. Urmeaza sa construim, in cartier, legaturi utile intre bloc si scoala, gradinita, supermarket, piata sau parc, prin optimizarea traseelor catre aceste functiuni. Ultimul pas va veni de la sine: cartiere dinamice, pentru care avem o predictie de dezvoltare sociala si economica, interconectate. Acesta este, pe foarte scurt, punctul in care vrem sa ajungem in anul 2012.

Se stie ca una dintre prioritatile dumneavoastra este salvarea spatiilor verzi. Va rog sa faceti o scurta retrospectiva a masurilor pe care le-ati luat in acest sens.

Raman un aparator consecvent al spatiilor verzi. Diferenta dintre cei 11 mp de spatiu verde cat revin fiecarui bucurestean si cei 26 de mp cat este norma europeana se reflecta in aerul viciat pe care-l respiram in fiecare zi.
Din aceasta ratiune am salvat de la distrugere Parcului Bordei, redand bucurestenilor aceasta importanta oaza a Capitalei. De asemenea, am salvat strandul Tineretului si strandul Straulesti (unde se intentiona construirea unei cladiri de 120 metri), terenuri intregi de verdeata de pe strazile Paris, zona Kiseleff, Primaverii si Dorobanti si multe alte suprafete mici care, adunate, aduc un plus de verdeata in peisajul Sectorului 1.
in plus, am dispus recuperarea zonelor verzi ocupate abuziv de diferite constructii amplasate   pe spatiile verzi, printre care:fostul restaurant   „Viena”  de  pe strada Calea Plevnei si   restaurantul   de pe strada Clucerului. Toate aceste spatii au fost recuperate si amenajate ca zone  verzi.. in acest  sens, in Sectorul 1 au fost demolate o serie de constructii Pe de alta parte, programul de reamenajare a parcurilor se apropie de final. in prezent, 16 parcuri aflate in administrarea Primariei Sectorului 1 din cele 17 existente sunt reamenajate. Ultimul pe lista este  Parcul  Venus, pe amplasamentul caruia vom reconstrui baza sportiva Doherty. Aleile de promenada, solutiile inedite de iluminat ale parcului, precum si refacerea clubului de tenis din mijlocul parcului vor aduce o transformare radicala din punct de vedere peisagistic.

Ati declarat mai inainte ca obiectivul dumneavoastra este cresterea calitatii vietii. Nu gresesc cand afirm ca in acest concept intra si aspecte legate de siguranta, securitate etc.

Pentru a creste nivelul de siguranta pe strazi, am reformat Politia Comunitara din Sectorul 1. Am infiintat 12 sectii de cartier ale Politiei Comunitare – Straulesti, Giulesti, Bucurestii Noi, Aviatiei, Floreasca, Romana, Gara de Nord, Domenii-Banu Manta, Grivita, Damaroaia, Pajura si Chitila. Acestea se constituie in structuri flexibile de ordine publica, ce asigura o prezenta activa si permanenta pe teritoriul de competenta al sectorului, cat si o interventie operativa la sesizarile adresate.
Pentru monitorizarea intersectiilor si arterelor principale din Sectorul 1, am montat 10 camere video. Exemple: Piata Chibrit, intersectia Bulevardul Banu Manta cu Bulevardul Ion Mihalache si cu strada Doctor Felix, soseaua Bucu-resti-Targoviste cu soseaua Odai, soseaua Chitila cu strada Mezes, Zona Garii de Nord – la coloane si in zona de acces la metrou, Piata 16 Februarie, strada Bu-rileanu etc.
De asemenea, in scopul prevenirii aparitiei infractiunilor in cadrul unitatilor de invatamant, am montat butoane de panica in toate unitatile de invatamant aflate in administrarea noastra. Echipamentul de alarmare este montat in fiecare unitate de invatamant intr-un loc usor accesibil personalului de paza. Butoanele de panica sunt conectate la dispeceratul Politiei Comunitare, timpul de raspuns al echipelor de interventie fiind de maxim 7 minute de la actionarea butonului de panica.
Tot in aceasta perspectiva am demarat un amplu program de modernizare  si  consolidare  a  cladirilor  de interes public. Aceste cladiri sunt tranzitate zilnic de sute de persoane si nu ne putem permite sa punem in pericol siguranta elevilor, a pacientilor si a tuturor acelora care apeleaza la serviciile unei institutii publice din Sectorul l. Mentionez ca pana in acest moment am reusit sa consolidam peste 80% dintre unitatile de invatamant si 50% dintre unitatile sanitare care necesitau astfel de investitii, in conditiile in care pana in 2004 se facuse foarte putin sau deloc in acest domeniu.

Guvernul a propus majorarea taxelor si impozitelor locale cu 20%. Este o masura adecvata acestui moment?

Sunt impotriva majorarii taxelor si impozitelor locale. Propunerea de majorare a taxelor si impozitelor locale, oricat de necesara ar fi, este nerealista. inainte de a decide majorarea acestor impozite trebuie sa tii cont de realitatile economice. Se invoca inflatia din ultimii trei ani, dar nu se tine cont de faptul ca puterea de cumparare a populatiei este aceeasi cu cea din ultimii cinci ani. Se vorbeste de majorarea impozitelor in conditiile in care pensiile si salariile nu au cunoscut cresteri substantiale, iar, mai nou, numarul persoanelor trimise in somaj creste dramatic. in plus, majorarea impozitelor, cu orice procent, inseamna de fapt o crestere pur teoretica a veniturilor. Am avea incasari doar pe hartie, nu si in realitate, primul efect fiind doar cresterea numarului de datornici la bugetul local.
A obliga autoritatile locale sa majoreze taxele si impozitele locale, Guvernul marind baza de impozitare, inseamna faliment pentru categoriile sociale defavorizate. Baza de impozitare este stabilita de Guvern, prin Codul Fiscal. Este dreptul autoritatilor locale sa stabileasca valoarea finala a impozitelor, insa pornind de la baza de impozitare stabilita de Guvern, prin Codul Fiscal. Daca se mareste aceasta baza, atunci pensionarii si persoanele cu venituri reduse vor fi afectate. Implicit si bugetul local, pentru ca, desi, teoretic, incasarile vor fi mari, ele vor ramane doar pe hartie, nu si in realitate.
Militez pentru mentinerea valorii impozitelor pe urmatorul principiu: mai bine un impozit mai mic, dar pe care sa-1 incasam, decat impozite mai mari, dar care sa ramana doar venituri pe hartie. Interviu realizat de Claudia Daniliuc (articol preluat din revista Business Point, varianta print, nr. 43)

Care vor fi noutatile seriei de expozitii din acest an?
 in acest an, tIMOn vine cu noi tendinte in piata imobiliara din Romania. Este vorba despre preturi “calibrate” la conditiile actuale, dar vorbim si de oferte atractive din partea dezvoltatorilor, destinate programului “Prima casa”, precum si de solutii de finantare proprii ale acestora. De asemenea, putem vorbi si de surprizele de pe piata bancara, din partea bancilor care vor fi prezente la tIMOn.

Concret, care sunt tendintele actuale despre care ati amintit?
 Ca o consecinta a acestor tendinte, dezvoltatorii se vor prezenta la tIMOn, in primul rand, cu locuinte finalizate sau cu un grad de finalizare de peste 70%. Iar acesta este un lucru deosebit, dupa ani intregi in care pe piata imobiliara din Romania au fost cumparate locuinte in proiecte “off plan”, in care ne erau prezentate doar proiectele. Din aceasta toamna, cel care doreste sa-si cumpere o casa in Romania va putea sti exact pe ce da banii si nu se vor mai cumpara locuinte in baza unor imagini 3D. Pe de alta parte, apartamentele propuse spre vanzare au fost redimensionate, pentru a raspunde unei noi cereri venite pe piata imobiliara. Daca, in urma cu 3 – 4 – 5 – 6 ani, in Romania se vindea foarte bine luxul (iar apartamentele noi erau din aceasta categorie, cu foarte mult spatiu si cu preturi ametitoare, chiar si 2.000 de euro/mp), acum, cel mai cautat produs este cel adresat cel mult clasei de mijloc a populatiei. De aceea, acum, proiectele sunt in asa fel concepute incat pretul de vanzare pentru apartamentele noi pleaca de la 38.000 – 39.000 de euro, cu o medie pe metrul patrat cuprinsa intre 700 – 1.000 de euro. 
 
Spuneati ca ne aflam intr-o perioada in care piata imobiliara din Romania da semne de renastere. Care sunt aceste semne?
 Piata este acum la nivelul din anii 2004 – 2005, atunci cand a inceput expansiunea condominioanelor pe piata imobiliara de la noi. La fel ca atunci, si acum exista dezvoltatori puternici, care au reusit sa reziste, dupa mai bine de un an de “convulsii”, ca sa spun asa. Sunt dezvoltatori care nu au fost afectati financiar de criza si au terminat constructiile planificate sau sunt aproape sa le termine. Pe de alta parte, se remarca o maturizare a pietei imobiliare din Romania, data si de faptul ca actuala criza economica a “cernit” masa de dezvoltatori, eliminandu-i pe cei mici, iar cei care au ramas probabil ca vor exista si peste 10 ani.

Cat de utile considerati ca sunt targurile imobiliare, pentru dezvoltarea afacerilor din domeniu?
  Targurile imobiliare sunt cele care capaciteaza cele mai mari energii din piata, iar marketingul imobiliar a demonstrat ca acestea sunt unele dintre cele mai bune instrumente de vanzare. La aceste manifestari se merge pe sistemul “punct ochit – punct lovit”. Potentialii cumparatori, intr-un orizont de timp de circa o jumatate de an, un an, vin sa se informeze si sa ia pulsul pietei, astfel ca la asemenea targuri se intalneste cererea cu oferta. Pe de alta parte, si dezvoltatorii sunt interesati sa constate reactiile potentialilor cumparatori.

Totusi, nu sunt prea multe manifestari de gen pentru piata noastra imobiliara?
 Asa este. Acum exista o puzderie de targuri imobiliare in Bucuresti, care este orasul european cu cele mai multe astfel de evenimente. Astfel, s-a ajuns la cifra 8, dintre care 4 expozitii au aparut precum ciupercile dupa ploaie, peste noapte, insa realitatea a demonstrat ca multe dintre targuri nu au fost decat oportunitati de profit pentru organizatorii de ocazie, care au si disparut, in timp. Faptul ca tIMOn reuseste sa reziste pe piata de profil de peste 6 ani, inseamna ca modul de abordare al unui asemenea eveniment este cel corect, din partea noastra, un mod apreciat atat de catre dezvoltatori, cat si de publicul larg. Acest lucru este certificat nu numai de numarul mare de vizitatori, dar si de tranzactiile imobiliare care au loc in cadrul tIMOn. Ne aflam pe un drum bun si ca ne pastram pozitia de lider in organizarea de targuri imobiliare. 
Daniel Negut (Articol preluat din revista Business Point, varianta print, nr. 43)

“Brand” prin definitie este un insemn recunoscut, un produs sau un serviciu. Matur ca forma devine prin maturizarea fondului. Ce inseamna concret TNI? Vorbim de un eveniment corect, bine organizat si unde rezultatele sunt perfect vizibile si contorizabile. Nu spun eu aceste lucruri. Ele sa observa din faptul ca numarul firmelor expozante este permanent de cel putin patru ori mai mare decat in cazul oricarui alt eveniment imobiliar. Mai mult decat atat, in proportie de 80% expozantii revin de la o editie la alta. De ce? Din punctul de vedere al numarului de vizitatori, acesta este mereu ridicat, cu o medie de peste 10.000 (reali) pentru fiecare editie.
Nu trebuie deloc neglijata mediatizarea de exceptie a evenimentelor TNI. Nici un alt eveniment, imobiliar, sau cel putin pana in prezent, nu beneficiaza de mediatizare permanenta!
Un alt aspect ce nu trebuie trecut cu vederea este locatia in care are loc TNI, caci nu vorbim despre un cort sau o sala uitata de lume; este vorba despre Palatul Parlamentului – cladire ce detine trei recorduri mondiale: fiind cea mai mare cladire administrativa, cea mai masiva, dar si cea mai costisitoare. Locatia in care are loc un eveniment ce se doreste a fi un brand puternic pe piata, ce nu poate fi aleasa la intamplare, caci insasi aceasta confera notorietate expozitiei, consolidand si imaginea de piata a companiilor participate.
Toate aceste aspecte fac parte dintr-un mix de caracteristici specifice, activitatii de organizare a unor evenimente de succes si care dezvolta in timp un brand puternic.
Ati avut o strategie deosebita fata de alte editii pentru a atrage expozanti? Ati mers mai degraba voi catre ei, le-ati batut la usa, sau ati asteptat sa vina ei sa se inscrie la targ?

 Desi piata imobiliara este aliniata in acest moment la conditiile actualei economii, am putut observa un interes foarte mare din partea firmelor imobiliare de a fi prezente in cadrul Targului National Imobiliar (TNI). Cei mai importanti actori imobiliari, ce stabilesc trendul pentru urmatorul trimestru, si-au definitivat strategia de marketing alegand canalele media optime, capabile sa le ofere vizibilitate sporita intr-un mod bine targetat, adresata doar persoanelor direct interesate de achizitia unei locuinte.
 Drept dovada a acestor “pregatiri de toamna”, cu doua saptamani inainte de primul eveniment imobiliar al toamnei, spatiul expozitional este aproape integral ocupat si intampinam dificultati in onorarea cererilor ce apar in aceasta perioada. Acest lucru ne bucura insa, deoarece reprezinta semne ca piata imobiliara, reprezentata prin oferta, este flexibila si capabila sa se adapteze la conditiile cererii. As vrea sa mentionez insa un aspect foarte important: spre deosebire de alti organizatori de evenimente, scopul nostru principal nu este atragerea expozantilor! Prin expozanti, cu ajutorul acestora, comunicam permanent cu vizitatorii. Acestia din urma sunt principalii nostrii clienti. Daca vizitatorii sunt multumiti si gasesc exact ce cauta, atunci rezultatele se vor vedea in mod direct asupra expozantilor si astfel TNI-ul ramane evenimentul de referinta al pietei imobiliare.
A fost afectat de criza financiara numarul oamenilor care fac parte din echipa organizatorica?

Categoric DA! Am marit echipa cu inca doua noi persoane, iar colegilor mei mai vechi, le-am marit salariile pentru rezultatele deosebite. in actualul context, desi suntem la 50% din capacitatea financiara a anului 2007 sau 2008, am redus in primul rand marjele de profit. Nu am redus personalul si in nici un caz nu am afectat mediatizarea si calitatea organizatorica a evenimentelor TNI. Nu facem rabat la calitate in favoarea banilor. Prefer sa nu fac nimic decat sa fac ceva prost doar de dragul de a fi facut! Printr-un management bun al incasarilor, prin plasarea fondurilor in diverse produse financiar-bancare si printr-o atenta gestionare a resurselor, am reusit sa combatem atat diferentele de curs valutar (deloc de neglijat) cat si diminuarea bugetelor de publicitate a expozantilor. Totusi un lucru foarte important este faptul ca majoritatea companiilor din segmentul imobiliar au inteles ca participarea la TNI este cel mai bun si cel mai ieftin mijloc de a ajunge direct la potentiali clienti.

Care este performanta atinsa de TNI in editiile trecute si ce mai poate fi numit performanta intr-o editie organizata in plina criza financiara?

Maximul de performanta atins de TNI, din punct de vedere al numarului de expozanti a fost de 192 standuri ocupate. in prezent, spre exemplu, editia TNI 24-27 SEPTEMBRIE are deja ocupate 107 standuri. Dupa cum am spus, in actuala situatie a pietei imobiliare, capacitatea si nivelul TNI este la 50%. Totusi, pentru a veni in ajutorul expozantilor, fata de anii trecuti, in loc de doua evenimente, pentru anul 2009 vom organiza patru. Astfel, mentinem practic neschimbat, chiar in actualul context, nivelul atins in perioada anterioara.
Daca vorbim de numarul de vizitatori, pentru a doua editie a TNI-ului care a avut loc in Mai 2009, acestia au depasit atat asteptarile expozantilor, cat si pe cele ale organizatorilor.

 S-au facut presiuni mari din partea dezvoltatorilor pentru discounturi la inchirierea unui stand?

Pentru acordarea de discounturi se fac presiuni permanent, atat in trecut cat si in prezent. Problema este ca nu putem acorda discounturi decat in limita pastrarii calitatii si serviciilor de organizare in cele mai bune conditii. Ni s-au cerut discounturi ridicol de mari, insa pentru asta exista si alte evenimente imobiliare. Raportat la nivelul rezultatelor/suma cheltuita, TNI-ul este net superior oricaror alte evenimente similare. in cazul unor cereri pe care nu le-am putut onora, raspunsul a fost unul singur: decat sa platiti o suma derizorie, mai bine primiti un stand gratuit si in acest caz sunt doua variante: ori patru zile inchidem portile Palatului Parlamentului si jucam carti in stand, ori facem expozitia in cort, in parc. Situatia reala si fara gluma, sta in felul urmator: companiile serioase si care sunt active in piata imobiliara, au inteles foarte bine ce inseamna participarea ca expozant sau partener in cadrul TNI. Nu se pune problema sa speculam actuala situatie in favoarea noastra si sa tragem foloase necuvenite. Expozantii stiu ca facem tot ce putem ca sa ii ajutam si mai ales vizitatorii stiu ca in cadrul evenimentului vor gasi ce cauta. Astfel, daca cererea si oferta se intalnesc in cadrul TNI si rezultatele sunt bune, noi – ca organizatori – ne-am atins scopul principal.
Care este numarul minim de companii cu care se poate organiza un targ?
Experienta ne arata ca se poate organiza un targ imobiliar si cu 10 companii. Totusi nivelul la care a ajuns TNI-ul si notorietatea acestuia, nu ne permit sa il organizam decat cu un numar minim de 70 de expozanti. Nivelul unui eveniment si succesul initiativei sunt date in primul rand de mediatizarea acestuia. Fara expozantii care sa plateasca taxele de participare, nu sunt bani suficienti pentru imaginea manifestarii. Astfel, sumele atrase ajung doar pentru inchirierea locatiei si plata eventualelor servicii logistice. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, expozantii participa la intalniri de socializare directa intre companii si nu la intalniri cu potentiali clienti. TNI-ul a reusit sa ramana in timp, principalul eveniment imobiliar, unde toata piata imobiliara prezinta oferta. in aceste conditii, vizitatorii chiar NU sunt dezamagiti.

 In urma discutiilor cu companiilor, puteti estima un prag de rezistenta al lor la criza financiara? Care ar fi dead-linul critic al crizei financiare astfel incat organizarea de targuri imobiliarea sa mai fie posibila pe piata romaneasca si companiile imobiliare sa-si mai permita sa participe la aceste targuri?
In primul rand as vrea sa spun ca noi suntem specializati in organizarea de targuri si expozitii si nu ne pricepem in mod special la analiza pietelor de profil. Din ce am observat insa, pana in prezent, singura varianta, mai ales in actualul context, prin care companiile imobiliare mai pot desfasura activitati de marketing si vanzari, este prin participarea la targuri imobiliare. Costurile implicate de prezenta in cadrul TNI, in calitate de expozant, sunt mult mai mici decat in cazul altor activitati de marketing si publicitate directe, raportat la rezultate. Astfel, organizarea TNI-ului este o certitudine si in viitor, inca de anul trecut, anuntand in avans toate cele patru evenimente din anul 2009. in acest moment sunt standuri inchiriate si platite chiar pentru ultimul TNI din luna Noiembrie. Cu sau fara criza financiara, expozantii vor fi mereu prezenti in cadrul TNI, datorita rezultatelor de care beneficiaza in conditiile participarii in cadrul celui mai important eveniment imobiliar din Romania. Companiile care dau dovada de flexibilitate, au castig de cauza si isi desfasoara activitatea in orice conditii conjuncturale. Un alt motiv pentru care TNI-ul se va bucura de increderea expozantilor permanent, provine din urmatorul rationament matematic destul de simplu: presupunem ca o companie incheie un singur contract de vanzare/cumparare a unui apartament de doua camere. Din valoarea totala a contractului, o rata de profitabilitate de numai 20% acopera de peste cinci ori costul de participare ca expozant in cadrul TNI. Pentru ca TNI-ul este definitoriu in randul evenimentelor imobiliare, vizitatorii si implicit cumparatorii vor fi atat prezenti cat si multumiti de oferta expusa si de oportunitatile de neegalat pana in prezent.
Cristina Mardare

Prevalente, pe categorii de droguri
Cannabis
Pentru categoria de varsta cuprinsa intre 15 si 64 ani, Romania se numara printre tarile cu cea mai scazuta prevalenta, pe parcursul intregii vieti. Astfel, tara noastra are numai 1,7%, ocupand ultimul loc, in calasamentul intocmit. Tot cu prevalente scazute se afla: Malta (3,5%), Bulgaria (4,4%) si Cipru (6,6%). in fruntea listei sunt: Danemarca (36,5%), Franta (30,6%), Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord (30,1%) si Italia (29,3%).
Romania detine cea mai scazuta prevalenta si la categoriile de varsta de 15-34 ani si 15-24 ani, cu 2,9% si – respectiv – 2,7%.

Amfetamine
Pentru categoria de varsta de 15-64 ani, Romania se numara si la acest capitol printre tarile cu cea mai scazuta prevalenta pe parcursul intregii vieti – avand 0,2% – alaturi de Grecia (0,1%), Malta (0,4%) si Cipru (0,8%). Statele cu cea mai ridicata prevalenta pentru acest drog sunt: Regatul Unit (11,9%), Danemarca (6,9%), Norvegia (3,6%) si Irlanda (3,5%).

Ecstasy
Romania se remarca – din nou – cu cea mai mica prevalenta, pentru grupele de varsta care au fost luate in calcul. Pentru categoria 15-64 de ani, tara noastra este pe ultimul loc, cu 0,3%, urmata de Grecia (0,4%), Malta (0,7%) si Lituania (1%). in fruntea listei se afla Regatul Unit, cu 7,3%, Republica Ceha, cu 7,1%, Irlanda, cu 5,4% si Spania, cu 4,4%.
La categoria de varsta de 15-34 de ani, situatia este asemanatoare pentru tara noastra, care detine ultimul loc, cu o prevalenta de 0,5%, fiind urmata de Grecia (0,6%), Malta (1,4%) si de Lituania si Polonia, la egalitate, cu cate 2,1%. Pozitiile fruntase sunt ocupate de Republica Ceha, cu 14,6%, Regatul Unit, cu 13%, Irlanda, cu 9% si Slovacia, cu 8,4%.

Cocaina
Pentru categoria de varsta de 15-64 ani, Romania se numara tot printre tarile cu cea mai scazuta prevalenta, pe parcursul intregii vieti. Tara noastra detine 0,4%, alaturi de Malta si Lituania, urmate de Grecia, cu 0,7%. in fruntea listei se afla Regatul Unit (7,7%), Spania (7,0%), Italia (6,6%) si Irlanda (5,3%).
Romania detine cea mai scazuta prevalenta si la categoriile de varsta de 15-34 ani si 15-24 ani, cu 0,7% si – respectiv – 0,4%.

Prevalente medii, in functie de varsta
  In functie de grupa de varsta, asa cum se observa in tabelul alaturat, drogul care este experimentat de populatia de toate varstele este cannabisul, celelalte droguri fiind incercate cu precadere de populatia tanara, cu varste cuprinse intre 15 si 34 ani.

Cea mai mica varsta declarata de un respondent pentru debutul in consumul de cannabis a fost de 11 ani, 76,6% dintre consumatorii de cannabis mentionand o varsta de debut de pana in 24 ani.
in cazul ecstasy, cea mai mica varsta de debut declarata a fost 14 ani, cea mai mare fiind de 30 ani.
Barbatii, spre deosebire de femei, au incercat cel putin o data in viata toate tipurile de droguri ilegale: 2,3% cannabis, 0,5% ecstasy, 0,2% heroina si 0,1% – celelalte categorii de droguri, iar pentru femei s-a inregistrat un consum experimental pentru: cannabis – 0,7%, ecstasy – 0,2%, inhalante si halucinogene – 0,1%.

Decese cauzate de consumul de droguri
In Raportul anual 2008 privind situatia drogurilor in Europa, Romania se afla pe locul 10, dintre-o lista de  28 de tari, in ceea ce priveste numarul de decese survenite ca urmare a consumului de droguri. Cu cele 16 cazuri semnalate pentru anul 2006 (an luat in calcul de respectivul Raport), Romania se plaseaza – din pacate – in prima treime a acestei liste, cu toate ca, asa cum am vazut, este pe ultimele locuri la consumul de droguri!
Tarile cu cele mai putine decese au  fost: Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Republica Ceha, Franta, Polonia, grupul Tarilor de Jos, Italia.
Cele mai multe decese s-au inregistrat in: Austria (35 cazuri), Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord (47), Norvegia (52), Luxemburg (60) si Estonia (73 cazuri). (Daniel Negut, articol preluat din revista Business Point, varianta print, nr. 37)

Cum caracterizati primii ani de aplicare a proiectului YPS?
Am incheiat deja implementarea a doua cicluri ale YPS, implementarea celui de-al 3-lea este inca in curs, iar al 4-lea a inceput acum o luna. Din primele doua cicluri avem 220 de absolventi. Dupa absolvire, acestia nu mai sunt “tineri profesionisti”, ci devin “manageri publici”. Managerii publici sunt o categorie de functionari publici definita prin lege si care ocupa pozitii strategice, atat in administratia centrala, cat si in cea teritoriala sau locala, unde contribuie la dezvoltarea si reformarea institutiei in cauza. Deci, sunt implicati in zone-cheie de decizie, in structuri organizationale, care au influenta si schimba modul in care institutia isi administreaza proiectele.

Care va fi programul prezentarilor viitoare, in tara?
In luna ianuarie si februarie 2009, vom vizita 38 de judete din tara, pana pe 27 februarie, care este data limita de inscriere. in fiecare saptamana, vor fi sase judete, in care trei echipe vor oferi prezentari, atat ale procedurii de aplicare, cat si despre YPS si postul de manager public. Acoperim aproape toata tara, in aceasta perioada foarte scurta si – pe langa prezentari – vor exista si articole in publicatii importante, atat nationale, cat si locale. Obiectivul acestei campanii este atragerea a cel putin 1.500 de aplicanti. Din cei 1.500, speram ca – dupa selectie – sa alegem 150 de candidati, dintre care – cel mai probabil – in jur de 120 vor fi in final inclusi in program, in acest an.

Care este sistemul de studii in strainatate?
Studiile in strainatate reprezinta factorul care atrage cei mai multi candidati catre program. in cadrul YPS, exista doua programe distincte, pe care le numim Programul Stagiarilor si Programul Bursierilor. Diferenta dintre ele tine de studiile efectuate in strainatate. Prima parte a formarii ambelor grupuri se desfasoara in Bucuresti, in cadrul Institutului National de Administratie (INA). Este exact acelasi program! Dar – cand ajung in strainatate – stagiarii fac stagii de patru luni, in unul dintre cele 15 state vechi membre ale UE. Aceasta etapa ii expune la felul in care institutiile publice functioneaza in strainatate, ii ajuta sa inteleaga cum ar putea beneficia de reforma institutiile din Romania, de la nivelul foarte simplu, de management al proiectelor, pana la nivelul strategic, de planificare si implementare a politicilor. Stadiul dureaza 4 luni si este monitorizat de un mentor european. Mentorul va oferi, pas cu pas, sfaturi stagiarului, astfel incat acesta sa aiba cat mai mult de castigat, in urma experientei.
Bursierii – pe de alta parte – au un program de zece luni, care nu este academic, dar le ofera o baza de cunoastere teoretica mai solida, in legatura cu ramurile-cheie ale administratiei. Acest program este o continuare a celui desfasurat in cadrul INA, nu o repetare. Este vorba de management financiar, management strategic, management al resurselor umane, fonduri structurale – toate aceste directii vor fi analizate mult mai detaliat! in general, trainingul se va desfasura intr-o universitate, in vreme ce – in ciclurile precedente – bursierii au putut obtine o diploma de masterat.
in acest ciclu, ca de fiecare data, nu exista de la inceput garantia ca programul va echivala cu un masterat. Va fi un program de formare, de teorie amestecata cu practica, finalizandu-se cu obtinerea unei calificari, de un fel sau altul. Detaliile finale n-au fost inca stabilite. Dupa aceste zece luni, si bursierii au parte de un stagiu, dar numai de patru saptamani.
Pentru noi, stagiarii sunt cei care provin din sistemul administrativ si – astfel – ar beneficia mai mult de stagiul practic de formare in strainanate. Bursierii sunt, in general, cei care provin din afara administratiei. ii numim “sangele nou”, cei pe care vrem sa-i “injectam”, noua energie! si – pentru ca au intrat in program dupa ce au absolvit specializari foarte diverse, cum ar fi teologia sau ingineria – au o mai mare nevoie de o baza teoretica legata de administratie. De aceea, stau zece luni in strainatate. Dar expunerea practica de patru saptamani ramane foarte importanta, astfel incat stagiul de patru saptamani este o componenta esentiala a programului si pentru ei. La sfarsitul ambelor programe, tinerii profesionisti se intorc si sunt evaluati pentru ultima data, urmand ca apoi sa fie repartizati in functie atat de preferintele lor, cat si de nevoile institutiilor publice.

Care sunt cerintele pe care trebuie sa le intruneasca un aplicant?
Sunt cerinte foarte specifice, dar nu asa de stricte incat doar o foarte mica parte a societatii sa aiba acces la program. intrucat este o schema pentru tinerii profesionisti, persoanele care au peste 36 de ani vor fi nevoite – din pacate – sa caute un program similar in alta parte. Dar se poate inscrie orice persoana in varsta de maxim 35 de ani. Acestia vor trebui sa detina o diploma de licenta, acordata dupa trei sau patru ani de studii, intrucat noul program Bologna permite recunoasterea diplomelor de licenta obtinute dupa trei ani de studii. Ei trebuie sa fie cetateni romani si sa locuiasca in prezent in Romania, sa nu fie romani care locuiesc in strainatate. Pe de alta parte, trebuie sa poata vorbi fluent o limba de circulatie europeana. in acest ciclu este vorba de engleza sau franceza. in trecut, au fost acceptati si vorbitorii de spaniola, italiana sau germana, dar acum este nevoie de engleza sau franceza. Ei trebuie sa poata calatori liber in spatiul UE.
De asemenea, trebuie sa intruneasca si criteriile necesare angajarii in administratie, cum ar fi: sa nu se fi facut vinovati de crime impotriva umanitatii sau statului, sa nu fi fost colaboratori ai Securitatii, sa aiba o stare de sanatate buna, iar cei care provin din sistemul administratiei publice trebuie sa nu fi fost concediati in ultimii sapte ani, pe motiv de indisciplina. Dar criteriul care limiteaza cel mai mult numarul candidatilor este ca trebuie sa aiba cel putin un an de experienta in sectorul public. Cei care au mai putin de un an experienta, din pacate, nu se pot inscrie! Deci, cautam persoane care deja au demonstrat un oarecare angajament, pentru ca au fost in sectorul public un an si se presupune ca YPS ii va ajuta sa se intoarca si sa-si continue cariera.
Acest ciclu reprezinta o prima situatie cand acceptam in Programul Stagiarilor nu doar functionari publici, ci si persoane contractuale si oameni din sectorul public, din afara administratiei. Asadar, profesorii, doctorii sau politistii se pot inscrie, acum! Deci, dintre criterii, cele foarte specifice sunt limita de varsta si anii de experienta in sectorul public – pentru stagiari – si calificarile minime necesare si cunostintele de limbi straine. Nu exista locuri impartite pe sexe sau judete: nu preferam si nu rezervam locuri pentru bucuresteni, in dauna altor zone! De fapt, chiar dorim foarte mult sa atragem persoane din afara Bucurestiului catre aceasta initiativa. Schema este deja cunoscuta si se bucura de o reputatie destul de buna in Bucuresti, problema este ca – in restul teritoriului – aceasta nu este atat de cunoscuta pe cat ar trebui sa fie. in concluzie, orice persoana tanara, motivata si interesata de a face cariera si a deveni un manager si un nou lider al administratiei este puternic incurajata sa se gandeasca la aceasta oportunitate.

Care este procesul de selectie a studentilor?
Este – practic – un concurs national, destul de intens. in fiecare ciclu, primim aproximativ 500 de aplicatii, numar care ni se pare insuficient. in acest ciclu ne-am intensificat eforturile. Desfasuram o campanie promotionala de mare amploare. Se poate inscrie orice persoana din Romania care intruneste criteriile de baza. Dupa inscriere, exista un proces de selectie de opt saptamani, care implica mai multe examinari si interviuri, incluzand o luna intreaga de testari psihometrice. Testarile psihometrice sunt foarte importante, pentru a putea analiza aptitudinile comportamentale ale candidatilor, pentru a le testa reactiile in diverse situatii, sub stress sau lucrand in echipa. Examinarile au fost gandite in asa fel incat sa testeze calitatile importante pe care trebuie sa le demonstreze un candidat pentru postul de manager public. Adica, abilitatea lor de analiza si prezentare a argumentelor, managementul riscului si cunostinte matematice si verbale de baza.
Interviul de la sfarsit este principala oportunitate pentru candidat de a-si demonstra angajamentul pentru o cariera in administratia publica. Nu vrem persoane care sunt interesate doar de prima parte, cei care isi doresc formarea si studiile in strainatate, pentru ca o parte a programului nostru include cursuri in strainatate. Vrem persoane care, pe langa asta, isi dau seama ca munca adevarata incepe abia dupa incheierea programului. Cele care sunt hotarate sa lucreze pentru cei minim cinci ani ceruti de Guvern si care vor pune-n practica ce-au invatat in cadrul cursurilor din tara si strainatate.

Ce trebuie sa faca o persoana care doreste sa aplice?
intrucat incercam sa atragem persoane din toata tara, formularele sunt disponibile pe Internet. Este foarte usor, te inscrii online sau poti descarca formularul si ni-l poti trimite prin posta, dupa ce l-ai completat de mana. Sistemul este foarte usor de folosit, dar trebuie sa treci printr-o serie de verificari, pentru a te asigura ca intrunesti criteriile de baza, apoi primesti acces la formular, scrii informatiile cerute si il trimiti. Iar, de acolo, incepe procesul de selectie!
Facem o prima trecere in revista a aplicatiilor, iar cele mai bune trec mai departe! insa, cand spunem “cele mai bune”, cea mai importanta parte a forumularului este declaratia personala, in care candidatul trebuie sa demonstreze ca s-a gandit bine la motivul pentru care doreste sa aplice, cum va folosi acest training si unde crede ca va putea face o diferenta, in cadrul administratiei, daca ar fi un manager public. Deci, de la inceput, incercam sa focalizam tinerii pe schema in sine si sa-i facem sa se gandeasca de ce au intrat pe site si au vrut sa se inscrie… ( interviu realizat de Daniel Negut, preluat din revista Business Point, varianta print, nr. 36)

Secolul al XXI-lea ne-a adus si fara indoiala ne va mai aduce o gama variata de provocari, mai mult sau mai putin vizibile, pentru publicul neavizat. Dar un expert in relatii internationale, precum este prof. univ. dr. Anton Caragea, stie sa discearna, astfel ca discutia cu domnia-sa devine o adevarata lectie, atat de istorie, cat si – deopotriva – de politica, economie sau chiar religie!

Care sunt provocarile secolului al XXI-lea?
Sunt multe provocari cu care se confrunta lumea moderna si nu putem discuta numai despre un domeniu anume, pentru ca toate sunt in interactiune. Sunt provocari ale sistemului democratic, provocari politice, economice sau chiar provocari la adresa ideilor religioase!

Cu ce provocari se confrunta sistemul democratic?
In 1989, odata cu revolutiile anti-comuniste din Europa de Est, odata cu prabusirea Uniunii Soviectice, in 1991, parea ca sistemul democratic a invins definitiv si se parea ca nu exista o alta alternativa la acest sistem.
Astazi, insa, au aparut o serie de curente, o serie de elemente care ne arata ca – practic – democratia a inceput sa fie pusa sub un atac foarte serios. Cel putin forma de democratie pe care o cunoastem noi, acum. Exista asa numita „democratie reprezentativa”, ceea ce avem in Romania si ceea ce tot vestul Europei cunoaste, numita astfel deoarece poporul alege „reprezentanti” pe care-i trimite in parlament, reprezentanti in alegerile locale – si tocmai s-a incheiat primul tur, in Romania – si un reprezentant suprem, asa numitul „presedinte”, seful statului.
Dar, chiar si Winston Churchill spunea ca „fara indoiala, democratia este cel mai prost sistem posibil, dar este cel mai bun din ceea ce avem”. Cu alte cuvinte, exista, fara indoiala o condamnare a democratiei, sub aceasta forma.

Exista alternative, la ceea ce stim noi despre democratie?
Exista deja experiente privind un nou sistem democratic, care se incearca a se infiinta si copia. Exista „democratia participativa”, iar cel mai clar si mai interesant exemplu este democratia de tip Hugo Chavez, adica democratia din Venezuela. Ce inseamna acest lucru? In Venezuela sunt alegeri anuale, astfel incat sa se impiedice asa-numita „dictatura pe 4 ani”. Practic, in fiecare an, poporul poate sa decida daca a fost sau nu bine guvernat. Exista sesiuni guvernamentale si sesiuni parlamentare, care se desfasoara la televizor, iar oamenii voteaza – ca intr-o telenovela – care ministrul le place si care nu, cel putin la sesiunile guvernamentale. Daca, timp de mai multe „episoade”, timp de mai multe astfel de sedinte, un ministru pierde voturi in asa-zisa „telenovela guvernamentala”, el este inlocuit! Este doar un exemplu, prin care am vrut sa arat – cu alte cuvinte – ca exista si alte tipuri de democratie…

Nu se plictiseste omul, sa tot fie chemat la alegeri?
Aici poate aparea – intr-adevar – un element foarte grav: numarul din ce in ce mai redus de oameni care se prezinta la alegeri. Chiar in Romania, la alegerile din 2000 si din 2004 s-au prezentat la vot numai 40% din populatia care avea acest drept. Iar Guvernul a fost alcatuit de 16% din populatie, pentru ca numai 16% au votat in favoarea PSD – in 2000 – si cam tot atat in favoarea coalitiei D.A. in 2004. Vedeti cum o minoritate poate forma guverne, poate fi centrul democratiei. Acestea sunt provocarile…

Absenteismul inregistrat la urne, in intreaga lume, sa insemne si o lipsa de responsabilitate sociale, din partea oamenilor?
Nu este o lipsa de responsabilitate, catusi de putin. Din contra, in literatura poltica mondiala se discuta foarte mult despre faptul ca exista ceea ce numim „politica de tip corporatist”. Adica, se mai prezinta la vot numai acei oameni care au diverse interese, legate de grupurile politice care participa la alegeri sau de grupurile economice care sunt in spatele acestora. Cu alte cuvinte, marea majoritate a populatiei, care este independenta de acest proces poitic si de legaturile sale economice, nu se mai considera reprezentata de oamenii care candideaza. Populatia nu-si mai gaseste, sa spunem, acoperirea aspiratiilor, in programele electorale ale candidatilor, care nu mai raspund nevoilor reale ale oamenilor. Si-atunci apare un dezinteres reciproc: dezinteresul oamenilor politici de a vorbi cu cetateanul, precum si dezinteresul cetateanului de a se mai prezenta la vot. Ei bine, acest tip de democratie incepe sa fie erodat, iar erodarea se realizeaza masiv, prin reliefarea catorva dintre provocari importante. Iar criticile imbraca forme diferite, exprimate diferit, precum: coruptia sistemului electoral, faptul ca – in acest sistem de alegeri – doar oamenii bogati isi pot depune candidatura, doar acestia pot fi alesi, pentru ca-si pot plati campania electorala…

Dar este si o „goana” a celor bogati, pentru sustinerea unor candidati cu notorietate…
Aveti dreptate, dar aici apare o alta problema a democratiei reprezentative: problema interferarii politicului si economicului. Pentru ca principala temere este legata de modul in care vor rasplati acesti oameni cunoscuti sprijul financiar de care ei au avut nevoie in campania electorala, cat de recunoscatori vor fi ei, in ce masura vor face distinctie intre interesul national si cel personal, al celor care i-au sprijinit financiar. Si aici este una dintre marile provocari ale secolului al XXI-lea.
Pentru aceasta situatie, o solutie ar fi sistemul din Brazilia, de pilda, unde le este interzis partidelor sa-si sustina campania electorala din surse financiare proprii. Toate partidele, indiferent de marime, primesc o suma alocata de stat, precum si un interval de timp alocat, la posturile publice, nationale, de radio si televiziune. Nici un partid nu are voie sa primeasca vreo alta subventie si nu poate desfasura campania electorala cu alte fonduri. De aici, este si o dezbatere foarte serioasa a democratiei reprezentative: care este legatura intre economic si politic?

Si care ar fi aceasta legatura?
Este o eterna „lupta” privind oportunitatea ingerintei politicului in economie, dar si a economicului, in politic. Este o lupta pe care o avem de la revolutia franceza, in momentul in care se incerca ghilotinarea tuturor politicienilor care incercau sa sprijine zona economica, existand banuieli de coruptie, pornind de la aceasta legatura. In final, a fost ghilotinat chiar si incoruptibilul Robespiere, cel care a fost sufletul acestei miscari anticoruptie, care este – de altfel – o miscare ciclica. Apare in toate oranduirile. Insa, ea apare in momentul in care coruptia depaseste un anume nivel. In acel moment, ea este o miscare obligatorie, pentru ca este o mislcare sanogena a societatii, in care – sa spunem asa – anticorpii acesteia incep sa lupte. In momentul in care evolueaza prea mult o relatie stransa intre politic si economic, atunci, fara inmdoiala, ea evine nociva pentru statul respectiv. Specialistii in stiinte politice spun ca exista o coruptie normala, de care nu se poate scapa, care atinge cam 10 – 15% din volumul afacerilor statului. Intalnim astfel de coruptie si la Washington, Londra sau la Bucuresti. Problema este atunci cand coruptia ameninta insusi „organismul”.

Drept urmare, rolul politicii ar trebui sa fie doar acela de trasare a unui cadru general, in care sa se desfasoare activitatile economice?
Multi inclina catre aceasta idee. Si-atunci, exista tentatia de a se cere oamenilor politici sa se limiteze doar la a forma un cadru economic general. Este modelul american, modelul pe care Partidul Republican de acolo incearca sa-l implementeze in Statele Unite. Acel partid doreste sa scoata cat mai mult statul din activitatea economica, dar si din activitatea sociala, afirmand ca doar individul este acela care poate sa-si decida viitorul. Drept urmare, statul ar trebui sa fie cat mai marginalizat, cat mai impins in afara. Este o opinie contrara stangii politice, care sustine ca – din contra – pentru a nu se ajunge la formarea unui cetatean dezgustat de politica, trebuie ca statul sa intervina mai puiternic in economie, o interventie mai adanca a statului in legislatie, in tot ceea ce insemna, sa zicem, prosperitate si binele individului.

In cazul marginalizarii politicului si al restrangerii puterii de decizie a acestuia, de ce ar mai intra oamenii in politica?
Slava Domnului, omul politic are o serie intreaga de beneficii, care ar exista si in acest caz. De la prestigiu, pana la bucuria puterii si calitatea de a influenta ,cat de cat, destinul oamenilor. Nu ma tem de o parasire a arenei politice. Iar, daca ne uitam la competitia din zona Partidului Republican, din SUA, ne lamurin ca sunt suficient de doritori de putere si partizanii ideii de retragere a statului din economie si din societate…

Religia nu este tot o provocare internationala, pentru ca si ea interfera, atat cu politicul, cat si cu economicul?
Ea, in sine, nu este o provocare, dar suporta provocari din partea liderilor lumii, provocari care se transpun chiar in planul securitatii internationale, chestiune de care Romania nu este constienta.
Chiar anul trecut, la Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, presedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a lansat un apel, conform caruia – dincolo de religii si dincolo de ceea ce inseamna separarea lumii, in „est” si „vest” – ar trebui sa existe o mare alianta, care sa lupte impotriva ateismului, a „secularismului”, cum spunea el, promovat de catre Statele Unite. Si cu astfel de idei Mahmoud Ahmadinejad a avut parte de o primire absolut triumfala, la Adunarea Generala ONU! Ceea ce naste noi temeri, privind evolutia securitatii internationale.
Andre Malraux spunea ca „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Ei bine, secolul al XXI-lea pare a fi chiar „cumplit” de religios. Daca facem un scurt tur de orizont vedem ca, in Statele Unite, in ultimii 8 ani, toate alegerile au fost decisiv impinse intr-o directie sau in alta, au fost castigate, de cei care au avut sprijinul bisericiilor protestante ultra-conservatoare. Chiar si in prezenta campanie electorala, vedem ca – in SUA – chiar si candidatii democrati traditionali, care nu integreaza religia in politica, de aceasta data s-au prezentat la alegeri avand cu ei, brat la brat, cate un pastor, cate un reprezentant al bisericii conservatoare. Cu alte cuvinte si ei au vrut sa dea measajul apropierii de biserca.
Daca privim in zona Orientului Mijlociu, vedem expansiunea masiva a fundamentalismului islamic. Modelul Revolutiei Islamice Iraniene se extinde in Liban, Siria, de fapt, in toata zona, astfel ca ne dam seama de exisenta unui plus de apetenta fata de religiozitate.
Iar daca ne gandim la faptul ca, actualmente, la Vatican il avem pe cel mai conservator, daca vreti, pe cel mai de dreapta papa care a fost numit in ultimii 40 de ani, ne dam seama ca si biserica catolica are o reactie de, sa spunem, coagulare a ei, a ideilor sale. Concluzionand, vedem in SUA un protestantism extrem de colorat, extrem de puternic, cu o mare influenta politica, vedem un papa conservator, care doreste sa se intoarca la bunele timpuri ale sec. XIX, cand catolicismul triumfa in Europa si – pe de alta oarte – vedem un fundamentalism islamic extrem de radical si de puternic, in zona Orientului Mijlociu.

Cat de stransa este relatia dintre religie si economic, pe plan modial?
Fara indoiala ca exista si aceasta relatie. Daca analizam situatia din Statlele Unite, se pareciaza ca, acolo, activitatile religioase ajung undeva la 8, 9, poate 10%, din totalul volumului economic american.
Si in Uniunea Europeana vedem biserici protestante extrem de puternice, extrem de bogate, care fac prozelitism in Coreea de Sud, in Thailanda, in Filipne, in Indonezia, sustinand misiuni extrem de costisitoare, din punct de vedere financiar.
Daca ne referim la Biserica Catolica, sa nu uitam ca este una dintre cele mai bogate biserici ale lumii. Banca Vaticanului, diversle institutii de credit legate de zona catolica, sunt extrem de puternice si extrem de – sa spunem – stabile economic, chiar si in actualul climat.
Iar daca vorbim despre zona islamica, vedem o adevarata expansiune a fundatiilor islamice, care au din ce in ce mai mult un rol social, chiar, in regiunile unde predomina aceasta religie. Nu va dau decat un exemplu: se apreciaza ca circa 15% din populatia Egiptului este dependenta de ajutoarele care vin din acele „wakuf”, adica fundatii islamice de ajutorare sociala.

Am vorbit despre provocari si pericole. Exista si solutii?
Nu exista provocare, care sa nu aiba solutii, care sa nu genereze solutii. Totul este sa ne trezim la timp, sa identificam provocarile si sa elaboram o strategie potrivita pentru fiecare dintre acestea!

Daniel Negut

Chiar credem acest lucru, d-le profesor?
Cel putin asa pare atitudinea noastra. In momentul in care nu reusim sa avem o politica externa coerenta, nu avem o voce coerenta la Burxelelles, cat timp nu reusim sa avem o voce aparte in Comisia Europeana, atata vreme cat, in Parlamentul European, europarlamentarii nostri nu reusesc sa impuna punctele de vedere ale Romaniei, cat timp nu avem o strategie a unei Romanii europene si – mai ales – odata depasit acest obiectiv strategic pe care noi l-am avut, al aderarii la Uniunea Europeana, cata vreme noi nu avem si obiective care sa cuprinda si relatiile Romaniei cu Asia, China, cu Africa sau cu alte spatii, cat timp noi nu suntem capabili sa avem nici politica europeana, dar nici politici privind spatiul din afara Europei, vad Romania condamnata la o deriva a politicii ei externe.

Si totusi, NATO si Uniunea Europeana sunt succese de luat in considerare…
Intr-adevar, dar ne-am obisnuit sa credem ca, odata cu aderarea noastra la Uniunea Europeana si dupa integrarea in NATO, nimic rau nu ni se mai poate intampla. Ne-am obisnuit sa ignoram lectiile trecutului, ne-am obisnuit sa ignoram ca, de foarte multe ori, in istoria Romaniei, au mai fost astfel de momente, in care ne-am crezut „asigurati” pentru totdeauna, dar ne-am inselat. Nu dau decat un singur exemplu: in anul 1918, tara noastra era invingatoare in Primul Razboi Mondial, castigase alaturi de marii ei aliati – Marea Britanie, Franta, Statele Unite – un razboi mondial si se parea ca nimeni nu va mai putea sa faca nici un rau Romaniei. Doar 22 de ani mai tarziu, a urmat dezastrul anului 1940, cand noi am pierdut o treime din teritoriu, o treime din populatie, am pierdut Basarabia, Bucovina, nord-vestul Transilvaniei, Cadrilaterul si ne-am trezit aruncati in al Doilea Razboi Mondial, in postura de „perdanti”…
Cu alte cuvinte, observ un element extrem de interesant, dar si foarte ingrijorator, in acelasi timp: in Romania incepe a se pierde, din atentia publicului, dar si din atentia mass-media, marele risc de securitate si marile probleme, marile provocari pe care secolul al XXI-lea le aduce cu el. si trebuie sa ne fie foarte clar ca Romania nu se va putea deroba, nu se poate ascunde de toate aceste provocari, de toate aceste probleme ale secolului.
Avem probleme de securitate la granitele noastre, avem o problema importanta cu Ucraina, o problema pe care nu am stiut sa o gestionam si – in cazul in care Ucraina va reusi sa intre in Alianta Nord-Atlantica, ceea ce era foarte aproape sa se intample la Summit-ul NATO din aprilie acest an, de la Bucuresti – pentru noi, practic, acest lucru ar fi un adevarat dezastru, pentru ca nu trebuie sa uitam ca avem probleme de contencios teritorial cu Ucraina, avem probleme de delimitare a platoului continental al Marii Negre, avem probleme cu Insula serpilor si avem probleme cu minoritatea romanilor din Ucraina, care nu-si gaseste, inca, drepturile necesare, drepturile corespunzatoare pentru orice stat european. O Ucraina care intra in NATO, inseamna pentru noi nu un partener, ci un adversar, in cadrul aceleiasi Aliante!
O alta problema foarte grava pe care o avem de securitate la granita estica este cu Republica Moldova, Avem, alaturi, un stat frate, cum ne place noua sa spunem, dar care – cel putin, in ultimul an – a avut o serie de opinii politice si de analiza, sa spunem, la adresa Romaniei, extrem de negative. Presedintele Republicii Moldova a taxat Romania drept un „stat fascist”, a taxat conducatorii de la Bucuresti drept „revizionisti”, care ar urmari sa inglobeze Republica Moldova in teritoriul Romaniei. Cu alte cuvinte, avem de la Chisinau un focar de tensiune si de presiune, pe granita noastra estica. Iar in ultimul manual de istorie, aparut la Chisinau, se vorbeste despre necesitatea unei Moldove Mari, care ar trebui sa includa si Moldova din Romania, Moldova de pana la Milcov si Focsani.
Cu alte cuvinte, nu trebuie sa credem ca, odata intrati in Uniunea Europeana si in NATO, Romania ar fi asa-zis „asigurata” si ca nu mai trebuie sa avem o politica externa, ca nu mai trebuie sa fim atenti la provocarile care au loc in afara granitelor noastre.

Nu puteam obtine un mai mare „profit” din asezarea noastra geografica?
Ba da, raspunsul este afirmativ si ne lamurim pe deplin cand vedem cum isi negociaza aderarea europeana si integrarea in NATO alte state din aceeasi zona, ca Ucraina sau Serbia. Aceste tari pun o serie de conditii la care noi nu ne-am gandit si abia acum ne dam seama cata nevoie aveam de astfel de a pregati material si economic aderarea noastra si de a obtine conditii mult mai bune in actele de aderare care sa protejeze agricultura si industria noastra. Privim acum cu invidie cum, state chiar mai slabe decat noi –precum Bosnia-Hertegovina si Croatia – pun unele conditii pe care noi nici nu le visam, atunci cand ne pregateam drumul spre aderare.

Avem, oare, o clasa politica mai putin pregatita?
Avem o clasa politica europeana, adica… slaba! Este o alta nuanta. Romanii cam au obiceiul sa spuna ca noi si numai noi avem politicieni slabi. Nu este asa, in sensul ca nu numai noi avem probleme cu clasa politica, ajunge sa ne uitam la ce se intampla in Europa. Iar explicatia este simpla! In ultimii 10 ani am asistat la impingerea statului in afara politicii si in afara economicului, ceea ce a generat dezinteres fata de principalele provocari actuale. Constatam ca cele mai stralucite minti ale momentului sunt interesate de o cariera in zona economica privata, care aduce mult mai mari beneficii, decat cariera politica. si-atunci, fara indoiala, politicul a fost mai vitregit de prezenta unor personalitati capabile.

Putem vorbi despre independenta cetateanului fata de politica?
Din acest punct de vedere, Romania chiar este un exemplu. Am vazut ca, in perioada 2004 – 2008, in vreme ce politica a fost o zona de cearta, de conflict, economicul a evoluat foarte bine. Sectorul economic a fost in perpetua crestere. Desi existau temeri ca scandalurile politice se vor reflecta in lumea economica, oamenii de afaceri au putut fi independenti si au putut sa mearga mai departe, sa-si desfasoare activitati profitabile, in beneficiul economieri nationale, fara a fi afectati de activitatea politica.
Altfel spus, exista – fara indoiala – ideea cetateanului roman care nu mai este interesat de politica, dar aici este marele pericol, pentru ca, daca va lasa politica de-o parte si daca va aparea dezgustul romanilor fata de sectorul politic, ar fi posibil sa caute alte alternative, care s-ar putea sa nu fie cele democratice.

Ce rol au, in context, provocarile la adresa economiei mondiale si cum se rasfrang asupra Romaniei?
Exista foarte grave probleme economice, pe plan international, care afecteaza Romania. Criza petroliera loveste puternic si in sistemul nostru economic si pune sub semnul intrebarii chiar obiectivele ambitioase ale Guvernului Romaniei, de crestere economica. Sa nu uitam ca noi, pana acum, am reusit sa trecem de crizele politice ale anilor 2004 – 2008 pe baza unui singur element: anume ca, in aceasta perioada ne-am bucurat de prosperitate, de crestere economica, care a netezit multe dintre asperitatile politice. Ce ne vom face, daca vom avea un blocaj sau un regres economic?

Chiar regres nu avem, dar nici nu se mai anunta cresterile din ultimii ani…
Asa este, poate ca nu este o criza, dar traversam o perioada de temperare a cresterii economice. si – vorbind despre recentele masuri anuntate la nivelul Bancii Nationale a Romaniei – nu stiu daca este cea mai buna solutie sa „pui frau calului care deja a inceput sa incetineasca”, asa cum se spune. Adica, deciziile guvernatorului Mugur Isarescu, de crestere a ratei dobanzii de referinta, de crestere a provizioanelor bancare, a rezervelor, toate acestea sunt masuri de prudenta. Ele reduc cantitatea de masa monetara existenta pe piata. Implicit, ele reduc cererea de produse, deci, se va reduce productia, ceea ce inseamna o scadere a ceea ce numim dezvoltare economica. Ori, aici este marea problema! Sa nu cumva sa intram intr-un cerc vicios, din care ne va fi foarte greu sa scapam. Adica, schematic, ar fi cam asa: se reduce masa monetara – se restrange productia – oamenii castiga mai putin – se reduce si mai mult masa monetara – se reduce mai mult cererea de produse – restrang si mai mult productia s.a.m.d. si ma tem ca acest cerc vicios va duce la prabusirile economice ale anilor 1991/1992.
Cu alte cuvinte, prudenta, prudenta, dar nu stiu daca – in momentul actual al economiei romanesti – n-ar fi fost o solutie mai buna un pic de liberalism, o incurajare a economiei nationale si un pic de „avans” pentru cresterea investitiilor…

“Avantajul unui om care vine din interiorul sistemului – asa cum am fost eu – este ca-si cunoaste deja colaboratorii si partenerii si depinde doar de el sa-i si pastreze”, a subliniat Mihai Beltig. in lumea afacerilor, nu poti minti sau fura de mai multe ori si nici nu poti insela, in mod repetat, increderea partenerilor. Dupa primele gafe, deja esti “pus la zid” de cei care activeaza in domeniu si te pomenesti singur. Dar, daca ai fost om serios, colaboratorii raman cu tine!
Exista, oare, fair-play in afaceri? O intrebare care capata raspunsuri contradictorii, daca luam in considerare intamplari reale de oriunde din lume. “Bineinteles ca exista”, apreciaza Beltig: “Am avut multi parteneri cu care mi-a facut placere sa lucrez, iar eu consider ca, in mediul de afaceri, nici nu ar trebui sa conteze contractele, decat ca o baza de lucru. insa, importanta este relatia dintre cei doi parteneri. Acea strangere de mana – care consfinteste inceperea unei colaborari – este sfanta”.
si – intr-adevar – se pot face contracte de mii de pagini, putem trece in acestea tot ce ne taie capul, dar totul ar fi facut degeaba si munca ar fi in zadar, daca vreunul dintre parteneri incepe colaborarea numai pentru a-l pacali pe celalalt.
De altfel, Mihai Beltig este de parere ca “in afaceri, este necesara seriozitatea. Acest lucru inseamna sa fii la zi cu platile catre furnizori si cu livrarile catre beneficiari si sa respecti intelegerile asumate. Se ajunge, astfel, sa fie multumite cele doua parti amintite, implicate in afacere, dar sa fii si tu satrisfacut de munca ta, ca veriga de legatura intre ele”. 
Am abordat, in discutia cu patronul firmei MT Press, tema referitoare la spiritul de corectitudine in afaceri, pentru ca – in multe situatii – constatam ca se manifesta o concurenta profund neloiala. Acest lucru se mai intampla uneori si pe piata distribuitorilor de presa, unde activeaza mai multi “actori”, iar competitia este extrem de dura, in conditiile in care ai putine posibilitati de a-i incanta pe potentialii clienti, in afara pretului.
Care este “mecanismul”, aici? Ne spune Mihai Beltig: “Firmele de distributie primesc un comision din partea trusturilor de presa, in functie de volumul de vanzari contractat, suma care se afla intre anumite limite. in general, nu pot spune ca nu exista un comportament corect din partea competitorilor, dar au fost si exceptii care mi-au ridicat multe semne de intrebare. De pilda, au fost licitatii de distributie castigate de unele firme de profil, care au oferit un pret dincolo de orice comision, de parca le-ar fi convenit sa lucreze in pierdere! E ca si cum eu platesc trustului de presa 75 de bani pentru un ziar de un leu – 25 de bani fiind comisionul meu potential – dar vand mai departe, catre beneficiar, nu cu cel putin 80 de bani, ca sa am un mic profit, ci cu 65 de bani, oferindu-i acestuia un discount chiar mai mare decat tot comisionul pe care as fi putut sa-l incasez, daca vindeam cu pretul normal de pe piata, de un leu. Normal ca beneficiarul alege oferta cu suma mai mica, pentru ca el plateste mai putin pe abonament. Este un exemplu de concurenta neloiala”.  
Pe pracursul discutiei cu Mihai Beltig, am gasit cel putin doua explicatii pentru situatia in cauza. Una dintre acestea este ca ar putea fi vorba despre un concern puternic, cu afaceri in mai multe domenii si care sustine unele activitati neprofitabile, din profitul altor activitati ale sale. O alta explicatie tine de politica de expansiune a firmei respective, ce poate accepta sa lucreze pe pierdere o perioada de timp, intr-o anumita relatie contractuala, numai pentru a castiga un client extrem de important, care ar putea – prin prestigiul sau – sa-i aduca multi alti clienti mai mici, de unde sa recupereze pierderea generata de clientul de top. “Pericolul este ca, astfel, o firma de distributie de presa ar putea ajunge la monopol in domeniu, fapt care este de sanctionat, conform legii”, a subliniat Mihai Beltig.
 Care sunt dificultatile care ar putea aparea in acest sector de activitate, aflam tot de la patronul firmei MT Press: “Principalele probleme sunt legate de distributia in sine, in sensul ca primesti telefon si ti se spune ca un anume client nu a primit presa din ziua respectiva. in aceste cazuri, eu pornesc imediat pe “firul” distributiei si ajung la cauza. Ce poate sa se fi intamplat? De pilda, consemnam disparitii ale ziarelor din cutia de scrisori a abonatului, pentru ca acea cutie nu este asigurata si este deschisa permanent. Sau nici nu are cutie de scrisori si lasi ziarul la usa, iar orice vecin il poate lua! Ori, au fost cazuri in care era interfon la bloc si omul nostru din teren nu a putut intra, pentru a distribui presa la abonati. si – daca el a fost acolo la ora 6 dimineata – nu putea suna la intefon sa-l trezeasca din somn pe abonat. si nici nu putea sta pe loc, in fata blocului, asteptand sa iasa vreun vecin binevoitor, pentru ca avea un traseu de facut. si-atunci a venit la sediu si mi-a inmanat ziarele nedistribuite, spunandu-mi cauzele! Contabilizand toate aceste intamplari, eu am introdus contractul cu beneficiarul, in care sunt prevazute toate problemele in cauza, fie ca este vorba despre persoane fizice sau juridice. Acolo scrie ca abonatul trebuie sa posede cutie de scrisori incuiata, ca trebuie sa-mi asigure, intr-un fel, accesul in bloc, chiar daca este cu interfon s.a.m.d. in acest fel, nu mai apar probleme, pentru ca totul este clar!” 
 O chestiune importanta in activitatea unui distribuitor de presa este legata de gradul de multumire a clientilor. Un beneficiar satisfacut de serviciile firmei, iti poate aduce alti clienti. Cum procedeaza, din acest punct de vedere, MT Press? Mihai Beltig: “Avem politica noastra de fidelizare, dar si de rezolvare a eventualelor nemultumiri. Nu este vina clientului, daca – indiferent de motive – nu primeste ziarul intr-o zi. si-atunci, chiar daca au fost cauze obiective si nici oamenii mei nu sunt vinovati, ii pot oferi, drept despagubire, de pilda, un abonament pe o luna, ca sa vada ca-i sunt aproape. Sau – daca este un client vechi si de mare distributie – ii pot multumi oferindu-i un abonament gratuit la vreo revista potrivita domeniului sau de activitate, in cazul persoanelor juridice”.
 Dar si lucrurile marunte, dar de bun-simt, pot sustine o relatie stransa de afaceri, intre distribuitorul de presa si beneficiari. “De pilda, felicitarile pe care le trimit clientilor, de sarbatori”, a precizat Mihai Beltig.( articol de Mariana Solovei, preluat din revista Business Point, varianta print, nr 24)

“Ingredientul secret este nivelul ridicat de profesionalism al oamenilor nostri”, ne-a spus Mihai Teletin, care a subliniat ca: “Succesul unei companii depinde, in primul rand, de angajatii de acolo. Omul este cea mai importanta resursa a unei firme”!
Cel care vine in contact direct cu clientul – care, in piata de profil este numit “consilier de vanzari” – trebuie sa posede o serie de insusiri deosebite, fara de care nu poate asigura succesul companiei. Care sunt aceste insusiri definitorii?
in primul rand, el trebuie sa-si cunoasca foarte bine “obiectul muncii”, sa stie la perfectie care sunt produsele, materiile prime si ingredientele de care poate avea nevoie un laborator de patiserie sau o fabrica de biscuiti, o cofetarie, ori o unitate de panificatie. El trebuie sa fie un sfatuitor competent al clientului si abia dupa aceea un om care vinde un produs sau un serviciu.
“Desi este suprasaturata de produse specifice, piata este foarte dinamica, iar schimbarile se produc atat de repede, incat – chiar in piata fiind, pe segmentul respectiv – tot esti, uneori, luat prin surprindere. De aceea, consilierul de vanzari trebuie sa posede capacitatea de a invata repede si bine”, apreciaza Mihai Teletin. 
Discutand cu directorul executiv al firmei “Aktiv Serv”, am aflat ca nu este deloc usor sa fii consilier de vanzari! Pe langa bogate cunostinte de specialitate – element de prima importanta al succesului in acest tip de afacere – el trebuie sa fie un bun diplomat, sa stie cum sa se adreseze clientului, in functie nu numai de dorintele sale, ci chiar sa se raporteze la caracterul si la tipul psihologic al acestuia, fara a se enerva! A te certa cu un client, pentru ca cine stie ce ti-a zis si ti s-a pus “pata”, este o eroare fundamentala, intr-o afacere de genul acesta si – de altfel – in orice afacere! Un asemenea consilier de vanzari se elimina singur de pe piata, dar face si un mare rau firmei pe care o reprezinta. Mai ales ca un client nemultumit iti poate strica piata de desfacere a serviciilor si produselor tale – pentru ca vestile rele se propaga repede – in vreme ce un client satisfacut iti mai aduce doi-trei prieteni din breasla, care iti pot deveni clienti.
“Activam intr-un domeniu in care se acorda o mare importanta serviciilor oferite, calitatii produsului si acuratetei informatiei, nu pretului, pentru ca – oricum – preturile materiilor prime si ingredientelor din panificatie si cofetarie nu variaza prea mult, indiferent de producator sau de importator. Astfel ca diferenta este facuta de calitatea serviciilor”, a declarat Mihai Teletin.
Pe de alta parte, un consilier de vanzari trebuie sa fie un bun comunicator, sa stie sa explice repede si in cuvinte putine, dar pe intelesul tuturor, ca in orice alta activitate in care se vine in contact direct cu clientii. Nu in ultimul rand,  el trebuie sa fie un om inventiv si sa dea dovada de o imaginatie bogata. Toate aceste insusiri conduc spre concluzia ca piata muncii, in acest sector, este deschisa mai mult pentru tineri, care se pot adapta cel mai bine cerintelor impuse. Pregatirea de specialitate se realizeaza intr-un fel de “ucenicie la locul de munca”, alaturi de oamenii cu experienta din firma, noul angajat invatand din mers abilitatile postului. 
“Prefer sa iau un tanar abia iesit de pe bancile scolii si sa-l formez eu, conform filozofiei de vanzari a firmei noastre, decat sa angajez un om trecut de o anumita varsta, care – chiar daca are experienta in domeniu – are deja unele deprinderi, cu alte principii de vanzare, pe care eu le consider nepotrivite si de care cu greu ar putea scapa”, subliniaza Mihai Teletin, apreciind ca aceasta modalitate de recrutare a personalului nu reprezinta o discriminare, ci o selectie riguroasa, conform potentialului si competentelor individuale, asa cum este normal, intr-o economie de piata functionala.
La solicitarea noastra, directorul executiv al companiei “Aktiv Serv” a realizat si o analiza de ansamblu a pietei de profil, apreciind ca este destul de ascutita concurenta in domeniu, insa forta de vanzari a firmelor concurente nu este prea mare: “Cam 60%-70% dintre oamenii care vand produse similare, nu o fac dupa criterii bine stabilite si actioneaza mai mult dupa ureche, cum se spune. Consilierii de vanzari sunt lipsiti de profesionalism si se bazeaza mai mult pe prestigiul firmei la care sunt angajati si nu pe o filizofie corecta de lucru. De aceea, desi suntem o firma relativ “tanara”, noi ne-am impus destul de repede o imagine de profesionisti, mai ales ca eu aveam deja ani buni de experienta in domeniu, ceea ce mi-a permis sa ofer o baza solida afacerii inca de la inceput”, a declarat Mihai Teletin.
El a subliniat ca firma “Aktiv Serv” s-a facut remarcata prin conceptul sau modern si corect de vanzare, care inseamna o munca sustinuta de consiliere a clientului, tratandu-l ca pe un partener de afaceri. Niciodata nu te duci sa-i spui unui astfel de partener “ia de la mine, ca-ti dau mai ieftin”! Este necesar sa-i explici, cu rabdare si profesionalism, ce poti tu sa faci pentru el, cum il poti ajuta sa se dezvolte si sa obtina produse de calitate. in discutia care are loc clientul – in aceasta industrie cel care fabrica produse de panificatie, patiserie, cofetarie sau asimilate – spune ce produse are in fabricatie si ce ar mai vrea sa faca, iar consilierul  nostru de vanzari ii explica in mod clar care este piata, ce ingrediente exista si ce caracteristici are fiecare dintre acestea, care sunt retetele si fisele tehnice, astfel incat clientul sa poata alege si sa comande in cunostinta de cauza. intr-o astfel de abordare, nu pretul are importanta, pentru ca potentialul client este constient de faptul ca si daca se duce singur la “poarta” producatorului sau importatorului de materii prime – pentru a elimina veriga intermediarului – nu poate obtine un pachet de servicii mai bun decat la noi, unde gaseste, ca un avantaj suplimentar, si persoana care sa aiba rabdarea si cunostintele necesare pentru a-l sfatui in beneficuil afacerii sale.
“Se creeaza, astfel, un parteneriat de lunga durata, pentru ca noi continuam consilierea si dupa livrarea comenzii, deoarece piata materiilor prime specifice este, dupa cum spuneam, extrem de dinamica, apar mereu produse noi, iar clientul are nevoie permanent de recomandarile noastre”, a subliniat Mihai Teletin. (interviu de Daniel Negut, preluat din revista Business Point, nr 25, editia print)
 

Lupta pentru noi clienti capata pe alocuri accente dramatice si nu intotdeauna jucatorii folosesc metodele cele mai corecte. Mai mult, beneficiarii abonamentelor nu sunt absolut deloc informati asupra firmelor care fac aceasta activitate si cad foarte usor victime unor asa-zisi difuzori de presa care, din dorinta de a lua usor banii populatiei, folosesc cea mai uzitata metoda: practicarea asa-numitului pret de dumping. Astfel isi amagesc clientii care, in final, ajung sa fie abandonati, a mai declarat Beltig.

Compania de distributie a presei MT Press are peste 160 de angajati si o cota de piata care o situeaza in urma greilor pe partea de distributie a presei: Posta Romana si Rodipet.

Pe viitor, compania isi propune diversificarea si imbunatatirea serviciilor. Astfel, pe langa abonamentele de presa cu livrarea la domiciliu, clientii pot beneficia, printre altele, de urmatoarele servicii: publicarea de anunturi in Monitorul Oficial al Romaniei, publicarea de anunturi de mica si mare publicitate in toate publicatiile din tara, contractarea de asigurari RCA, informari periodice cu privire la planurile editoriale ale colaboratorilor, precum si la aparitiile de ultima ora de publicatii (carti, reviste) din diverse domenii de activitate. De asemenea, se poate realiza livrarea la domiciliu a oricaror comenzi de carte beletristica sau de specialitate, ne-a mai explicat directorul general al MT Press, Mircea Beltig.

G. Serban, Ioan Sorin Rosu

B.G.: In ce directie va merge departamentul de vanzari si ce planuri ai?
C.R.: In acest moment sunt 6 echipe de vanzari: tv, radio, print local, print central, instore si online. in afara de a extinde si consolida fiecare media, de a anticipa dezvoltarea pietei si a fi tot timpul in avangarda, ne preocupa foarte mult sinergia dintre departamente.

B.G.: Ce surprize pregateste ARBOmedia clientilor si partenerilor in aceasta toamna pe domeniul online?
C.R.: Dupa o vara efervescenta in ce priveste publicitatea online (lansarea proiectului BRAT, nasterea IAB, aparitia catorva companii noi) va urma o toamna cu multa munca si cu proiecte interesante. Unul dintre acestea este publicitatea contextuala, care va avea doua forme: distribuirea de reclame text in pagini care au un continut relevant pentru produsul promovat si aparitia unui text publicitar atunci cand utilizatorul ajunge cu cursorul deasupra unui anumit cuvant. Plata se va face la click.

B.G.: Cum va influenta vanzarile ARBO acest nou proiect?
C.R.: in primul an nu ne asteptam la vanzari spectaculoase, dar potentialul acestui serviciu este imens.

B.G.: Ce tipuri de afaceri pot profita de pe urma acestui nou serviciu si de ce ar apela o companie la el?
C.R.: Acest serviciu este destinat in special celor cu bugete de publicitate mici – 20-100 de euro pe luna. Orice companie poate sa apeleze la el si avand in vedere eficienta sa si posibilitatile multiple de targetare (geografic, orar, zi a saptamanii etc.) il vor face foarte atractiv.

B.G.: Cum se pozitioneaza ARBOmedia pe piata cu acest nou serviciu (la un studio atent, este mai complex decat serviciul textad de la NEOGEN, dar si mai accesibil decat Google AD Sense)?
C.R.: Pozitionarea sa e dubla: clientilor le vom oferi un serviciu de calitate atat tehnic, cat si ca suport iar site-urilor pe care le reprezentam le oferim o gestiune mai eficienta a spatiilor publicitare, unde se vor afisa atat campaniile cu bannere grafice folosite de marii advertiseri, cat si publicitate contextuala. in plus, vor putea folosi gratuit un serviciu foarte performant de banner exchange.

B.G.: Cum va influenta intrarea Romaniei in UE piata de publicitate?
C.R.: Optimistul din mine spune ca va creste puterea de cumparare, mai ales a celor cu venituri mici, va creste consumul, astfel declansand o prosperitate a companiilor care ofera fmcg si o cerere din ce in ce mai mare de publicitate. Pe de alta parte, concurenta pe piata publicitatii va fi mai dura, serviciile mai bune, clientii mai educati si mai pretentiosi.

B.G.: O initiativa interesanta care pare sa prinda viata si datorita eforturilor tale din ultimii ani este realizarea studiului comun de audienta online sub egida BRAT. Este 2006 anul maturitatii pentru Internetul din Romania? Ce poti sa ne spui despre acest studiu?
C.R.: As spune ca 2006 este anul in care industria publicitatii online a capatat constiinta valorii, anul in care cei implicati au inceput sa se comporte mai mult ca manageri si mai putin ca "baieti priceputi la site-uri", acest lucru avand ca efect declansarea acestor initiative – BRAT pentru studiul demografic, IAB pentru standarde. As spune ca 2007 va fi un an in care cei nou veniti se vor lupta prin orice mijloace pentru o felie de piata, deci mai curand ma astept ca in 2008 sa avem o piata matura si stabila.

B.G.: A reusit ARBOmedia sa profite de pe urma ruperii retelei BOOM (Netbridge) in urma plecarii lui Orlando Nicoara la MediaPRO Interactiv?
C.R.: Nu asta ne-am propus. Share-ul de piata nu este obiectivul nostru prioritar, ci calitatea serviciului pe care il oferim, atat advertiserilor, cat si proprietarilor de site-uri.

B.G.: Cati oameni puteti atinge saptamanal prin sistemul vostru de publicitate online?
C.R.: Saptamana trecuta am atins 2.110.000 de utilizatori unici provenind de la 952.000 de IP-uri.

B.G.: Aveti informatii asupra profilului vizitatorilor online din Romania?
C.R.: in acest moment, pentru site-urile pe care le reprezentam, derulam un studiu care se desfasoara concomitent si continuu in mai multe tari europene. Compania care efectueaza studiul este din Belgia si se numeste Insites. Pana acum avem aproape 600.000 de chestionare valide. Am implementat si o aplicatie online de planning, disponibila utilizatorilor inregistrati pe site-ul www.onlineflash.ro cu ajutorul careia se poate face un mediaplan in cateva minute, pe baza afinitatii audientei fiecarui site cu un target dat.

B.G.: Specialistii spun ca dupa 2007 publicitatea va incerca sa penetreze mediul rural (pana acum toata lumea s-a concentrat pe marele urban). Ce sanse dai noilor tehnologii si cum vezi in calitate de Sales Director la o regie de publicitate aceasta penetrare?
C.R.: As spune mai curand ca advertiserii vor avea posibilitatea de a targeta exact segmente-tinta foarte precise, si astfel nimeni nu va mai intreba unde locuieste cel care va avea nevoia, intentia si posibilitatea de a cumpara un anumit produs si caruia ii va putea transmite mesajul sau. Si comertul electronic, penetrarea internetului sau televiziunea digitala sunt intr-o expansiune de neoprit. ARBOmedia a fost intotdeauna o companie deschisa la nou si dispusa sa investeasca in proiecte inovatoare, cum a fost publicitatea online in 2001, presa locala in 2003 sau Instore TV in 2006. Ne plac provocarile.

B.G.: Daca ar fi sa o iei de la capat, ce ti-ar placea sa faci in viata de zi cu zi?
C.R.: Daca m-as duce la oficiul fortelor de munca si le-as spune ca vreau ceva care sa nu fie nici in fabrica, nici in birou, ca nu-mi place rutina si ma simt bine intre oameni, probabil ca as avea o grea alegere intre sofer de taxi si frizer.

Bogdan Gavrila

Pe piata romaneasca de vin, definitorie este cantitatea. Am transformat acest handicap al DAVINO intr-un atu prin conceptul Capodopere in editie limitata, sprijinin-du-ma pe calitatea de exceptie a produselor. A urmat un rebranding care a urcat imaginea firmei si a vinurilor la cele mai inalte standarde occidentale si care a fost comunicat prin PR. Am avut sansa ca Sorin Ilfoveanu, un pictor celebru si un brand de prima clasa in cultura romana, sa se alature proiectului. Am realizat astfel doua editii limitate de vinuri Bacante & Saturnalii si Erotika Biblion cu etichete reproduceri si gravuri originale ale artistului, o premiera menita sa atraga atat colectionarii de vin si de arta, cat si pe toti iubitorii de vinuri nobile. Editiile limitate au fost lansate intr-un eveniment de 5 stele la Hilton, in ianuarie 2006 si despre toate acestea continua sa se scrie si astazi.

De unde pana unde asocierea intre vin si pictura?
Cand faci vin la nivelul la care-l face DAVINO, vorbesti de Arta. Pe de alta parte, vinul bun este cel mai nobil prieten al atelierului unui pictor. Restul este istorie.

Ce a fost mai greu? Sa convingi clientul sa accepte pachetul propus de tine, sau sa-l convingi pe artistul Sorin Ilfoveanu sa-si puna semnatura pe aceste sticle?

A fost mai usor decat iti poti inchipui. DAVINO a imbratisat ideea de la primul enunt, iar Sorin Ilfoveanu imediat dupa ce a gustat vinurile.
Aceasta campanie pentru Davino va fi urmata si de o alta, anul acesta sau anul viitor?
Decizia finala apartine clientului. Oricum, este clar ca aceasta campanie de asociere nobila cu arta trebuie dusa mai departe, pe termen foarte lung. Ce ma bucura foarte mult este ca domnul Dan Balaban este constient de acest lucru.
Care crezi ca este stadiul actual si cum crezi ca va evolua comunicarea (prin PR) in Romania, in urmatorul an (in general, nu doar in domeniul vinurilor)?

Domeniul se profesionalizeaza pe zi ce trece si, usor-usor, incep sa dispara impostorii. Din pacate, in PR, mai toata lumea era experta, aproape ca in politica si in fotbal. Era suficienta putina scliviseala cu iz de companie multinationala si limbajul de plastic englezit, caracteristic mediului de afaceri romanesc. Acesti bufoni au inceput sa paraseasca scena, fie de foame, fie scosi in suturi, iar adevaratii profesionisti pot sa respire in voie. Cu rezultate benefice pentru clienti.Premiile au fost acordate de un juriu international. Criteriile de jurizare au fost competenta si calitatea demonstrate in cercetare, planificare, executie si masurarea rezultatelor, claritatea, coerenta mesajelor, creativitatea si, nu in ultimul rand, etica. Au participat la cursa pentru premii 69 de campanii. Juriul a fost format din: prof. Tony Meeahan, membru al Asociatiei Internationale de Relatii Publice (IPRA); Thomas Achelis, membru in board-ul IPRA; Jürg Leipziger, presedintele Academiei Germane de Relatii Publice si Presedinte de onoare al Societatii Germane a Agentiilor de Relatii Publice; Adriana Saftoiu, purtator de cuvant al Presedintelui Romaniei; Dumitru Bortun, presedintele Asociatiei Profesionistilor in Relatii Publice (ARRP); Gilda Lazar, Corporate Affairs Director al JT International; Lidia Solomon, director de Relatii Publice al Vodafone Romania; Mircea Vasilescu, Redactor sef la Dilema Veche; Nelly Benova, presedinta Asociatiei de PR din Bulgaria; Adrian Vasilescu, consilier al Guvernatorului BNR; Cristina Gusseth, director al Freedom House; Anca Harasim, presedinte Executiv AmCham Romania si Calin Sabac, partener al Academiei Europene de Relatii Publice (EAPR).

Castigatorii de anul acesta:
Comunicatorul anului:
Monica Macovei, ministrul Justitiei
Campanii comerciale:
Golden Award for Excellence
Gheorghe Moisescu / Davino – Vinurile Davino ocupa pozitia Ultimate-High-End intre Vinurile Romanesti
Tempo / Agricola International Bacau Biosecurizat de la Agricola Bacau
Silver Award for Excellence
Tempo Prais Communication / Danone: Cu drag, pentru tine Campanie de lansare a Laptelui Proaspat Danone
Next Advertising / Murfatlar Romania -Murfatlar Via Cultura
Special Awards
For adopting an international campaign: Pleon Graffitti / PepsiCo Beverages International – Platforma Pepsi Music in 2006
For a pioneering national campaign: GMP / Itsy Bitsy FM Lansarea primului radio pentru copii din Europa Itsy Bitsy FM
Campanii non-comerciale
Golden Award for Excellence
TVR Mari Romani
Banca Transilvania: Tu alegi, Banca Transilvania se implica!
Silver Award for Excellence
McCann PR Weber Shandwick / Bergenbier Interbrew Protejeaza natura Blajului. Participa la reciclare!
Romanian Angel Appeal Alege cum vrei sa fie viata copilului tau
Centrul de Resurse Juridice Pledoarie pentru Demnitate
Special Award for a small local project:
Fundatia Pentru Voi Timisoara Un prieten pentru tine!
Public Relations Agency of the Year 2006
GMP