Oamenii de afaceri pot utiliza bursa ca alternativa de finantare?

Care sunt pasii necesari, pentru acest demers?
Este important ca omul de afaceri respectiv sa-si aleaga un broker de bursa in care sa aiba incredere, dar trebuie ca si el sa invete si sa cunoasca mecanismele generale ale bursei. Oricum, trebuie sa stiti ca, oriunde in lume, bursa este folosita ca un „vehicul” – ca sa ma exprim plastic – alternativ sau complementar de finantare la sistemul bancar, mai ales ca acum sistemul bancar trece printr-o perioada ceva mai dificila, pe plan international. Asa cum constatam, creditul bancar s-a restrans in clipa de fata, iar prudenta bancilor devine din ce in ce mai mare, acestea evaluand mult mai atent riscurile acordarii unui imprumut.

Piata de capital nu tine cont de riscuri?
Bineinteles ca nici piata de capital nu face rabat de la regulile sale, insa aici este accesata o baza larga de investitori, investitori care au o perceptie diferita asupra afacerilor, asupra riscurilor. Unii dintre acestia sunt de acord sa-si asume riscuri mai mari, iar altii au o experienta bogata chiar in sectoarele de activitate ale firmelor listate la bursa, astfel incat pot evalua mult mai corect decat o institutie bancara riscul real al afacerii si considera ca merita sa investeasca intr-un domeniu sau altul.

Care este relatia dintre un om de afaceri care-si listeaza firma la bursa si brokerul ce-l reprezinta?
Relatia dintre borker si client este – ca exemplu – ca si relatia dintre banca si client. Adica, trebuie sa fie o relatie de incredere! Clientul isi alege brokerul dupa performantele anterioare ale acestuia, dupa credibilitatea si onorabilitatea lui, dar si a persoanelor din portofoliul acestuia. Pe de alta parte, relatia se desfasoara in baza unui contract, care este standardizat si protejeaza investitorul. Dincolo de aceste lucruri formale, brokerul trebuie sa presteze servicii de buna credinta, sa-i ofere clientului informatii cu privire la evolutia pietei sau la oportunitatile ce apar, astfel incat clientul sa se simta confident cu brokerul la care apeleaza si sa poata lua o decizie relevanta de investitie. Trebuie subliniat faptul ca decizia finala investitionala apartine intotdeauna clientului, mai putin in cazurile in care acesta acorda o incredere deplina si ii ofera brokerului un mandat in alb.

Cat de pregatiti sunt brokerii romani?
In primul rand, multi brokeri de la noi au deja o experienta de peste 16 ani. Sunt si brokeri mai noi, dar majoritatea a inceput activitatea in urma cu 16 ani. in al doilea rand, nu orice persoana poate avea aceasta calitate; toti brokerii sunt autorizati de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Pe de alta parte, brokerii trebuie sa sustina anual examene care sunt administrate de Asociatia Brokerilor, dar si de alte organisme profesionale de specialitate.

Au asimilat si romanii mentalitatea de „investitor”, care inseamna si riscuri de pierdere, ori inca mai avem ideea de pe vremuri a banilor depusi la CEC, unde nu exista nici un risc inainte de 1989?
Desi Romania nu a avut o cultura investitionala in trecut, cred ca cei 16 ani de activitate bursiera au reprezentat o buna perioada de educare a publicului. Totusi, chiar si acum, cei care nu cunosc mecanismele bursiere accepta cu mare greutate pierderile in afaceri, desi atat pierderea, cat si profitul sunt „institutii” ale economiei de piata! Consider ca lipsa unei educatii bursiere este una dintre cauzele activitatii reduse pe piata de capital a investitorilor, in special a celor de retail. Asa ca trebuie investit in procesul de invatare, un proces in care nu numai Bursa de Valori Bucuresti are o responsabilitate ce vine dintr-o necesitate economica. Cred ca si alte institutii ar trebui sa-si manifeste interesul si sa contribuie la educarea publicului, nu numai in materie de investitie bursiera, ci si pentru dobandirea unei culturi generale investitionale!

Daniel Negut

(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

CRISTIAN PARVAN – secretar general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania:
Intreprinderile mici si mijlocii vor fi cel mai dinamic segment in acest an, rata  demararii  de   noi afaceri  continuand  s-o depaseasca pe cea a falimentelor (in toate  formele, precum suspendare, radiere, etc). IMM-uri mai puternice, vor continua  sa se intareasca, prin achizitionarea  unor companii mai mici. Programul de  sprijinire  pentru  demararea  unor afaceri de catre tineri, cat si sprijinul  dat de  Cardul Kogalniceanu vor reprezenta un sprijin; in fapt,  putin semnificativ, dar mai mult decat nimic. in 2012 va fi esentiala problema  finantarii activitatii curente, a pietei sectoriale. Daca  va fi promovat programul de anvelopare cladiri (redirectionare a cca. 360 mil. euro din programele europene, la un cost mediu de 3.000 euro/apartament), se pot efectua lucrari la aproximativ 120.000 apartamente! Deci, va fi activitate  pentru firmele de constructii, vor fi locuri de munca, vor fi sume in avans pentru afacerile producatorilor de materiale izolante, materiale plastice, vopsele, pentru producatorii de tamplarie termopan s.a.
In mod similar, daca se actioneaza ferm si responsabil, atragerea a miliarde de   euro din fondurile europene poate activa un numar mare de IMM-uri intr-o varietate de activitati. Dar problema-cheie ramane cea a finantarii si a asigurarii unor muncitori  calificati. Pe de alta parte, anul 2012 va putea fi un pericol pentru firmele exportatoare, care sunt legate exclusiv de statele din Uniunea Europeana, deoarece – in spatiul european – se anunta recesiune sau oricum stagnare.

FLORIN JIANU – presedintele Patronatului Tinerilor intreprinzatori din Romania:
Sectorul IMM ar putea reprezenta o sansa pentru tinerii intreprinzatori din Romania, in 2012.  O sansa care ar spori daca va fi indeajuns de bine finantat Programul privind intreprinzatorii debutanti. Pe de alta parte, trebuie precizat faptul ca ceea ce se intampla in sectorul IMM din Romania nu este diferit de ce se intampla oriunde in Europa, asa ca – in cazul in care situatia va fi stabila la nivel european – cu siguranta ca va fi la fel si la noi. Principalele dificultati ale anului 2012 la nivelul tinerilor intreprinzatori raman: finantarea dificila, o birocratie usor confuza si mult prea grea pentru afacerile de tip „start up”, precum si lipsa educatiei antreprenoriale.

IOAN MINTAS – prim-vicepresedinte al Consiliului National al intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania:
Sectorul IMM va fi in acest an, probabil, intr-o perioada de stagnare, deoarece – asa cum se stie – dezvoltarea economica lasa de dorit, iar investitiile sunt mici (implicit, intreprinderile mici si mijlocii sunt implicate in sistemul romanesc de investitii). Pe ansamblu, consider ca 2012 va fi un an mai greu decat 2011, dar speram ca IMM-urile – flexibile cum le stim – se vor descurca si vor reusi sa stea pe linia de plutire. Dificultatile care se prevad sunt legate, in primul rand, de finantarea investitiilor, ceea ce ar putea insemna nu numai o stagnare, dar chiar o reducere a locurilor de munca. Iar, ca urmare a acestui lucru, va spori numarului somerilor, situatie care va conduce la costuri din ce in ce mai mari din partea bugetului Romaniei. O alta dificultate se refera la partea de impozite si taxe, o presiune care – asa cum este prevazut in Codul Fiscal – ar trebui sa scada, ceea ce nu cred ca se va intampla, avand in vedere tocmai ce spuneam cu privire la cresterea cheltuielilor bugetare, fie si numai pe partea de somaj.

MARIA GRAPINI – om de afaceri: 
In anul 2012, sectorul IMM ramane cel mai vulnerabil. Dupa trei ani consecutivi de criza, intreprinderile mici si mijlocii s-au decapitalizat, au inregistrat pierderi sau scaderi drastice ale profitabilitatii si si-au inrautatit situatia lichiditatilor. Anul acesta va fi unul plin de incertitudini din multe puncte de vedere, dar va exista certitudinea cresterii costurilor la energie si gaz metan, ceea ce va declansa cresterea celorlalte costuri (de transport, cu materiile prime, cu salariile), asa ca eu consider ca va fi cel mai greu an din intreaga perioada 2008 – 2012! De asemenea, consider ca vor fi  modificari structurale ale IMM-urilor si vor disparea cele din domeniul productiei, mai ales a celor care nu produc pentru necesitati vitale.

NECULAI VITELARU – vicepresedinte CNIPMMR:
Consider ca intreprinderile mici si mijlocii care au rezistat pana acum, vor reusi in continuare sa-si consolideze pozitia in acest an. Daca privim, insa, in perspectiva anilor ce vor urma, trebuie sa avem un optimism rezervat. Cea mai mare dificultate a dezvoltarii sectorului IMM este lipsa predictibilitatii legislatiei economice!

VALENTIN CRISTEA – vicepresedinte al CNIPMMR:
Consider ca, in acest an, intregul sector IMM va manifesta o atitudine precauta fata de tot ceea ce se va intampla in mediul economic. Acesti intreprinzatori sunt in stand-by, privesc in dreapta si in stanga, pentru a vedea daca isi pot permite o oarecare dezvoltare, pe o ramura sau alta! Ca dificultati majore, cred ca putem vorbi in primul rand despre multitudinea de taxe care apasa pe umerii nostri. Pe de alta parte, in materie de dificultati vorbim despre partea de creditare. Este o mare problema obtinerea de credite pentru desfasurarea activitatii sau pentru investitii, cu dobanzi acceptabile!

A consemnat DANIEL NEGUT

(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Domnule Ambasador, poate exista o “simbioza” intre afaceri si ecologie? Poate exista dezvoltare economica… ecologica?

Dar este omenirea pregatita sa-si reorganizeze viata pentru a trai utilizand mai putina energie? Suntem pregatiti sa ajutam natura, in loc sa o distrugem?
Vestea buna este ca avem multe exemple in tara mea, unde am reusit sa folosim mult mai putine resurse energetice, mult mai putine resurse naturale, decat in trecut. Avem exemple in Suedia, unde am redus cantitatea de energie utilizata cu peste 50% si cantitatea de apa utilizata tot cu peste 50%, in zonele urbane, iar – ca stat – ne-am redus semnificativ emisiile de dioxid de carbon. Deci, este posibil.

Sursele alternative de energie ar putea fi considerate un sector strategic?
Da, cred ca acest lucru este foarte important. Atat in tara mea, cat si in Romania, putem acum vedea ca sursele alternative de energie sunt folosite din ce in ce mai mult. Energia eoliana este un exemplu, iar alt exemplu important este folosirea, in zonele urbane, a gunoiului pe care-l aruncam. Acum, il punem in gropile speciale de gunoi, ca sursa de energie! si Romania are un potentia enorm, din acest punct de vedere. Deja facem asta, in Suedia si am putut reduce drastic utilizarea petrolului si a combustibililor fosili, tocmai datorita acestui fapt.

Care este opinia dumneavoastra in legatura cu parteneriatul public-privat? Are un rol major in dezvoltarea economica?
Cred ca aceste parteneriate sunt foarte importante. in tara mea, exista multe exemple de astfel de parteneriate. Ele necesita multa munca, multe studii, sunt de obicei complexe, dar – odata ce ti-ai facut temele – aceste eforturi ofera mari oportunitati (in infrastructura, de exemplu). in tarile nordice, un pod important a fost construit intre Danemarca si Suedia printr-un parteneriat public-privat.

Ce parere aveti despre mediul de afaceri din Romania?
Cred ca mediul de afaceri din Romania este foarte interesant pentru foarte multe intreprinderi suedeze care si-au asigurat o pozitie, aici. Mai cred ca acesta este un moment bun pentru a veni in Romania si sunt sigur ca economia romaneasca se va dezvolta foarte bine, in deceniul urmator.

Va veni inca o criza economica mondiala?
Vor fi mereu crize, la intervale regulate sau neregulate, dar cred ca – de-a lungul timpului – am dobandit cunostintele necesare pentru a le putea rezolva! Acum, suntem in mijlocul unor dificultati financiare, dar – in acelasi timp – cred ca vestea buna este ca exista cunostintele necesare pentru a trece peste aceasta criza. Trebuie doar sa folosim cum trebuie aceste cunostinte…

Credeti ca exista sau ca va exista un angajament politic general in favoarea  ecologiei?
Cred ca observam deja asta in Europa! Se constata un puternic angajament pentru ecologie la nivelul Uniunii Europene. Poate sa difere usor, de la o tara la alta, dar – cu siguranta – exista un angajament…

Daniel Negut

Cum vedeti sectorul IMM din Romania, in 2012?

Care vor fi cele mai mari dificultati?
Nu as vrea sa le numesc dificultati, ci provocari. De ce? Criza ne-a demonstrat ca si cele mai nefavorabile imprejurari pot fi transformate in oportunitati, atunci cand exista viziune pe termen lung. Provocarile care ne stau in fata ne vor spori competitivitatea.
In masurile pe care Guvernul le-a luat pentru a pregati Romania pentru competitia viitorului, am actionat pe principiul ca prosperitatea sustenabila este creata cu precadere de catre IMM-uri, intr-un mediu macroeconomic propice.
Totusi, sa nu uitam ca ne-am inscris la un „maraton”, nu la un „sprint”. Lupta se duce pe mai multe fronturi: imbunatatirea accesului la finantare, simplificarea si imbunatatirea cadrului de reglementare, incurajarea spiritului inovator al IMM-urilor si cresterea competitivitatii acestora, cultivarea spiritului antreprenorial.
Mediul de afaceri ridica problema lichiditatii si – in special – a accesului la credite pentru anul 2012. IMM-urile au insa mai multe oportunitati de finantare prin programele lansate in ultimii ani: Programul pentru tinerii debutanti in afaceri, Programul Start si Programul Mihail Kogalniceanu. Peste 1.000 de IMM-uri au beneficiat de sprijin guvernamental in anul 2011, prin aceste trei programe. Succesul inregistrat a determinat continuarea programelor si in anul 2012, cand fondurile alocate vor ajunge la peste 100 mil. lei. IMM-urile vor putea profita de 10 mld. lei oferiti ca garantii de stat prin intermediul Fondului National de Garantare si de Contragarantare pentru intreprinderile Mici si MIjlocii, prin care sa le fie sustinuta activitatea de creditare.
In plus, pentru detensionarea situatiei economice, Banca Nationala a Romaniei a redus rata dobanzii de politica monetara.
Exista voci in mediul de afaceri care se asteapta la un an 2012 mai dificil, ca urmare a scaderii cererii pentru produse si servicii pe piata interna si a cresterii inflatiei. Totusi, situatia actuala ne indica un nivel al inflatiei mentinut sub control, chiar mai mic decat nivelul asteptat. in plus, Comisia Europeana preconizeaza ca cererea interna va fi unul dintre motoarele cresterii economice romanesti, in anul 2012.
Cea mai mare provocare este sa transformam economia romaneasca intr-o economie productiva. Este sansa noastra de a castiga cursa competitivitatii. Demersurile pentru imbunatatirea mediului de afaceri sunt multiple in acest moment: pe langa continuarea reducerii sarcinii fiscale, se lucreaza la diminuarea perioadei de infiintare a unei firme la 3 zile. Pietrele noastre de temelie trebuie sa fie munca, productivitatea si competitivitatea!

Daniel Negut
(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Se va pastra tara noastra in tinta de inflatie stabilita de Banca Nationala a Romaniei pentru anul 2012?

Faptul ca sunt alegeri in 2012, nu va avea consecinte negative asupra inflatiei, din cauza eventualelor promisiuni electorale?
Intotdeauna alegerile reprezinta un risc pentru economie, pentru inflatie! Sunt multe riscuri ce pot aparea, fie prin promisiuni electorale, fie din realitati pregatite pentru a castiga increderea alegatorilor. Sa speram, insa, ca in acesti ani de criza am invatat doua lucruri: pe de o parte, oamenii sa nu mai creada in promisiuni si – pe de alta parte – sa fie foarte atenti la durabilitatea unor masuri. Pentru ca am mai vazut „focuri de paie”! Masuri care s-au luat pentru cateva luni sau pentru un an, iar apoi totul s-a „dezumflat”. Important este sa nu mai avem „baloane de sapun” care sa se sparga atunci cand ne este lumea mai draga!

Cum apreciati ca va fi acest an pentru cursul de schimb al leului?
In general – si in special – BNR nu vorbeste despre momentul urmator al cursului. Chiar daca spuneam ca vorbesc doar in nume personal, eu sunt o „voce” de la Banca Nationala!
Ceea ce va pot spune cu siguranta este ca, asa cum in trei ani de criza am avut o piata valutara stabila, asa vom avea si de aici incolo! Stabilitatea pietei valutare este parte integranta a stabilitatii financiare. Iar BNR se ingrijeste foarte tare sa avem stabilitatea preturilor si stabilitate financiara in Romania!

Va rezista moneda unica europeana in 2012 si in anii ce vor urma?
Risc sa raspund „da”, fara ezitari! De ce spun asta? Pentru ca nu sunt date precise care sa ne arate ca euro ar putea sa nu mai existe. Sunt fel de fel de predictii dintre cele mai catastrofale, dar nu este cazul sa le si credem, daca nici cele de pana acum nu s-au adeverit!

Romania isi pastreaza anul propus pentru aderarea la Zona Euro?
Mai important decat anul, este programul! Romania si-a facut un program pentru euro, iar el este program de dezvoltare a tarii. Toate punctele acestuia, convergenta nominala si convergenta reala, ne ajuta sa asiguram stabilitatea tarii si dezvoltarea ei. Astfel incat pot spune foarte limpede ca adoptarea monedei unice europene este planul secundar. Planul principal este sa indeplinim conditiile pentru euro. Ca vom intra in 2015, in 2016, ori cand ni se va „deschide usa”, asta vom vedea! Dar important este – asa cum spuneam – sa indeplinim conditiile respective, pentru ca acestea sunt obligatorii, ori cu euro, ori fara euro…

Cum vedeti evolutia Greciei? Va exista vreun efect negativ asupra bancilor cu capital grecesc din Romania?
Evolutia Greciei este plina de riscuri si incertitudini. insa, in privinta bancilor grecesti de la noi, doresc sa subliniez foarte limpede ca – fiind vorba despre banci ROMaNEsTI cu capital grecesc – acestea se afla sub jurisdictia Bancii Nationale a Romanei, sunt supravegheate de BNR, asa ca nu sunt riscuri.

Credeti ca sistemul bancar romanesc va inlesni relansarea consumului intern, prin masuri favorabile reluarii puternice a creditarii, dupa semnalul dat de BNR?
Lansarea consumului este cu dublu sens! Noi am mai avut o lansare a consumului prin anii 2004 – 2008 si am vazut ce a iesit…
Problema este nu o relansare a consumului, ci un nou model economic, in care consumul sa intre intr-un echilibru cu oferta pe care economia romaneasca o are pe piata, deoarece o crestere a consumului fara o crestere substantiala a ofertei interne ar fi chiar un pericol.

Cum vedeti economia Romaniei in context european, in acest an?
Sunt institute importante din Germania, Franta si Marea Britanie care vorbesc despre faptul ca Europa de Vest ar fi intrat intr-o recesiune in trimestrul IV din 2011, iar recesiunea va continua in primul trimestru din acest an. Daca este asa sau nu, vom afla in luna februarie cand vor veni primele date de la Eurostat.
in aceste conditii, Romania trebuie sa reziste si sa-si creeze mai multe debusee pentru dezvoltare economica, pentru crestere economica, avand in vedere ca – daca s-ar adeveri datele privind o recesiune in Vest – ne vom confrunta cu o scadere a ofertei pentru exportul romanesc. si-atunci, va trebui sa gasim alte solutii ca sa nu intram si noi in recesiune si sa terminam anul 2012 cu o crestere economica, chiar daca numai de 1%!

Care este prima amenintare pentru economia noastra, acum?
Primul pericol pentru Romania ar fi sa scada exporturile. si daca scad exporturile, acest lucru se va reflecta negativ in toata industria romaneasca. Iar industria este baza cresterii economice!
Daniel Negut

(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Excelenta, care este opinia dumneavoastra despre cooperarea bilaterala dintre comunitatile noastre de afaceri?
Atat in Romania, cat si in Belgia, comunitatile de afaceri sufera din cauza crizei economice. Dar si unii, si altii incercam sa ne descurcam cat de bine se poate si sa iesim impreuna din criza. Ce inseamna asta? inseamna ca exista un numar semnificativ de contacte intense si intensificate, intre oamenii de afaceri belgieni de aici si cei romani, mai ales in zona Capitalei, dar si in tara. in al doilea rand, cautam domenii care nu necesita o finantare prea mare, deoarece – asa cum se stie – finantarea prin bancile comerciale din Romania constituie o problema, din cauza nesigurantei. insa, per total, sunt foarte incurajat ca – in ciuda crizei economice – nu a scazut numarul de investitori belgieni din Romania si nu a scazut nici numarul oamenilor de afaceri belgieni care, chiar daca nu locuiesc in Romania, vin periodic aici. Si am avut cateva delegatii comerciale belgiene importante, care au avut in ultimul an contacte extinse cu businessman-i romani si care au plecat optimisti de aici. Nu au spus in mod direct ca totul va fi 100% bine in cateva saptamani, dar au apreciat ca Romania inca prezinta multe oportunitati pentru afacerile belgiene. insa, trebuie sa avem rabdare, sa facem pasi marunti, cu finantari mici – as spune ca „ce e mic, e si frumos!“ – si cu abordari foarte prudente. Eu cred ca suntem pe calea cea buna si putem iesi impreuna din aceasta situatie de criza!

Ce domenii de activitate considerati ca raman de interes comun, romano-belgian, si care ar putea contribui inclusiv la iesirea Romaniei din criza economica?
Incercam sa promovam contacte in domenii precum cel „eco“, dar avem semnale pozitive si din sectoare care tin de transporturi si logistica. De asemenea, incurajam partenerii de afaceri sa se implice in ceea ce consider ca este foarte promitatorul domeniu al industriei agricole, dar acolo e o situatie dificila, deoarece este vorba de o investitie pe termen lung. Pe de alta parte, cred ca Romania poate fi un jucator extrem de important in tot ceea ce tine de sectorul energetic, pentru ca sunteti foarte bine plasati strategic. Vreau sa spun ca avem nevoie de Romania in construirea politicii comune pentru siguranta energetica a Uniunii Europene si – in acelasi timp – Romania poate avea multe de adaugat in stabilirea proiectelor energetice comune…
Stiu si ca, de la data de 1 ianuarie 2011, Romania a preluat pentru sase luni presedintia Organizatiei Cooperarii Economice a Marii Negre si speram ca va initia proiecte de cooperare regionala la care sa poata participa si Belgia. Nu in ultimul rand, una dintre prioritatile pre- sedintiei ungare a UE este dezvoltarea Strategiei Dunarii. Aceasta este o problema cu multe ramificatii, care nu poate fi restrictionata doar la nivelul tarilor traversate de Dunare. Intreaga regiune este implicata, astfel ca putem cladi impreuna o strategie realista, la nivel bilateral, pas cu pas, sa vedem ce putem face pentru a contribui la realizarea acestei Strategii prezentate de catre Comisie…
Mai este, bineinteles, mult-discutatul domeniu al turismului, iar Romania e o tara foarte frumoasa, cu multe locuri incantatoare, iar daca va face eforturi cu privire la infrastructura in acele zone, asigurandu- se ca turistii ajung acolo usor si sunt bine tratati de catre gazde, atunci turismul romanesc isi poate arata potentialul. Fondurile europene reprezinta o oportunitate importanta pentru finantarea afacerilor.

Pot oamenii de afaceri belgieni cu activitate in Romania sa ofere asistenta partenerilor romani, pentru cresterea gradului de absorbtie?

Da, pot oferi asistenta, dar este o problema de administrare a banilor europeni de catre autoritatile romane – nationale sau locale! Este responsabilitatea lor sa se asigure ca banii sunt folositi cat mai bine. Bineinteles ca, intr-o lume ideala, oamenii de afaceri belgieni si romani pot profita impreuna de aceste fonduri. Sunt de acord cu dvs. ca trebuie sa facem eforturi impreuna, pentru a le utiliza cat mai bine, insa administrarea efectiva a lor, modul in care sunt cheltuite, modul in care sunt accesate, este o responsabilitate romaneasca si nu una a oamenilor de afaceri belgieni.

Transmiteti catre Guvernul Romaniei vreo sugestie care sa ajute la iesirea din criza economica?

Cred ca guvernul roman primeste destul de multe sugestii, importante si valoroase, pentru a depasi criza cat mai curand posibil, in principal din partea Fondului Monetar International. Pe acestea le urmarim cu mare atentie, iar toate finantarile primite de Romania sunt insotite de cate un raport in legatura cu situatia curenta, dar si de recomandari foarte clare cu privire la ce e de facut, cu masurile asupra carora s-a cazut de acord.
Deci, ca sa va raspund la intrebare, cred ca FMI-ul face analize excelente, in cooperare cu autoritatile economice romane, asa ca va propun sa nu incercam “sa reinventam roata”. FMI-ul este foarte bine pozitionat pentru a face acest tip de recomandari, iar autoritatile romane au capacitatea de a vedea – impreuna cu FMI si Uniunea Europeana – ce se poate face, atat pe termen scurt, cat si pe termen mai lung. Iar eu cred ca sunteti pe calea cea buna! Toate rapoartele de la FMI pe care le-am citit in legatura cu Romania sunt pozitive. Exista, bineinteles, probleme care persista, dar este logic acest lucru, intrucat e o situatie foarte dificila…
Interviu realizat de Daniel Negut

Mai mult decat atat: copiii care se nasc intr-o familie saraca , intr-un procent foarte scazut vor putea sa depaseasca aceasta conditie. Sanatatea acestor copii este, de cele mai multe ori, precara. Prin urmare, speranta de viata a lor este scazuta. Saracia ii impiedica sa mearga la scoala. Neavand o minima educatie, din start vor purta “stigmatul” excluziunii sociale. Nu se vor putea angaja nicaieri, fiindca sunt neinstruiti. Vor  presta o munca necalificata, care va fi prost retribuita si vor ramane, in continuare, saraci si marginalizati social. Altfel spus, saracia s-ar “traduce” intr-un numar redus de optiuni de stiluri de viata, ce are ca rezultat excluziunea sociala.

Pe acest fundal, Comisia Europeana a decis sa aplice unul dintre principiile ce sta la baza constructiei europene, si-anume, cel al solidaritatii sociale. Astfel, membrii CE au hotarat sa se implice si sa sensibilizeze opinia publica cu privire la aceste probleme grave. Probleme care, in fapt, nu sunt specifice doar spatiului comunitar, ci intregii lumi.

“Anul European este o ocazie de a face  schimb de bune practici si de a stimula dezbaterile asupra politicilor din domeniu. Mai mult decat atat: 2010 este o chemare la lupta impotriva cauzelor saraciei” (InfoRegio Transilvania de Nord, iunie 2010).
Revenind in spatiul autohton, mai multe  initiative  s-au derulat sau sunt proiectate sa se desfasoare, inscriindu-se in linia impusa de specificul acestui “An European”.

Astfel,  profesorul Carlo Borzaga, Presedintele Institutului European de Cercetare a Cooperativelor si Intreprinderilor Sociale din Trento, Italia, si in acelasi timp, o
personalitate marcanta in domeniul economiei sociale pe plan international,
a sustinut in Romania o prelegere cu tema “Economia sociala – o optiune
strategica pentru combaterea excluziunii sociale si pentru dezvoltare economica”.

Profesorul Borzaga  a mentionat in prelegerea sa ca “in statele membre ale UE economia sociala este un important agent economic si angajator. In Italia, cooperativele reprezinta un segment important din economia sociala si au furnizat, de ex. in anul 2001 peste 935.000 de locuri de munca, iar in anul 2006 au realizat 62,4% din totalul cifrei de afaceri din sectorul agricol”.
 in aceeasi nota, la Cluj-Napoca a avut loc o dezbatere  publica, finantata cu bani europeni. La eveniment au participat elevi, profesori, pensionari, ziaristi si oficialitati locale si au abordat intr-o maniera interactiva  cauzele, problemele si efectele saraciei si excluziunii sociale din Europa.
Sub sloganul “Sa oprim saracia acum”, dezbaterea face parte dintr-o serie organizata de Agentia de Dezvoltare Regionala Nord-Vest, serie in care au fost incluse dezbaterile “Politici de dezvoltare regionala si impactul acestora asupra Romaniei” in mai 2007, “Viziunea Transilvania de Nord – Uniunea Europeana privind Educatia si Inovatia” in mai 2008 si, respectiv, “Creativitate si inovare”, in martie anul trecut.

Sorina Bruj
Dank Media, Cluj-Napoca (articol preluat din revista Business Point nr 54, varianta print)

Cum apreciaza oamenii de afaceri italieni din Romania mediul nostru de afaceri?
  Perceptia este ca, in ultimul timp, mediul romanesc de afaceri a devenit foarte complicat. in acest moment este mai dificil decat era inainte, dar asta nu inseamna ca pana acum nu a fost dificil, mai ales din punctul de vedere al normativelor si al regulilor. Iar acum sunt elemente noi de dificultate. UNINPRESA este o asociatie care opereaza pe piata romaneasca, asa ca noi suntem pe aceeasi linie cu colegii romani in privinta problemelor intampinate. Este vorba – de pilda – despre accesul la creditare si tot ceea ce inseamna proiecte pe fonduri structurale. Vorbim despre durata foarte mare pana cand soseste raspunsul pentru un proiect, despre birocratia excesiva si tot ceea ce priveste evaluarea si aprobarea unui proiect. Dar vorbim si despre echitatea si echilibrul aplicarii regulilor, de o parte si de cealalta. Daca o firma nu prezinta in totalitate documentele necesare – este eliminata; daca nu completeaza corect documentele – este eliminata! in schimb, daca prezinta un dosar complet, ar trebui sa primeasca un raspuns concret in cel mult trei luni si sa inceapa finantarea in sase luni. Dar, daca nici dupa un an nu primeste nici un raspuns, de ce nu se iau masuri de penalizare a autoritatilor?

Cum vedeti masurile anticriza luate de Guvernul Romaniei?
  Noi ne-am gandit la mai multe propuneri pe care le-am adresat Aliantei Confederatiei Patronale din Romania (ACPR) – ca reprezentant al patronatelor, din care facem si noi parte – iar ACPR le-a prezentat guvernului. Din pacate, foarte putine dintre aceste propuneri s-au regasit in masurile deja luate de autoritati. De fapt, in general, autoritatile au adoptat masuri foarte timide impotriva crizei pe care Romania o parcurge. Iar datele spun totul, pentru ca in economie vorbesc cifrele! si atata vreme cat Romania se situeaza pe ultimul sau penultimul loc in Uniunea Europeana la majoritatea indicatorilor economici, rezulta ca guvernul face foarte putin sau chiar nimic pentru rezolvarea acestor probleme economice.

Este normal sa se mareasca impozitele, in perioade de criza economica?
  O asemenea masura nu numai ca nu aduce rezultate benefice, dar chiar inrautateste situatia economica! De pilda, cresterea taxei pe valoare adaugata (TVA). si Ungaria a crescut TVA-ul, dar asta nu a imbunatatit mediul de afaceri, ci a avut efect contrar. Este o masura impotriva careia s-a pronuntat atat UNIMPRESA, cat si ACPR, ca reprezentant al comunitatii de afaceri din Romania. Dar, nu numai ca guvernul nu a evaluat corect rezultatul economic al unei asemenea masuri, dar nici macar nu a luat in considerare experienta negativa din alte tari care au procedat la fel. si as vrea sa subliniez ca, in ziua de astazi, competitia nu este numai intre firme, ci si intre sistemele economice din diverse state. Deci, in regiune, Romania este in competitie cu Moldova, Ungaria sau Bulgaria. Iar “armele” cu care o tara intra in aceasta competitie sunt si de natura fiscala! Cat timp Romania traieste de pe urma investitiilor straine – pentru ca asa arata datele economice – este clar ca, atunci cand aici se vorbeste despre cresterea fiscalitatii, investitorii se vor orienta catre alte tari cu fiscalitate mai scazuta. si asta este valabil nu numai pentru investitorii straini, ci si pentru cei din Romania. Deja sunt cunoscute declaratiile unor oameni de afaceri romani care au spus ca prefera sa-si mute afacerile in Bulgaria!

Care sunt domeniile de interes pentru oamenii de afaceri italieni, in Romania?
  Este vorba despre domenii in care se vede o dezvoltare viitoare. Mentionez domeniul agroalimentar, infrastructura, energie. Nu este insa vorba despre un interes deosebit al oamenilor de afaceri italieni pentru anumite sectoare, ci vrem sa vedem daca exista vointa politica pentru a pune in opera aceste idei. De exemplu: in ceea ce priveste infrastructura, atata vreme cat exista circa 19 miliarde la dispozitia Romaniei pentru dezvoltarea proiectelor pe infrastructura, dar guvernul le tine blocate, nu evalueaza si nu semneaza proiectele care sunt deja prezentate, ori blocheaza partea de co-finantare a guvernului, se vede ca nu exista vointa de a face ceva concret in domeniul infrastructurii. si in ceea ce priveste energia regenerabila sunt mii de proiecte care au fost prezentate, dar care se lovesc de obstacole precum avize locale etc, care de fapt blocheaza evolutia si lansarea acestor proiecte. Noi am facut propuneri concrete, dar – in acelasi timp – trebuie sa vedem si semnale din partea autoritatilor ca vor, intr-adevar, ca aceste proiecte sa fie realizate.

Ce parere aveti despre viitorul afacerilor, in Romania ?
  Eu cred in continuare in viitorul Romaniei. Atat din punct de vedere geografic, cat si economic, Romania are toate elementele necesare. De aceea si prezentam in continuare propunerile noastre si dorim sa ne implicam in planul general de masuri anti-criza care se doreste a fi adoptat. Situatia este ca si atunci cand ai toate ingredientele necesare pentru o mancare foarte buna, dar nu reusesti sa prepari ceva gustos!
Daniel Negut (interviu preluat din revista Business Point, varianta print, nr. 54)

Se tot discuta despre impozitarea pensiilor mici, ca sursa rapida de bani pentru buget. Ce parere aveti?  
  Nu este normal ceea ce se intampla acum, nu este normal sa se spuna ca nu mai sunt bani sa se plateasca pensiile celor care au contribuit zeci de ani la fondul de pensii. N-as vrea sa intru intr-o disputa populista si sa spun ca oricum pensiile sunt foarte mici pentru omul de rand si ca noi vom da pensii mai mari, dar ceea ce vreau sa asigur este ca toate cele trei partide din opozitie, daca vor veni la guvernare, vor face in primul rand un lucru corect, si anume vor asigura o pensie egala, la contributie egala. in ultima vreme au fost cateva derapaje si ma refer la o legislatie care a tot fost schimbata si care permitea ca pensia sa fie calculata dupa veniturile din ultimele luni de munca, astfel incat au rezultat pensii extrem de mari in unele domenii. Aceste lucruri nu sunt corecte si trebuie corectate. Dar, de aici, pana la modalitatea aberanta de a reduce cu 15% toate pensiile este un pas destul de mare. Faptul ca se doreste impozitarea tuturor pensiilor mi se pare de asemenea o solutie incorecta, pe care a gasit-o actualul guvern. Asa cum spuneam, daca lucrurile se vor schimba ne vom asigura ca toti cei care au contribuit la fondul de pensii cu o anumita suma, sa-si primeasca banii in raport cu aceasta contributie.
 
Care sunt propunerile dvs de redresare economica?
  Noi, ca Partid Conservator, am propus in programele noastre de redresare economica masuri care au rezultat in urma intalnirilor cu oamenii de afaceri. in primul rand, dorim un tratament egal atat pentru firme, cat si pentru stat. Nu mi se pare normal ca agentii economici sa fie penalizati atunci cand intarzie plata taxelor si impozitelor la bugetul de stat, iar statul care nu ramburseaza TVA-ul sa nu fie obligat sa plateasca penalitati decat daca este atacat in instanta. insa, din calculele noastre, se observa ca doar 2% dintre agentii economici afectati au mers pe aceasta cale si sigur ca au castigat si le-au fost platite penalitati aferente, de catre stat.
O alta masura care a fost luata in discutie la nivelul Parlamentului si nu s-a aplicat – si care cred ca, pe termen scurt, ar ajuta foarte mult economia – ar fi aceea de a se plati TVA-ul la incasarea facturii si nu la emiterea ei.
  in privinta celor doua directii importante in politica fiscala - TVA si cota unica – ne-am exprimat de fiecare data opinia ca noi consideram utila cota unica de impozitare, dar nu intr-o perioada de criza economica! in vreme de criza, pentru a spori veniturile la bugetul de stat, pe de o parte, iar – pe de alta parte -  pentru a avea o impozitare corecta pentru cei defavorizati si care au venituri mai mici, ar trebui sa avem o cota de impozitare diferita si am propus cateva grile in acest sens. De asemenea, din punctul nostru de vedere, TVA-ul ar trebui sa fie diferentiat, iar aici am grupat cateva categorii: la medicamente am propus ca taxa pe valoare adaugata sa fie 0; la produsele alimentare de baza – un TVA de 5%; bunurile si serviciile ar trebui sa revina la 19%, iar pentru produsele de lux TVA-ul ar trebui sa creasca si vorbim de un procent de peste 30%, astfel incat sa se compenseze veniturile la bugetul de stat si pentru a ne asigura ca nu avem venituri mai mici decat inainte de a aplica aceste cote diferentiate.
si sa nu uitam elementul cel mai important, si anume fondurile europene! Din pacate, fondurile europene nu reprezinta o prioritate decat la modul declarativ pentru actuala guvernare, pentru ca nu am vazut nici un fel de masuri care sa creasca absorbtia acestor fonduri. Sa va dau cateva exemple: discutam de disponibilizari in sectorul public. Sunt de acord ca sunt anumite institutii care au o anvelopa prea mare, dar nu trebuie sa facem disponibilizarile pornind de la agentiile care gestioneaza fondurile europene. Sa nu vorbim de reduceri de salarii in aceste institutii, pentru ca nu-i poti cere unui om care semneaza contracte de milioane de euro sa lucreze dedicat si peste program cu un salariu de 400 – 500 de lei. Acestea sunt anti-masuri, din punctul nostru de vedere, care nu duc la cresterea gradului de absorbtie. Eu cred ca acolo trebuie sa avem oameni mai bine motivati, pentru a ne asigura ca procesul este transparent si corect, iar oamenii respectivi sunt dedicati si concentrati pe acea activitate. si sunt doua lucruri extrem de importante pentru a accelera absorbtia de fonduri europene: reprioritizarea directiilor de actiune si debirocratizarea procedurilor de accesare a fondurilor. Acum, banii europeni merg in directii care au fost stabilite in anii 2003 – 2004, atunci cand negociam intrarea in Uniunea Europeana, iar conditiile erau cu totul diferite: nu aveam criza economica, ne gandeam la pregatirea personalului etc. in acest moment, eu cred ca fondurile europene ar trebui sa mearga cu prioritate catre investitii in sectorul productiv si in infrastructura.
Nu in ultimul rand, cred ca actuala guvernare ar trebui sa vada dincolo de orgoliile politice si sa preia ideile bune din programele economice ale fiecarui partid. Eu, ca om de afaceri, consider ca ar trebui sa avem intai venituri mai mari si apoi sa vedem de unde sa reducem. insa, in ultimul timp nu am constatat ca au fost adusi bani mai multi la bugetul de stat. Nu ne-am bazat decat pe imprumutul de la FMI si tocmai de aceea am spus ca alternativa la acest imprumut ar trebui sa fie accesarea de fonduri europene, pentru ca – daca am avea o accesare mai buna – am avea si venituri mai mari si n-am mai fi nevoiti sa facem acele reduceri de personal si de salarii in institutiile publice. Noi suntem pentru modernizarea statului, suntem pentru reforma administrativ-teritoriala, dar nu asa cum se face acum, in vreme de criza! Reforma se face atunci cand suntem cu mintea limpede si nu stam sa ne gandim de unde sa mai luam bani de pensii si salarii…

Sunteti om de afaceri, dar si presedinte de partid. Cum vedeti aceasta imbinare?
  Eu chiar ii incurajez pe oamenii de afaceri sa intre in politica, o opinie pentru care am fost criticat de multe ori. insa, eu cred ca in politica trebuie sa vina oameni care au demonstrat ca au facut ceva in cariera profesionala in care au fost pregatiti sau in mediul de afaceri, ca sa stie foarte bine care sunt problemele ce ar trebui depasite si sa incerce – in plan politic – sa completeze golurile legislative, de pilda, depistate in activitatea lor.

Nu se poate presupune ca prin relatiile si parghiile politice pe care le vor avea, isi vor sprijini propria afacere ?
  Sigur ca sunt de acord cu opinia conform careia cei intrati in politica nu trebuie sa aiba afaceri cu statul. si sunt foarte atent atunci cand oamenii de afaceri vin catre Partidul Conservator si trebuie sa le spun ca nu vreau ca partidul sa fie folosit pentru a-si impulsiona afacerea pe care o au. Noi trebuie sa luptam pentru o cauza nobila si sa schimbam ceva in politica romaneasca, demonstrand ca – intrand in politica – nu suntem subiectivi si nu ne orientam, in primul rand, catre afacerea pe care o gestionam!

si reusiti sa impuneti acest punct de vedere?
  Eu cred ca am reusit. Este adevarat ca nici nu am fost la guvernare pana acum, ca sa putem testa acest lucru, dar va asigur ca – daca vom ajunge in aceasta postura – vom adopta imediat masuri corespunzatoare.

Mai exista metoda de a ceda afacerea catre un membru al familiei, in perioada in care esti intr-o functie publica…
  Asa este! Sunt demnitari care au recurs la metoda respectiva, dar consider ca acest lucru este imoral.

Cum vedeti Romania peste 5 ani?
  Mi-e greu sa apreciez. Mi-as dori sa vad o Romanie in care scara valorilor sa fie asezata corect, iar in functii importante sa acceada si cei care muncesc si chiar se pricep, nu doar cei care sunt la locul potrivit, in momentul potrivit…
Daniel Negut (interviu preluat din varianta print a revistei Business Point nr 54)

Ce inseamna acest lucru?
  inseamna ca, pe langa garantia care este prevazuta in clauzele contractuale la partea de hidroizolatii, clientul are si siguranta unui acoperis garantat nu numai pentru partea de exterior, ci si in cazul unor eventuale deteriorari din cauza viciilor in serviciile prestate. in cazul efectuarii acestor servicii in mod  necorespunzator, el beneficiaza de o asigurare care il despagubeste.

Oricum, romanii au obligativitatea de a-si asigura casele, in anumite conditii…
  Diferenta fata de asigurarea unei locuinte, pe care posesorul acesteia este obligat sa o faca, este ca asigurarea despre care vorbim nu ii asigura decat serviciile prestate de noi. Siguranta clientului este data de garantia unui serviciu bine executat, prin polita respectiva, dar care acopera strict acel serviciu!

Cum vedeti jocul concurential, pe piata de profil?
  Criza economica a afectat foarte mult sectorul constructiilor si – din aceasta cauza – multi “actori” ai pietei sunt dispusi sa castige clienti prin scaderea cat mai mult posibil a preturilor, chiar daca acest lucru inseamna si un minus la calitatea lucrarilor.

Exista tendinta de a face rabat de la calitate, de dragul unui pret mic?
  Am ajuns intr-o perioada in care – spre surprinderea mea – am constatat ca sunt firme care merg cu pretul atat de mult in jos, incat ai senzatia ca se face doar schimb de bani cu beneficiarul sau antreprenorul general al lucrarii respective! si-atunci, este normal sa te intrebi daca a fost prevazuta si vreo norma de calitate a lucrarii sau daca se respecta anumite caracteristici tehnice. Iar calitatea scazuta se vede in timp si nici macar nu trebuie sa astepti prea mult. Din experienta noastra, pot spune ca ne-am confruntat cu cazuri in care – dupa numai doi ani de folosinta – beneficiarul sau antreprenorul general au solicitat reabilitarea sau refacerea completa a sistemului realizat initial, desi garantia unui acoperis ar trebui sa fie, in mod normal, de cel putin 8 ani. Ca urmare, ori firma respectiva a executat prost lucrarea de la bun inceput, ori – si mai rau – firma a disparut cu totul sau a intrat in insolventa. Noi am si tras un semnal de alarma catre beneficiari, atentionandu-i ca lucrarea de hidro-termoizolatii este la fel de importanta ca si structura unei cladiri. Daca lucrarea este facuta in mod defectuos de la inceput, se poate ajunge la costuri duble sau chiar triple, pentru refacerea completa a sistemului. Cred ca suntem prea saraci pentru a ne permite lucruri ieftine, dar proaste!

Totusi, fiind o perioada de criza, multi beneficiari spun ca nu au bani pentru o lucrare costisitoare si prefera una ieftina si proasta, pe care o vor imbunatati in timp…
  Parerea mea este ca nimanui nu ar trebui sa-i convina sa aloce acum 40 – 50% din suma reala pentru o lucrare despre care stie din start ca este proasta si ca va urma sa aloce ulterior 100% din plata, pentru viitoarea lucrare buna! Daca faci o adunare simpla, costul total al lucrarii ajunge mai mare, in final. Mai bine aduni banii necesari si incepi atunci cand ai toata suma! Noi, ca firma, refuzam astfel de cereri.

Sa inteleg ca, daca pret mic inseamna calitate slaba, un pret mare inseamna si o calitate superioara a lucrarii executate?
  Nu intotdeauna, din pacate, desi – in mod normal – ar trebui sa existe raportul corect intre calitate si pret! Dar, in aceasta perioada de criza economica, beneficiarii trebuie sa fie foarte atenti cui incredinteaza lucrarile, pentru ca firmele de hidroizolatii sunt multe, care se bat pentru putine lucrari si fiecare companie de profil gandeste intr-un fel sau altul cum sa supravietuieasca, astfel ca ar fi posibile si minusuri in calitate, chiar daca se percepe pretul pietei.

Spuneati ca sunt putine lucrari acum. si-atunci, nu sunt tendinte de a solicita preturi mari pentru lucrarile contractate, deoarece nu se stie cand mai apare o alta lucrare?
  Daca ne raportam la piata de materiale, nu prea este posibil acest lucru! Dezavantajul firmelor de profil (cu exceptia celor care importa in mod direct) este ca se lovesc de acelasi furnizor, astfel incat preturile la materiale sunt cam aceleasi, cu o mica diferenta, care nu depaseste 3 – 7%.  Singura problema este data de calitatea materialelor utilizate. in mod normal, pentru o lucrare de calitate superioara ar trebui sa utilizez cam aceleasi materiale, similare ca pret, deci nu ar fi diferente de luat in seama. insa, pentru aceasta, trebuie ca atat beneficiarul, cat si antreprenorul general sa accepte materiale care au  caracteristici tehnice bune si sa nu se utilizeze un material cu cea mai de jos structura si calitate. Eu prefer un material cu o elasticitate mult mai buna, cu o durata de viata mult mai mare, asigurandu-ma – totodata – ca nu voi avea probleme cu garantia respectiva. si chiar daca acest lucru imi scade profitul, eu il fac pe beneficiar sa inteleaga care este diferenta calitativa dintre un material si altul. De aceea, fac un apel ca antreprenorii sa permita ca structura respectiva sa fie executata conform proiectului.
 
Dar credeti ca beneficiarii din Romania – indiferent daca sunt persoane fizice sau juridice – sunt destul de educati pentru a intelege care sunt beneficiile unui material hidro-termoizolant de calitate?
  Probabil ca multi dintre constructori – si aici fac referire la antreprenorii generali – stiu ce inseamna. insa, sunt si santiere unde nu se respecta aceste lucruri si-atunci ti se pun in fata 2 – 3 oferte de la firme concurente, iar alegerea materialelor se face numai in functie de pret, nu si de raportul calitate-pret, astfel incat calitatea materialului nici nu intra in ecuatie.

tinand cont de diferentele foarte mari de temperatura intre vara si iarna, din ultimii ani, a suferit modificari si calitatea materialelor utilizate?
  intr-adevar, fata de acum 20 de ani, cand pe piata nu exista decat acel carton asfaltat pe care-l stia toata lumea, materialele sunt mult imbunatatiite acum. De exemplu, exista varianta membranelor bituminoase SBS, care au o flexibilitate foarte mare la temperaturi joase, de la -15, -20 sau -25 grade in sus, care automat ofera siguranta in comparatie cu un material la zero grade, cu o grosime de 3, cu insertie din fibre de sticla – asta pe partea membranelor de hidroizolatie. Pe partea termoizolatiei – intotdeauna recomand ca polistirenul pentru partea de terasa sa fie extrudat, cu o densitate mare, de 33 – 35 kg/mc, asigurand totodata un coeficient termic cat mai mare. Dar deja intram in aspecte tehnice, de specialitate si nu as vrea sa plictisim cititorii. Oricum, cert este ca exista materiale care sa acopere inclusiv cerintele actuale, cand intalnim diferente mari de temperatura intre perioadele calduroase si cele friguroase. 

Asigurati nu numai materialele, ci si realizarea lucrarilor respective, deci aveti muncitori calificati in domeniu…
  Conduraru Grup, ca societate, dispune de personal logistic atat pentru furnizarea materialelor (deci, totul se asigura cu masinile fiermei), cat si pentru montaj, personalul fiind calificat pe partea de hidroizolatii. Asa ca lucrarea poate fi garantata integral, incepand cu procurarea materialelor necesare, pana la montaj, pe durata de viata a lucrarii executate.

Cum este piata muncii, in domeniul dvs. de activitate?
  Este o piata in descrestere. si nu ma refer aici la munca la negru, pe care nu o cunosc deoarece, la noi, tot personalul este angajat cu carte de munca. Ma refer la faptul ca este in scadere numarul specialistilor de pe piata.

Se spune ca muncitorii buni au plecat in strainatate. Cum ati gasit specialisti?
  Noi avem cam acelasi numar de angajati ca si 2006. stiu ca au fost si muncitori care – in perioada 2007-2008, cand se construia foarte mult – plecau de la o societate, la alta, pentru un salariu mai bun, dar la noi au ramas oameni bine pregatiti profesional.

Cum v-a afectat criza economica?
  Din punctul nostru de vedere, pot spune ca s-a facut simtita incepand cu 2009. Ne-a afectat in sensul ca a trebuit sa renuntam la un sediu de birouri, in zona centrala si sa ne mutam intr-o zona cu o chirie mai mica. Ne afecteaza, in conditiile in care atat beneficiari, cat si antreprenori intra in lantul asta vicios de a nu plati la timp lucrarile efectuate, chiar daca eu asigur contractual si la termen serviciile respective. Dar eu nu pot amana sa platesc salariile muncitorilor sau taxele la stat, ori leasing-urile si chiriile la sedii. si-atunci, neincasand la timp contravaloarea lucrarilor executate, ajung sa platesc penalizari.
 Pe de alta parte, singura modalitate prin care am putut sa scadem din costurile anilor anteriori a fost sa reducem cheltuielile care nu erau neaparat necesare, cum ar fi, de exemplu, cheltuielile de publicitate. in ultima instanta, s-au facut si reduceri de salarii.

Se spune ca exact in perioadele de criza nu ar trebui eliminate cheltuielile de publicitate…
  Noi am lasat sa vina roadele publicitatii facute in perioada anterioara.

Cum vedeti viitorul apropiat al  pietei de hidroizolatii?
Pe ansamblul pietei imobiliare si a constructiilor, consider ca va fi o perioada cu investitii extrem de scazute.
  Cu privire strict la piata de hidroizolatii, e posibil sa avem de lucru, pentru ca toate cladirile vechi ar trebui reabilitate si cred ca vor aparea mari probleme daca nu se iau masuri.
Daniel Negut

Sunteti multumit de acest proiect al dvs?
Cred ca, la 40 de ani, am jucat cel mai frumos rol din viata mea! in popor se spune ca nu ai fost pe acest Pamant daca nu ai facut un copil, o casa si daca nu ai sadit un pom, pentru ca trebuie sa lasi urme ale treceri tale prin viata. Eu am facut un teatru! Este urma lasata de mine… Iar Metropolis este singurul teatru de proiecte din Romania!

De ce a ramas singurul? Este atat de greu sa gestionezi un asemenea proiect si sa-l sustii financiar?
Din punct de vedere financiar, proiectul este sustinut de municipalitate. Iar Metropolis este singurul teatru de proiecte din Romania nu pentru ca alti colegi de breasla nu ar fi inteles fenomenul, ci pentru ca – la ora actuala – nu exista o strategie in domeniul cultural. Ce ar insemna asta, la nivelul Bucurestiului? De pilda, ar insemna recuperarea unor spatii, cum ar fi in Centrul Istoric sau cum sunt unele dintre fostele cinematografe, care stau sa cada. Acestea ar putea fi transformate in spatii in care se pot desfasura acte culturale, sali de expozitii sau de concerte. Iar, de la buget, sa fie oferita finantarea utilitatilor, plata cheltuielilor de intretinere si pentru logistica, pentru ca nu s-ar putea sustine altfel. in rest, sa fie treaba administrativa a celui ce va prelua spatiul si care ar trebui sa fie in stare sa-si autofinanteze manifestarile culturale si plata artistilor, la un nivel decent. De pilda, sunt atatia tineri artisti care nu au unde sa-si arate talentul. Pianistul de 15 ani sau violonistul de 18 ani ar putea gasi aici cadrul pentru afirmare. Iar lumea ar veni la astfel de concerte si ar plati biletul de intrare, pentru ca exista multi iubitori de cultura si arta. Nu trebuie decat sa existe disponibilitate, mai ales ca Bucurestiul nici nu dispune de prea multe teatre si spatii pentru acte artistice… si am studiat acest lucru! Cand am facut proiectul de management pentru Metropolis, am comparat Capitala noastra cu Sofia, Varsovia si Budapesta. Ei, bine, in Bucuresti sunt doar 16 teatre, la Sofia sunt vreo 60, Budapesta are vreo 89, iar Varsovia aproape 100! Sunt teatre mici, independente, pentru ca nici nu ai nevoie de spatii mari pentru un act cultural de calitate. Dar trebuie sa-i dai posibilitatea omului sa aiba de unde alege, sa-i oferi cat mai multe variante, nu sa-l obligi sa vada ce vrei tu, pentru ca nu-i poti oferi mai mult. Mai ales ca romanul a invatat repede expresia “Cum? Ma obligi sa vad ce vrei tu, pe banii mei…?” ! si-atunci, trebuie sa-i oferi o gama larga de produse. La Roma sunt circa 300 de evenimente artistice pe zi! Noi suntem departe. in Bucuresti, sunt cel mult 16 piese pe seara, in cele 16 teatre, plus inca vreo cateva expozitii ocazionale, gazduite in cine stie ce alte sali. in total, nu depasim 30 de evenimente artistice pe zi – de 10 ori mai putin decat in cazul Romei!

Cultura poate supravietui daca nu este subventionata?
Greu! De la romani incoace, cultura a fost finantata! Chiar si Shakespeare a fost finantat, nu e nimic nou in asta…

Pretul biletelor nu poate sustine financiar un proiect teatral?
Pretul biletelor la un spectacol nu poate fi excesiv de mare, ci adaptat puterii medii de cumparare! Iar din aceste incasari poti plati actorii, daca – asa cum spuneam – ai subventionata logistica si utilitatile. Daca trebuie sa platesti tu tot, de la chiria salii si pana la energie electrica, nu-ti ajung incasarile de pe bilete. Iar daca mai trebuie sa si investesti in modernizare sau aparatura, nici atat !… Iar aici putem vorbi si de o alta mentalitate, care exista acum la noi. Romanul nu mai stie sa si investeasca. Este la nivelul la care vrea doar sa cumpere! Pe vremuri, Ateneul s-a refacut cu banii oferiti de cetateni, in urma unui apel popular desfasurat sub sloganul “Dati un leu, pentru Ateneu”. Romanul era si investitor, atunci. Iar un leu nu este mult, dar a contat, daca masa de oameni a fost suficient de mare. Eu, daca vin acum cu o initiativa de a construi un teatru independent si lansez acelasi indemn, veti constata ca romanii nu mai dau nici un leu pentru proiectul respectiv, pentru ca nu mai exista acea mentalitatea de investitor! Iar asta se va intampla atata timp cat romanii nu vor fi linistiti cu privire la prezentul si la viitorul lor material, ceea ce nu este cazul acum…

Dar companiile puternice nu pot fi atrase sa investeasca in acte de cultura?
Pe aceasta idee, cunosc un caz concret in Germania, unde Opera “X” – nu dau nume – chiar are un sponsor oficial, o anumita firma pe care nu o pot numi, ca sa nu se spuna ca-i fac publicitate… Dar in Romania nu poate fi o solutie, in conditiile legislative actuale, pentru ca legislatia de la noi nu ofera mari facilitati firmelor care ar dori sa sponsorizeze evenimentele culturale! La noi, nu sunt atrasi potentialii sponsori, desi cred ca ar putea exista companii care sa doreasca acest lucru…

Asadar, astazi, teatrul poate fi o afacere profitabila?
Este posibil, daca intelegem un lucru. in 1989 am dorit sa trecem la capitalism. Ce inseamna asta? inseamna sa investesti in ceva, care sa aduca un profit, fie ca e vorba despre profit material sau spiritual, ori de imagine. in paranteza fiind spus, capitalul de imagine pare sa primeze in zilele noastre, care devine foarte cautat si – implicit – profitabil!

Si pentru actor?
Bineinteles! Daca il chemi intr-o piesa de teatru pe Marcel Iures, daca o chemi pe Olga Tudorache, ori pe Oana Pellea, daca il chemi pe Victor Rebengiuc – ca sa dau doar cateva exemple de marca – implicit profiti de capacitatea lor de a atrage publicul, dar trebuie sa-i si platesti pe masura capitalului lor de imagine! Iar un actor de valoare devine un«brand» si este purtator de profit, atat pentru el, cat si pentru proiectul teatral din care face parte!
Daniel Negut

Scopul proiectului CRENDI este ca persoanele asistate sa realizeze propria afacere. Cum se realizeaza acest lucru?
Sa convenim ca vorbim despre persoane pe care le putem numi, in mod generic, „defavorizate”, o categorie generala in care pot intra inclusiv cele cu dizabilitati. Aceste persoane defavorizate pot accede in lumea businessului daca parcurg o serie de etape. Prima dintre acestea este sporirea increderii si sigurantei in fortele proprii, dar si eliminarea pe cat posibil a starii de complexare pe care persoanele in cauza o simt in relatiile cu alti indivizi, din cauza handicapului pe care il au. Iar sarcina noastra – prin proiectul CRENDI – este tocmai facilitarea acestui parcurs, pentru ca omul respectiv sa nu se simta diferit fata de semenii sai, cel putin din punctul de vedere al accesului la un business si al dobandirii abilitatilor necesare.

Insa, “business is business”, iar – in afara de incredere – e nevoie si de capital initial. De unde pot veni banii necesari, pentru ca aceste persoane sa inceapa o afacere?
Sa va spun cum am demarat noi, in Italia, acest proiect. El se realizeaza printr-o cooperare intre institutiile de la nivel local, primariile, pe un palier, dar si la nivel antreprenorial si chiar al propriei familii, pe alt palier de competente, toate acestea concurand la sustinerea persoanei defavorizate. in principiu, este elaborat un proiect in care parteneri sunt atat primarii si oamenii de afaceri locali, cat si membrii familiei celui pe care dorim sa-l sprijinim. Iar ajutorul vine din aceste trei laturi, prin parteneriate, fiecare implicadu-se in mod activ, inclusiv in calitate de surse de finantare. Astfel, persoana dezavantajata vede ca nu este singura, ca este sprijinita de familie si ca mai are si alti aliati puternici in demersurile sale de a desfasura o activitate, chiar de a avea o afacere, implicit sporindu-si increderea in fortele proprii.

Ati reusit sa implicati antreprenori in proiect?
De fapt, intreprinzatorul trebuie sa fie actorul principal in acest proiect. si sunt companii care – prin atitudinea incurajanta pe care o au – arata ca este de succes. Antreprenorii respectivi sunt ca un liant al initiativei noastre, pentru ca proiectul are menirea de a oferi un “maine” mai sigur, un viitor, pentru aceste persoane care – din pacate – intampina dificultati de integrare pe piata muncii. Vedeti dvs, atunci cand vii cu o asemenea initiativa, cu un asemenea proiect, nu este suficienta doar desfasurarea unui curs pentru dezvoltare antreprenoriala, ci este nevoie de finalitate practica. Acesta este rolul antreprenorilor-parteneri, care integreaza aceste persoane defavorizate in schema companiilor, unde dobandesc competente pe care le pot aplica in viitoarele activitati proprii, in business-uri proprii.

in ce masura credeti ca poate avea succes acest proiect, intr-o perioada de criza economica?
Este o criza globala si unii spun ca sunt semne ca va fi depasita. Parerea mea este ca nu a sosit inca adevarata criza, in tarile noastre. Aceasta abia acum vine! Nu trebuie sa uitam ca un Razboi Economic – asa cum se creioneaza acum – este mult mai rau decat un Razboi Mondial… insa, iesirea din criza depinde de fiecare dintre noi, prin activitatea noastra, dar si prin atitudinea pe care o avem. Iar atitudinea pozitiva ne poate ajuta sa trecem cu bine de criza economica! Noi, prin acest proiect, venim cu o atitudine pozitiva, pe o componenta de incurajare a abilitatilor persoanelor defavorizate. Asta putem face noi… si cred ca sunt elemente deloc de neglijat care pot contribui la reusita proiectului. Chiar si intalnirea din Bucuresti a fost pozitiva, din toate punctele de vedere, pentru a deschide multe usi, atat din partea romana, cat si din partea noastra, astfel incat sa reusim sa construim impreuna un proiect durabil.

In Italia, proiectul CRENDI este sustinut si de stat?
Nu! Din partea Statului Italian nu avem nici o sustinere, dar dezvoltam o serie de proiecte europene, legate de CRENDI. La noi exista, insa, Inspectoratul de Servicii Sociale, care se implica atunci cand este vorba despre persoane cu dizabilitati fizice si psihice.

Sunteti presedintele Asociatiei IMM-urilor din Cagliari, capitala regiunii italiene Sardinia. Ce ne puteti spune despre IMM-urile de acolo?
Nu pot spune lucruri prea bune. Despre dezvoltarea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii din Cagliari si din Sardinia, din pacate, am o parere negativa, pentru ca este o perioda foarte dificila, indiferent de sectorul de activitate al firmelor. Iar starea de fapt este agravata si de banci, care au inchis aproape de tot “robinetul” creditarilor si au restrans facilitatile pe care le acordau pana acum. De fapt, parerea mea este ca bancile sunt principalele responsabile pentru criza economica! Dar nu este singurul factor. Reducerea productiei sau diminuarea productivitatii sunt alte doua cauze.

Care sunt domeniile de activitate ale IMM-urilor din zona dvs?
Daca vorbim de Sardinia, intreprinderile mici si mijlocii de aici au, in special, activitati in metalurgie, in domeniul mecanic, in industria chimica, dar si in constructii, chiar daca acest sector este in usoara cadere, acum. Mai sunt si IMM-uri in sectorul alimentar si agro-alimentar, precum si in piscicultura.

Cum apreciati ca este mediul de afaceri din Italia?
in mare, nu pot spune ca este un cadru legislativ prea favorabil dezvoltarii afacerilor. Exista legi cu caracter national, dar care sunt foarte dificil de aplicat. De pilda, este la noi Legea 488, care stabileste unele reguli legate de finantarea afacerilor, conform careia intreprinzatorii ar trebui sa dispuna de 60% din suma necesara pentru un proiect, ceea ce este foarte mult si e greu ca un antreprenor sa gaseasca acesti bani. Restul de 40% ar trebui sa-i primeasca de la o banca, in urma unui credit care s-ar desfasura pe o perioada de 10-15 ani.
Pe de alta parte, in Italia, o firma plateste la stat 47% din profit, ca taxe si impozite pe venitul anual, in afara de TVA-ul, care se plateste lunar, ceea ce inseamna ca intreprinzatorului nu-i prea mai ramane mare lucru! in ceea ce priveste impozitul pe salariu, pentru un angajat care primeste 1.100 – 1.200 de euro pe luna, firma plateste circa 3.500 de euro.

Aveti in vedere sa cooperati cu firme din Romania?
Este de analizat acest lucru. De pilda, eu ma ocup de turism si de transport, in general, de logistica. Trebuie sa vad daca in Romania exista posibilitatea si oportunitatea de a avea o colaborare pe aceste domenii, pentru a putea dezvolta un astfel de business in tara dvs. Este la latitudinea fiecarui om de afaceri italian, separat, de a studia mediul de afaceri din Romania si de a lua o decizie corecta privind o eventuala colaborare cu parteneri romani, in deplina cunostinta de cauza!

Ce reprezinta proiectul CRENDI?
Proiectul european CRENDI face parte din Programul Leonardo da Vinci si se adreseaza persoanelor dezavantajate economic, social si/sau cu handicap fizic. Proiectul consta in orientarea prin tehnici de “empowerment” (cresterea increderii in sine) a cursantului dezavantajat, dublat de o formare antreprenoriala, in primul an, cu scopul final de a-si realiza propria afacere. in al doilea an al proiectului, cursantul va fi asistat de aceiasi psihologi, asistenti sociali, manageri si consilieri pe probleme economico-juridice (din tara si din Italia) care l-au orientat in urmarirea si dezvoltarea propriei afaceri, constituite in primul an.
CRENDI se desfasoara in Italia, Romania si Slovenia, coordonatorul de proiect din partea tarii noastre fiind Asociatia Nationala a Universitatilor Populare – ANUP – International.
Dupa cum a declarat prof. Ileana Boeru, coordonator CRENDI, acesta reprezinta “continuarea si dezvoltarea unui proiect anterior, promovat si coordonat de partenerul italian ISFOR-API, din Cagliari/Sardinia (Italia), iar rezultatele deja obtinute constituie o premiza a succesului actualului  proiect”.
Daniel Negut

In ce masura credeti ca ar fi trebuit sa respectam acest acord, daca tot am apelat la Fondul Monetar International?
  Nu stiu cum s-a negociat cu FMI-ul, dar – in orice caz – s-a negociat prost! si pornim de la ideea ca, atunci cand s-a acordat imprumutul, Fondul Monetar International era… pe moarte! O noarte economica. Iar faptul ca a fost angrenat in imprumutarea Romaniei – cu acordul si chiar impinsi de Uniunea Europeana, care a preferat FMI-ul unor banci europene – demonstreaza ca s-a urmarit neaparat salvarea Fondului. De fapt, Romania este “colacul de salvare” pentru FMI si nu invers!  in ceea ce priveste clauzele acordului – in mare parte, necunoscute, pentru ca exista foarte multe clauze care nu au fost date publicitatii – vreau sa va spun ca ele exced limita unor raporturi economico-bancare si incep sa-mi pun o intrebare, care este destul de dramatica : oare, pana in 1989, ne-a infometat Ceausescu sau ne-a infometat FMI-ul? Asta este o problema…

Pe de alta parte, daca vom compara FMI-ul cu o banca, ma intreb: de ce ar trebui sa fie problema mea, in calitate de client, ca banca aceea este in faliment? Eu imi primesc banii si apoi nu ma intereseaza. Mi-am atins scopul de a fi imprumutat…
 Ba ma intereseaza!… Este principala problema de la care pornesc orice fel de raporturi contractuale. intr-un fel discut cu o banca, daca vreti, ori cu un Fond care este in pragul colapsului si stiu ca ceea ce voi conveni il ajuta si pe el si atunci – in schimbul acestui ajutor – va trebui sa obtin si eu niste avantaje, si alta este sa ma duc acolo cu caciula in mana, cum se spune – pentru ca sunt eu disperat ca nu gasesc bani in alta parte – pentru un imprumut care poate ca era necesar in acea perioada, dar asta este alta dicutie! Spun doar ca “POATE era necesar”, nu mai mult… 

Revenind la buget. Cu sau fara conceptie, el s-a realizat si mergem mai departe. Se spune ca este un buget de criza…
 Da, insusi bugetul este o criza, sa stiti! Asta este trasatura lui… Am spus ca este o criza de conceptie a bugetului, in primul rand. in al doilea rand, este el insusi o “criza”, prin maniera discordanta prin care priveste multe fenomene. Este interesant si s-a discutat foarte mult pana acum despre faptul ca – in mod total ciudat – in aceasta perioada de criza, cu multiple reduceri bugetare, care afecteaza salariatii si pensionarii, bugetele SRI-ului, SPP-ului, ale Minsterului Administratiei si Internelor au fost marite substantial. si o sa fac o legatura – pentru unii, surprinzatoare – cu modificarile constitutionale care au fost propuse. in doctrina clasica a Dreptului Constitutional se spune – iar unul dintre autori a citat acest lucru – ca votul uninominal si parlamentul unicameral constuie primul pas institutional catre dictatura! Iar, in aceste conditii, alocarea acestor servicii speciale a unor fonduri deosebite reprezinta nu numai o masura de siguranta pentru tulburarile sociale pe care bugetul le va provoca, ci si consemnarea faptului ca acest pas spre dictatura  se face atat institutional, cat si bugetar.

Eu am crezut ca tocmai votul uninominal este o masura a democratiei, pentru ca omul pe care il aleg direct va raspunde in fata mea…
  Asta a fost cea mai mare pacaleala a votului uninominal. Sunt state europene in care a functionat si in care deja s-a renuntat, pentru ca este vorba de tari democratice. La ora actuala, in Europa nu mai exista o asemenea forma de vot! Franta renunta acum, tocmai pentru a se feri de dictatura.

Ce parere aveti despre declaratia ministrului Finantelor, care aspus ca-si depune demisia, daca se aproba marirea pensiilor?
  Am auzit declaratia domnului Vladescu, pe care multi au caracterizat-o ca fiind declaratia unui om de caracter. Eu mi-am pus insa alta intrebare: de ce nu-si depune demisia daca nu se micsoreaza bugetul Administratiei Prezidentiale. Se pare ca stoparea maririi punctului de pensie a reprezentat pentru domnia-sa un deziderat al propriei cariere! Pe vremea lui Ceausescu era o gluma sinistra, in legatura cu situatia pensionarilor, al caror numar trebuia redus, iar Ceausescu era intrebat daca nu a incercat sa le micsoreze pensiile. “Am incercat de toate”, spune Ceausescu. Iar unul dintre consilieri intreaba: “Dar cu cianura ati incercat?” Vedeti dvs, cinismul este prezent si acum, prin anuntul ca se mareste ajutorul de inmormantare, prin care programul “Prima casa”, devine programul… “Ultima casa”!

Cum apreciati dezvoltarea mediului de afaceri, acum?
  Intr-o perioada de criza economica este normal sa se ia masuri care sa stimuleze mediul de afaceri, pentru ca acesta este singurul ce poate aduce venituri solide, pentru… “vindecarea” acestui “bolnav cronic”, care este bugetul Romaniei. Dar si aici se sare peste cal, eocamdata. Eu nu sunt de parere ca numai o guvernare liberala ar fi in masura sa scoata tara din criza. Sigur ca masurile economice liberale sunt, de cele mai multe ori, benefice, dar ele devin benefice in vremuri economice linistite, de regula! Parerea mea este ca iesirea din criza se poate realiza mult mai bine de catre o guvernare de stanga, iar cand spun “stanga” nu ma refer la social-democratie! O sa va explic si de ce. Eu ma refer la o guvernare de stanga ce trebuie sa aiba in vedere, in primul rand, masuri de protectie sociala augmentate cu deschideri liberale. Este mult mai usor de iesit din criza asa! La noi, este efectiv nevoie de un partid socialist de stanga, ce deocamdata nu exista, dintr-un complex. La ora actuala, din cauza acestui complex fata de « socialism » si de adevaratul continut al acestui cuvant, s-a profitat imediat dupa anul 1989, asa cum cei care au inteles absolut gresit globalizarea si notiunea de « Europa unita » au incercat sa distruga, prin ridiculizare, nationalismul, asociindu-l cu alte curente cu care nu are nimic de-a face. Nationalismul nu are nici o legatuira cu xenofobia, cu sovinismul, cu antisemitismul sau cu iredentismul. Nationalismul este o notiune efectiv distincta si trebuie privita ca atare.

Cum vedeti anul 2010, din punctul de vedere al economiei Romaniei?
  Pe partea economica, eu apreciez ca ne aflam intr-un blocaj total, din care prevederile actualului buget nu ne scot, ci – dimpotriva -  mai mult ne infunda! Masurile sunt haotice, contradictorii, le-as denumi “pripite”.Daca Guvernul Boc crede ca fuge de raspundere, invocand mereu FMI-ul, eu ii dau dreptate. De fapt, Fondul Monetar International conduce Romania…

Sa vorbim si despre unele dintre masurile nepopulare: 15.000 de profesori vor fi dati afara, punctul de pensie ramane la fel, dar scade efectiv, salariile bugetarilor sunt inghetate…
  Credeti ca Romania nu a mai trait asemenea perioade? Bugetul acesta, pentru 2010, este caracterizat de curbe de sacrificiu. Se repeta situatia din 1933. Dar numai unii au parte de curbe de sacrificiu! Altii sunt privilegiati…

Ar fi pericol de anumite miscari sociale, in acest an?
  Categoric, da, pentru ca este singura modalitate de a forta iesirea din aceasta situatie…

Si care ar fi rezultatul? Bani tot nu sunt…
  Nu sunt bani, pentru ca nu s-au gasit modalitatile de a se crea un echilibru. Ne trebuie un guvern realist, care sa infatiseze populatiei exact ceea ce se urmareste si care sa vrea ca aceasta economie sa-si revina. Iar agricultura trebuie sa fie pe primul plan, in pofida dorintei de distrugere a ei, promovate – in primul rand – de Uniunea E uropeana!

Care sunt principalele masuri pe care le-ati lua dvs, daca ati avea putere de decizie?
  In aceasta situatie de criza economica, as promova numai masuri care sa permita relansarea productiei si – in primul rand, accentuez inca o data – a productiei agricole autohtone. Trebuie sparta bariera ingradirilor impuse de Uniunea Europeana, care ne incorseteaza – pe de o parte – si de catre Fondul Monetar International, pe de alta parte, care efectiv ne inabusa. De asemenea, sa nu uitam ca Germania, in anii ’30, a iesit dintr-o fenomenala criza construind drumuri. Sa nu utam nici faptul ca si Romania, pe vremuri, aflata intr-o criza profunda din cauza datoriilor pe care trebuia sa le plateasca tocmai catre FMI, a reusit sa-si mentina potentialul economic prin construirea Canalului Dunare – Marea Neagra sau prin construirea Casei Poporului, care au asigurat locuri de munca… 
  Si daca imi dati voie, in final, revenind la prezent, vreau sa readuc in memorie versurile poetului Adrian Paunescu: “Alternativa – in cea din urma faza: /  Ori ne sinucidem, ori ne-asasineaza”! (Daniel Negut, interviu preluat din revista Business Point, varianta print nr 47)

Parcurgand biografia dumneavoastra constat ca ati prins desfiintarea Ministerul Turismului, in 2003…
 Da, pentru ca s-a procedat atunci la reorganizarea unor ministere, dar eu as spune mai degraba ca am infiintat de doua ori ministerul, pentru ca, de fiecare data cand am fost numit ministru, a trebuit sa fie reinfiintat Ministerul Turismului, care era ori sub forma unui departament intr-un Minister al Comertului, ori nu exista sub nici o forma.

Romania are nevoie de un Minister al Turismului, ca entitate separata?
 Cu certitudine! Turismul trebuie sa fie o prioritate a Guvernului Romaniei…

Considerati ca turismul nu a fost o prioritate, anul trecut?
 Parerea mea este ca, in ciuda unor declaratii sforaitoare la inceputul mandatului, ca i se va acorda atentia unei ramuri prioritare, turismul a fost si a ramas mult timp, din pacate, ca a cincea roata la caruta! Romania are un potential turistic de exceptie, care este valorificat foarte putin. Ori, in situatia in care privatizarea din turism s-a incheiat foarte, foarte greu, in cel de-al doilea mandat al meu, este evident ca e nevoie de cineva care sa stea la masa aceea rotunda de la Guvern – pe care o vedem la jurnalele de stiri, de la televiuni – si sa incerce sa lupte pentru interesele promovarii turismului si a reglementarii a tot ceea ce inseamna aceasta activitate. De aceea, ministerul este necesar, din punctul meu de vedere, iar ministerul de resort – in cel mai rau caz – ar putea sa fie, eventual, desfiintat doar cand turismul romanesc va merge bine. Ori, mai este pana atunci…

Cat de mare ar trebui sa fie bugetul alocat turismului, in Romania? De pilda, multi oameni, chiar analisti economici, au spus ca bugetul alocat anul trecut a fost mult prea mare..
 Eu am avut un buget de 7 – 8 milioane de dolari (pe vremea accea, bugetul era in dolari) si a fost absolut insuficient. Dar fostul meu prim-ministru, Adrian Nastase, spunea atunci ca toata lumea stie sa faca treaba cu multi bani, dar un bun manager stie sa faca si cu bani mai putini…
  Pe de alta parte, consider ca bugetul pe care l-a avut anul trecut la dispozitie doamna ministru Elena Udrea a fost unul… “acceptabil”, nu “mare”. Doar «acceptabil», pentru turismul romanesc, desi am vazut tot felul de analisti care calculau cate pensii s-ar fi platit din acei bani. Depinde, insa, ce faci cu banii alocati. Bugetul Ministerului Turismului trebuie dedicat, in proportie de peste 80%, pentru promovare, dar foarte putini inteleg cum se face asta si de ce este nevoie de promovare. in turism esti intr-o «lupta» permanenta cu 120 de tari, care spun despre ele ca sunt cele mai frumoase si ospitaliere din lume ca destinatii turistice si care tot creeaza povesti mai mult sau mai putin fantastice despre ele, pe care le “imbraca” din punct de vedere comercial si le promoveaza in lume. si sigur ca toata munca asta costa bani. in turism, fara promovare, dispari din piata!
  De asemenea, in turismul international esti un «nimeni», daca nu esti cuprins in portofoliile celor trei mari tur-operatori mondiali: TUI, Thomas Cook-Neckermann si ITS. Nu te-ai promovat cum trebuie, ca sa atragi atentia celor trei, inseamna ca nu ai parte de turism international! Eu i-am avut in tara pe toti cei trei mari operatori turistici. Pe TUI am reusit sa-l aduc greu, abia in al doilea mandat al meu, dupa ce am fost de 20 de ori la ei. in primul mandat mi-au tot spus ca tara noastra nu face parte din planurile lor. Pana la urma – si datorita interventiei unui parlamentar geman care iubea Romania – am fost primit la o discutie cu presedintele si membrii Consiliului de Administratie si le-am spus din start ca nu plec de acolo pana nu-si reconsidera pozitia fata de Romania. si i-am convins sa trimita aici o echipa pentru o expertiza si am stat cu ei – pe Litoral – de la micul dejun, pana la urmatorul mic dejun. Am vizionat 100 de hoteluri si au ales 20 dintre ele pentru portofoliul lor, semnand un contract pentru 50.000 de turisti germani. TUI este un gigant, cu 40.000 de agentii de turism, in toata lumea!

Ce poate oferi Romania, in materie de turism?
 Oho, multe!…  Nu-mi place sa discut despre turism in «sabloane», dar nu incape indoiala ca Romania are un mare potential turistic, atat pentru turismul de litoral si in statiunile montane, cat si pentru turismul balneo-climateric. Sunt exact cele trei domenii din turismul romanesc pe care unii specialisti, inclusiv de la Organizatia Mondiala a Turismului, ne sfatuiau sa le… ocolim si cereau Romaniei sa-si dezvolte turismul de nisa! Ori, este inadmisibil ca atunci cand ai jumatate din capacitatile de cazare ale tarii pe Litoralul Marii Megre, de pilda, sa neglijezi tocmai Litoralul. Ar fi o prostie imensa! 

Ce ar insemna turismul de nisa, pentru Romania?
 Turismul de nisa ar insemna fie ceea ce am incercat eu sa fac, adica “Foto-Safari”, in Delta Dunarii, fie turismul pe bicicleta, ca tot este la moda si este foarte raspandit in tarile nordice, fie turismul de aventura, prin “aventura” intelegand excursii cu magarusii prin nu stiu ce munti, fie turismul speologic, pentru ca Romania are o retea senzationala de pesteri. Bineinteles ca este necesar sa fie dezvoltat si acest gen de turism, de nisa, dar el nu trebuie sa reprezinte principala preocupare a celor care se ocupa de problemele turismului din Romania!

Si turismul ecumenic ar fi tot o forma de turism de nisa…
 Bineinteles. Asa cum se organizeaza pelerinaje din Romania catre tara Sfanta – Iasrael – sau cum se fac in Grecia, nu vad de ce nu s-ar face si reversul, adica pelerinaje ale turistilor straini la manastirile din tara noastra, mai ales in perioada traditionalelor sarbatori ortodoxe!
 De asemenea, un succes din ce in ce mai mare are turismul rural, care a fost una dintre preocuparile cele mai importante ale primului meu mandat, cand am si reusit sa elaborez legislatia specifica de clasificare si dezvoltare si am lucrat foarte bine cu ANTREC si cu presedinta asociatiei, Marilena Stoian.

La turismul… electoral v-ati gandit?!
 Am avut doua mandate la turism si sunt cel mai logeviv ministru din istoria moderna a Romaniei, dar recunosc cu sinceritate ca eu nu m-am gandit la promovarea turismului electoral. Am si eu… “minusuri”!

Bucurestiul poate fi o destinatie turistica?
 Ce sa va spun? in mandatele mele de ministru al Turismului, cand aveam o delegatie de oaspeti straini, la nivel inalt, innebuneam de nervi in Bucuresti, pentru ca nu prea aveam unde sa-i duc!
  Mergeam cu ei, repede, la Palatul Parlamentului, vorbeam cu ghidul sa-i tinem acolo vreo doua ore, mai faceam si eu pe ghidul, le spuneam clasica poveste cu “cea mai mare cladire, dupa Pentagon”, accentuam si ideea de care ar trebui sa fim mandri, ca absolut tot ceea ce este facut acolo este realizat de romani, cu materiale fabricate in Romania – sigur, cu pretul suprem platit de mii de oameni care si-au pierdut viata acolo, din pacate – dupa care ii duceam la Muzeul Satului, care este un muzeu extraordinar si toti oaspetii au fost incantati, de la ministri ai turismului, pana la sefi de stat. ii mai duceam la Muzeul Colectiilor de Arta – desi, fata de marile capitale europene, nu prezentam acolo cine stie ce – si apoi fugeam cu ei la Sinaia, la castelul Peles, la Pelisor, ca nu mai aveam ce sa fac cu ei aici, in Bucuresti…
 Cred ca Bucurestiul este cam singura capitala europeana – poate la concurenta cu Tirana – in care nu prea ai ce sa vizitezi, nu ai ce sa faci cu turistii straini. De aceea, ar fi util sa se gaseasca macar in imprejurimi anumite locatii in care sa poti organiza anumite evenimente, o idee ce poate fi dezvoltata la modul general, in jurul tuturor marilor orase, locatii si evenimente care sa poata intra intr-un circuit turistic.

Vorbind despre evenimente, considerati ca misiunea unui ministru al turismului este sa participe la toate targurile si festivalurile din tara, organizate la nivel local?
 Ministrul Turismului nu are ce sa caute in birou! Acel ministru care sta in birou de dimineata, pana seara si asteapta sa vina peste el turistii romani si straini, ar trebui sa se ocupe de altceva. in opinia mea, un ministru al Turismului trebuie sa fie permanent pe teren, in toata tara, dar si in strainatate, promovand Romania ca destinatie turistica. Asta este menirea lui. Ministrul Turismului – indiferent ca este doamna sau domn, ca este tanar sau batran – trebuie sa fie o parte componenta a brandului turistic de tara! Eu am fost ales vicepresedinte al Adunarii Generale a Organizatiei Mondiale a Turismului – un fel de ONU in turism – si am stat 14 zile la Cairo, pe durata desfasurarii lucrarilor. Am folosit acele zile pentru a ma intalni cu tot ceea ce «misca» in turismul mondial, promovand Romania ca destinatie turistica, dar si ca destinatie a investitorilor in turism.
 Pe de alta parte, pe protocol, vizita unui alt sef de stat implica si existenta unei persoane care sa se ocupe de acel demnitar din partea romana, pe toata durata vizitei. Atunci cand vine in tara noastra, in calitate oficiala, presedintele altui stat nu este insotit non-stop de presedintele Romaniei, ci de o alta persoana, desemnata de presedinte. Benefic este ca acea persoana sa fie ministrul Turismului, care-l poate conduce pe oaspete in locatii in care sa poata fi puse in valoare destinatiile turistice ale tarii noastre. Pe vremea cand eram eu ministru si aveau loc vizite ale altor presedinti, de cele mai multe ori eu eram desemnat de seful statului sa-l insotesc pe inaltul oaspete strain. si stateam alaturi de el, din clipa in care cobora din avion, la Otopeni, pana se urca din nou in avion, ca sa se intoarca in tara lui. Cum sa nu folosesti prilejul unei vizite la nivel inalt si sa nu-ti promovezi tara, inclusiv ca destinatie turistica? si se pare ca m-am achitat cu bine de aceste misiuni, cata vreme – de exemplu –  dupa ce a facut o vizita in Romania, presedintele Indiei m-a invitat personal in tara sa, in renumitul “Triunghi de aur”, in cele mai importante zone turistice din India, desi nu prea se obisnuieste ca un sef de stat sa adreseze o invitatie directa unui simplu ministru.

Care sunt minusurile Romaniei, ca destinatie turistica?
 Avem multe parti proaste, iar infrastructura este una dintre cele mai grave. Eu m-am saturat sa tot vorbesc despre asta si sa spun ca nu poti face turism daca din Bucuresti si pana la Constanta faci 7 ore cu trenul, iar iarna stai 10 ore blocat in tren, dar a fost uitata “sageata albastra” ce ajungea acolo in 2 ore! Mai mult, Autostrada Soarelui – care, oricum, nu este terminata – a fost din start prost conceputa, pentru ca ea ar fi trebuit sa aiba 8 benzi, nu 4. Sau chiar 12 benzi de circulatie, daca iei in calcul ca faci o autostrada pentru urmatorii 30 de ani, nu pentru 5 ani! Dar are 4 benzi si in sezon faci 4 – 6 ore cu masina pana la mare, in loc sa faci doua ore si un pic! in 6 ore ajungi la destinatii turistice externe mai dezvoltate decat are Romania…

Ca, de pilda, pe litoralul bulgaresc al Marii Negre, la Nisipurile de Aur…
 Nisipurile de Aur reprezinta o… « legenda romaneasca »! Avem in turismul bulgaresc – cu certitudine – un concurent redutabil. Dar, faptul ca niste echipe de la televiziuni si din presa scrisa si-au petrecut cateva week-end-uri in Bulgaria, nu inseamna ca turismul de la vecinii nostri este mai bun decat cel din Romania! insa, bulgarii au facut ceva ce noi nu am facut: au finantat un studiu de marketing cu tema «Ce isi doreste turistul roman», studiu pentru care au cheltuit 4 milioane de euro si au lansat cea mai agresiva campanie turistica a unei alte tari in Romania, care a costat vreo 8 milioane de euro, prin care au fost atrasi turistii romani catre Nisipurile de Aur sau Albena. Am fost si eu de cateva ori in Bulgaria si nu pot spune ca acolo sunt prea multe lucruri in plus fata de Romania…

Multi turisti se plang de calitatea slaba a serviciilor turistice din Romania…
 Calitatea proasta a serviciilor in turism pleaca de la slaba pregatire a personalului specializat si de la faptul ca ar cam fi timpul sa fie inlocuita generatia celor care lucreaza de zeci de ani in turism si care au cam ajuns la varste de pensionare, o generatie ce a fost multa vreme “inamicul numarul 1” al sistemului “all inclusive” in turismul romanesc, cel putin in cel de pe litoral sau de la munte. Dupa cum stiu cei care au utilizat un astfel de sistem, la “all inclusive” nu dai spaga, pentru ca uneori nici nu ai bani la tine!
 O alta cauza a calitatii mai slabe din serviciile noastre turistice este si faptul ca profesionistii, cei mai buni lucratori, au plecat in afara tarii. si ma refer si la cameriste, si la bucatari, si la ospatari, si la receptioneri. Dar asta este vestea proasta… Vestea buna este ca, la un moment dat, ei se vor intoarce si sper ca se va intampla si la noi fenomenul din Turcia, o tara pe care am studiat-o cu mare atentie – alaturi de Bulgaria – din punct de vedere turistic. Adica, dupa ce Germania a profitat din plin de munca turcilor si a inceput sa le ofere bani pentru a-i convinge sa se intoarca acasa la ei, odata ajunsi inapoi, turcii care au lucrat in turismul german ori au investit banii in afaceri proprii, ori au fost angajati de marile lanturi hoteliere care activeaza in Turcia, unde au venit si cu 10 – 15 ani de limba germana, pe care o stapaneau foarte bine, dar si cu practica standardele germane, astfel ca au ridicat calitatea servicilor turistice din Turcia. Ma astept sa se intample la fel si in Romania!    

Care este bilantul dvs., in calitate de ministru al Turismului ?
 Ca ministru, am avut 10 proiecte, din care mi-au iesit 9, ce merg si astazi! E-adevarat ca mai slab decat ar trebui, dar merg.

Care proiect nu v-a reusit?
 Proiectul «Dracula-Parc»… si nu a iesit dintr-un motiv extraordinar de simplu: era un proiect prea bun pentru tara noastra si care a deranjat extrem de multa lume… “buna”, din afara si din interiorul Romaniei. Asta este soarta proiectelor vizionare! Eu chiar scriu o carte despre «Dracula», despre ceea ce a fost cu adevarat, dar care – din pacate – probabil ca se va publica la 50 de ani dupa ce mor eu.

Totusi, palmierii v-au adus faima…
 Eu am facut un proiect care se numea «Mamaia – Riviera Estului», iar Mamaia arata astazi asa cum arata, la atatia ani de cand nu mai sunt ministru, datorita acelui proiect, un program comun cu Consiliul Local Constanta si cu Radu Mazare. si tot ce ati vazut in Mamaia a fost discutat in doua zile cu dl Mazare si a iesit tot, printre care si ideea cu palmierii. Dar este adevarat ca palmierii m-au facut celebru. stiti cum se numesc acum? Se numesc «Agathongi»! Am scris si reguli de comportament cu palmierii. I-am adus din Bulgaria si mi-am spus ca daca sunt palmieri la Albena, la doua grade mai mult decat in Romania, de ce n-ar fi si la noi… Apoi, am vazut palmieri si in Elvetia, pe malul lacului Geneva, unde este chiar frig, in general! Ca o curiozitate, am vazut palmieri si in celebrul film “BD la munte si la mare”, deci, au mai fost si in trecut asemenea pomi pe litoralul nostru. Dar pe vremea aceea nu erau ziaristii de azi, carora li s-a parut o idee cu totul neobisnuita si idioata. Iata ca timpul a demonstrat ca nu a fost o idee idioata si-mi pare rau ca nu am inregistrat-o la OSIM si ceream acum cate 10 euro pentru fiecare palmier adus in Romania. Eram un “mogul” al palmierilor! Acum, au aparut palmieri si in Bucuresti. Sunt mandu ca am avut aceasta idee, ca am fost un vizionar…

Daca ar fi sa va intoarceti in timp, pe vremea cand erati ministrul Turismului?
 As lua-o de la inceput, cu toate proiectele mele. Inclusiv cu palmierii si cu Dracula Parc. Je ne regrette rien!… (Daniel Negut, interviu preluat din revista Business Point, varianta print, nr 47)