Perioada interbelica
Text: Ideea unificarii Europei s-a nascut inca inainte de incheierea primului razboi mondial, in 1918, cand fondatorul imperiului Fiat, industriasul italian Giovanni Agnelli, a publicat o carte intitulata „Federatia Europeana sau Liga Natiunilor” (in care sustinea ca singurul antidot cu adevarat eficient impotriva sovinismului distructiv era o Europa federalizata). Principiul integrarii economiilor Frantei si Germaniei, cu accent pe carbune si otel (care avea sa stea la baza Tratatului de la Paris, din 1951), fusese enuntat, in 1919, in timpul Conferintei de Pace de la Paris, de Louis Loucheur (principalul consilier economic al premierului Georges Clemenceau). Tot Loucheur a fost cel care a avansat, in 1920, si principiul autoritatii supranationale.
O mare influenta in epoca a avut manifestul „Pan Europa”, publicat, in 1923, de contele Richard Coudenhove Kalergi. Acesta vedea ca solutie pentru mentinerea pacii pe continent contopirea industriei franceze a otelului si germane a carbunelui intr-o industrie „pan-europeana” unica, care sa fie samburele unor „State Unite ale Europei”, constituite dupa modelul american, dar fara ca aceasta sa presupuna eradicarea identitatii nationale sau reducerea suveranitatii tarilor membre. in octombrie 1926, autorul lucrarii organizeaza Congresul European de la Viena, o manifestare grandioasa, la care participa mai mult de 2.000 de politicieni, profesori universitari, oameni de afaceri, jurnalisti etc. in 1925 asistam la prima concretizare a integrarii industriei carbonifere si siderurgice din Europa. Magnatul Emil Mayrisch a fost cel care a intermediat „Acordul International al Otelului”, acoperind Franta, Germania, Belgia si Luxemburgul. in mai 1930, ministrul de Externe francez, Aristide Briand, a trimis catre guvernele din 26 de state ale Batranului Continent un „Memorandum pentru o Uniune Federala Europeana”, care urma sa fie centrata pe „conceptia cooperarii politice europene”, sa subordoneze „economicul problemei politice” si sa se preocupe de cooperarea in „transporturi, finante, munca, sanatate si colaborarea intelectuala”. Initiativa lui Briand a esuat, in ciuda sprijinului promis initial de aproape toti destinatarii Memorandumului.
„Statele Unite ale Europei” se regasesc si in sfera de interes a lui Edouard Herriot (premier al Frantei, in mai multe randuri), care publica in 1931 o carte omonima, dar si in atentia lui Arthur Salter, care incredinteaza tiparului, in anul amintit, o serie de articole purtand acelasi titlu. in scrierile lui Salter apare concret formulat principiul supranational („Statele Unite ale Europei trebuie sa fie o realitate politica, altfel nu vor putea fi una economica!”), care avea sa-i inspire lui Jean Monnet infiintarea Comunitatii Economice Europene. Dintre adeptii timpurii ai europenismului ii mai amintim pe: Konrad Adenauer (primar al orasului Koln in perioada interbelica; cancelar al RFG, dupa al doilea razboi mondial), Gustav Stresemann (coautor al Pactului de la Locarno, din 1925, care garanta securitatea reciproca pentru Franta si Germania), Leon Blum (prim-ministru al Frantei, pentru scurt timp), Winston Churchill (care spunea, in 1925, pe cand era ministru de Externe al Marii Britanii: „Numai de i-am putea impleti atat de strans pe gal si pe teuton laolalta, economic, social si moral, incat sa prevenim ocazia unor noi galcevi, si sa facem vechile antagonisme sa moara in realizarea prosperitatii reciproce si a interdependentei, atunci Europa s-ar inalta din nou”…).
Perioada celui de-al doilea razboi mondial
Artizanul constructiei europene, Jean Monnet, are primele conversatii pe tema unificarii Batranului Continent in iunie 1940, la Londra, cu generalul francez Charles de Gaulle (pe atunci, subsecretar de Stat pentru Razboi). Monnet ii propune lui de Gaulle declararea unei „Uniuni Franco-Britanice”, avand un singur guvern, forte armate reunite, cetatenie comuna si aceeasi moneda. Acest proiect indraznet ajunge pe masa premierului britanic Winston Churchill, dar, prin caderea Parisului sub ocupatie germana, chiar in acele zile, intregul plan este zadarnicit. Acelasi Jean Monnet il intalneste in 1941, la Washington, pe Paul-Henri Spaak (prim-ministru si ministru de Externe al Belgiei, in mai multe guverne), caruia ii explica, cu lux de amanunte, modul in care vede o Uniune Europeana a Carbunelui si Otelului. in 1943, in Algeria, Monnet il cunoaste pe Harold Macmillan (reprezentantul politic al Cabinetului Britanic in Mediterana) si, impreuna, pun bazele viitorului guvern provizoriu francez, „Comite Francais de Liberation Nationale”. in luna august a anului respectiv, el prezinta, intr-una din sedintele Comitetului, un Memorandum in care afirma ca „prosperitatea si progresul social vital vor ramane de neatins pana cand natiunile Europei nu vor forma o federatie a unei entitati europene care sa le sudeze intr-o singura unitate economica”, bazata pe integrarea industriilor-cheie pentru apararea nationala, precum siderurgia si extractia carbunelui.
O alta personalitate influenta in timpul celei de-a doua conflagratii mondiale este italianul Altiero Spinelli. Ajuns in inchisoare pentru activitatea sa comunista si anti-mussoliniana, el abdica formal de la ideile extremei stangi si redacteaza in 1941 un document intitulat „Spre o Europa libera si unita” (care a ramas cunoscut in istorie ca „Manifestul de la Ventotene”). Spinelli pune bazele Miscarii Federaliste Europene, in 1943, cu largul suport al rezistentei (dominate, totusi, de comunisti). in anul urmator, este organizata la Geneva o mare conferinta, cu participare internationala. Federalistii doreau crearea unei „Uniuni Federale Europene”, care urma sa aiba o Constitutie si institutii comune: Guvern supranational, Armata proprie (cu excluderea celor nationale) si Curte de Justitie. Preocupari vizand integrarea europeana apar, in perioada celui de-al doilea razboi mondial, si in tabara adversa. Astfel, ministrul de Finante al lui Hitler, Walther Funk, vine, in ianuarie 1945, cu ideea infiintarii unei „Comunitati Economice Europene”, sub conducere germana si avand o moneda unica. Aceasta dupa ce, cu 3 ani inainte, un alt economist de frunte al Reich-ului, Werner Daitz, lansase o Societate pentru Planificarea Economica si Macroeconomia Europeana, iar ministrul de Externe, Joachim von Ribbentrop, condusese un Comitet pentru Restructurarea Europei.

Vlad Hogea este doctor in Istorie, lector universitar la Universitatea „Petre Andrei” din Iasi si Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” (Bucuresti), vicepresedinte national al Partidului Conservator, autor de carti, studii istorice, juridice si de politologie, articole, eseuri, interviuri, emisiuni Radio-TV. A fost deputat in Parlamentul Romaniei (2000-2008), observator la Parlamentul European (2005-2006), avocat in Baroul Iasi (1999-2009). Are in pregatire volumele „Vitralii Tricolore” si „Europa Secreta”.

Ati putea realiza o predictie asupra evolutiei lor ulterioare?

As putea sa incerc o predictie. Odata cu iesirea Germaniei si Frantei din recesiune in trimestrul al doilea si a Statelor Unite ale Americii in trimestrul al treilea, din punct de vedere economic suntem peste nivelul de dinaintea caderii bancii de investitii Lehman Brothers, in septembrie 2008. Din punct de vedere al burselor suntem undeva cu peste 10% sub nivelul acelui moment pe care mi-l voi aminti mult timp de acum incolo, pentru ca viteza de propagare a blocajului financiar la nivel global a fost total neasteptata. De obicei scaderile de pe burse aduc vanzatori, iar cresterile cumparatori. Continuand aceasta logica corelata cu dobanzi situate la niveluri minime istorice in economiile dezvoltate – bani ieftini in cautare de randamente si active cu potential de crestere- cred ca am putea vedea indicii burselor dezvoltate revenind la valorile din septembrie 2008. Vorbim de un castig de 12-15% de acum incolo, ceea ce in conditiile din ultimele luni, se poate transforma in aprecieri chiar mai mari pe Bursa de Valori Bucuresti.

Analizand masurile luate de bancile centrale ale altor state in incercarea de salvare a economiei si de depasire a perioadei de criza, care ar fi fost lectiile pe care ar fi trebuit sa le fi invatat noi, tinand cont de specificul economiei romanesti?

Multe din masurile luate de bancile centrale ale statelor dezvoltate nu puteau fi replicate de catre Banca Nationala a Romaniei. Nici nu a fost nevoie de programe masive de rascumparare a unor active “toxice” sau cu potential ridicat de depreciere, pentru ca tot datorita normelor restrictive impuse de BNR, sistemul nostru bancar a fost protejat de pierderi provenite din astfel de instrumente exotice. Totusi, bancile centrale din Europa Centrala si de Est s-au coalizat la momentul potrivit pentru a transmite un mesaj puternic speculatorilor in cautare de randamente rapide in piete ilichide, care depreciind semnificativ monedele regionale, ar fi putut avea un efect devastator asupra portofoliilor de credite pe plan local. Tot BNR a contribuit la stabilizarea cursului de schimb pe tot parcursul acestui an, iar predictibilitatea cel putin intr-un anumit sens, prinde bine mediului de afaceri in conditiile in care turbulentele pe plan politic s-au intetit. Convingerea mea este ca pe plan international bancherii centrali si guvernele s-au coalizat pentru a evita un colaps financiar de proportii globale. O decizie intarziata sau amanata din partea Rezervei Federale, a Congresului sau a Trezoreriei Statelor Unite ar fi putut schimba soarta economiei globale. De aici vine cea mai importanta lectie, iar la noi cred ca trebuie aplicata de mediul politic. Momentul este cu atat mai potrivit pentru ca politicienii sa lase deoparte orgoliile de partid si sa devina un ascultator si un executant bun al masurilor sugerate de Banca Centrala si de Fondul Monetar International, cu cat Romania trece printr-o grava criza financiara. Sigur suna ca un cliché, dar poate fi un prim semnal pentru investitori ca Romania face un pas inainte ca maturitate politica, iar astfel de semnale nu sunt niciodata ignorate.

Demersul initiat de The Money Channel, “Economia in 2010″, cauta sa stabileasca tendintele de evolutie ale mediului de business din Romania in anul viitor. Una dintre concluziile sondajului realizat in acest sens arata ca, desi oamenii de afaceri se asteapta la o scadere economica, totusi prefigureaza o crestere a cifrei de afaceri cu aproape 10% in 2010. Cum trebuie sa intelegem aceasta subtila contradictie?

Sondajul realizat de The Money Channel pe un esantion de 400 de manageri creioneaza un tablou destul de complex pentru anul 2010. Scaderea medie a economiei, estimata de respondenti este de 0,08%, dar de obicei, personal ma concentrez pe cifra mediana, adica ce estimeaza cel mai mare numar de manageri, iar nici aici nu vedem o diferenta majora, ci stagnare fata de 2009. in ceea ce priveste cifra de afaceri, managerii sunt ceva mai optimisti pentru ca, desi, evolutia in perspectiva a intregii economii este incerta, ei stiu foarte bine ce se petrece in interiorul companiilor pe care le conduc. Multi dintre ei sunt bine documentati. ªtiu ce se intampla pe plan extern si spera ca o evolutie buna a economiilor din Zona Euro se va transfera prin comenzi si afaceri in crestere pentru companiile lor. Altii cunosc deja un reviriment al cifrei de afaceri pe sfarsit de an si cred ca tendinta se va mentine si in 2010, iar unii dintre ei si-au stabilit deja contractele pe anul viitor. ªi probabil ca mai exista si categoria care spune ca pur si simplu mai rau de atat nu se poate. Clasa politica a dezamagit prin masuri amagitoare pentru economie, a caror inefecte se vor resimti si anul viitor, pe principiul ca nu se face primavara cu o floare. Perspectiva somajului in crestere, a scaderii consumului, a insolventei in care vor ajunge multe firme ii obliga sa fie conservatori si, de ce nu, realisti in estimarile pentru 2010.

Vreau sa schimbam putin registrul si sa mutam discutia pe un plan de mare actualitate: alegerile prezidentiale. Spuneati, intr-o corespondenta de anul trecut, de pe 4 noiembrie, ca “evolutia pietei de capital reprezinta tot timpul un bun indicator al rezultatului final al alegerilor”. Desigur, era vorba de alegerile din SUA si de piata americana de capital. Ca sa ajung la intrebare, trebuie sa continui citatul: “traderii asteapta astazi o victorie a candidatului democrat Barrack Obama”. Previziunile lor s-au adeverit. Desi mi-as dori sa stiu cum se pot realiza astfel de previziuni, sunt convinsa ca explicatiile sunt mult prea ample si complexe pentru a putea fi prezentate in cateva randuri, insa nu ma pot opri sa nu va intreb daca analiza evolutiei pietei noastre de capital ne-ar putea sugera un rezultat al alegerilor.

As putea spune ca Bursa de Valori Bucuresti ar fi un indicator mai exact pentru rezultatul alegerilor in Statele Unite decat ce se va intampla in noiembrie-decembrie in alegerile prezidentiale din Romania. Explicatia este foarte simpla si chiar ultimele zile reflecta decuplarea totala a pietei de capital de mediul politic. Caderea Guvernului Boc, instabilitatea politica ce a urmat, votul negativ primit de Guvernul propus de Lucian Croitoru, si chiar potentiala amanare a celei de-a treia transe de la Fondul Monetar International nu au avut nici un impact asupra indicilor bursieri. in schimb, investitorii de pe plan local sunt foarte sensibili la cifrele de somaj din Statele Unite, la discursul presedintelui Barack Obama, sau a sefului Rezervei Federale americane Ben Bernanke. Doar pragul la SIF-uri mai reuseste sa capteze din cand in cand atentia investitorilor locali. Este clar ca investitorii au devenit mai sofisticati, iar politicienii si-au pierdut credibilitatea in fata actorilor de pe bursa. Claudia Daniliuc (interviu preluat din revista Business Point, nr. 45, varianta print)

Cum combatem caldura la birou?
 Masurile pe care angajatorul este obligat sa le ia in cazul temperaturilor extreme pentru protectia salariatilor sunt prevazute in OUG 99/29.06.2000. in perioada verii, prin temperaturi extreme se intelege depasirea temperaturii de 37°C doua zile consecutive sau corelate cu conditii de umiditate mare.
 Patronii trebuie sa asigure conditiile de microclimat la locul de munca in limitele prevazute de normele generale de protectie a muncii si anume: reducerea intensitatii si ritmului activitatilor fizice; asigurarea ventilatiei la locurile de munca; alternarea efortului dinamic cu cel static; alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus in locuri umbrite. Pentru mentinerea starii de sanatate a angajatilor se vor asigura 2-4 litri de apa minerala/persoana/schimb, echipament individual de protectie, pentru cei care isi desfasoara munca in aer liber. Daca aceste conditii minime nu se pot asigura, angajatorii sunt obligati sa reduca durata zilei de lucru, esalonarea pe doua perioade a zilei de lucru – pana la ora 11.00 si dupa ora 17.00 sau chiar intreruperea lucrului, cu recuperarea orelor respective. Pe durata intreruperii colective a lucrului, contractele individuale de munca ale salariatilor se mentin, iar intreruperea constituie vechime in munca. Nerespectarea prevederilor legislative se sanctioneaza cu amenda de la 1.500 la 2.500 lei.

Cum ne imbracam la birou?

Desi temperaturile sunt din ce in ce mai ridicate, business-ul ramane business si, deci, prestanta noastra ca agajator si angajat depinde, intr-o oarecare masura, si de felul cum ne imbracam, cum ne prezentam in fata clientului sau a colaboratorului nostru. La temperaturi foarte ridicate sunt de preferat hainele largi, din materiale usoare si in culori deschise. Acest tip de imbracaminte reflecta caldura si razele solare, ajutand corpul sa-si mentina temperatura normala. Nu este recomandat sa se poarte haine din materiale sintetice, deoarece acestea nu absorb transpiratia si nici nu faciliteaza evaporarea ei. in conditii de caldura extrema este bine sa se poarte pantaloni lungi, fuste lungi si bluze cu maneca lunga din in, panza topita, bumbac subtire, evitandu-se astfel arsurile solare si efectele de supraincalzire a corpului.

Ce mancam pe perioada caniculei?

 Alimentatia, in aceasta perioada, se va axa preponderent pe cruditati: legume, fructe si cereale sub forma de salate, supe, budinci de cereale sau cu fructe, iaurturi, care vor asigura o digestie usoara. Pentru a preveni dizenteriile, se recomanda evitarea consumului de carne si produselor de origine animala, care se degradeaza usor la caldura. Sucurile pe care le consumam din abundenta trebuie sa fie absolut naturale, de preferinta preparate in casa, diluate insa 50-60% cu apa plata. Yoghinii tibetani recomanda consumul de apa fierbinte. Apa rece este eliminata rapid prin transpiratie, pe cand apa calda hidrateaza celula, trecand mai usor prin membranele diverselor tesuturi. De aceea, putem alege ceaiuri calde-fierbinti din plante medicinale aromate (menta, coriandru, iasomie, rozmarin, ceai verde, ceai negru) sau chiar amare (anghinare, cicoare, pelin, iarba mare) si vom intelege “pe propria piele” de ce la unele popoare s-a dezvoltat arta ceaiului, ca un adevarat ritual social. in caz de deshidratare, solutia rapida este un ceai fierbinte cu lamaie, pana vine medicul cu solutiile perfuzabile. 
 In caz de oboseala si epuizare, ne vom completa alimentatia cu preparate din plante si suplimente nutritive alimentare cu efect energizant, pe baza de miere, polen, catina, macese, busuioc, coriandru, cardamon, muguri de pin, nucsoara.
 Stresul indus de canicula se trateaza cu exercitii de relaxare si 2 tablete de Passiflora pe zi, desfacute in lingurita. Se inghite praful respectiv cu apa, intre mesele principale.
 Bolnavii cu afectiuni respiratorii pot folosi cu uleiuri volatile: de menta, eucalipt, cimbrisor, busuioc, pe care le vor pulveriza intr-un servetel din care, dupa o expirare mai prelungita, vor inspira profund. Se repeta procedeul de mai multe ori pe zi, pentru antrenarea cailor respiratorii, cate 10 respiratii complete la o sedinta.
 Arsurile solare se pot trata naturist foarte eficient sau cu cu spray-uri sau geluri pe baza de aloe, concentratie 90%.

Cum ne protejam impotriva caldurii, acasa?

 Pentru a limita efectele caniculei in locuinte, ferestrele expuse la soare vor fi inchise, iar jaluzelele sau draperiile trase. Ferestrele vor ramane inchise atat timp cat temperatura exterioara este mai mare decat cea din locuinta si vor fi deschise seara tarziu, noaptea si dimineata devreme.
 De asemenea, pentru a reduce temperatura din casa, este bine ca lumina artificiala sa fie mentinuta la intensitate scazuta si utilizata pe perioade mai scurte. in plus, orice aparat electro-casnic de care nu este nevoie va fi inchis. Daca in locuinta sau la locul de munca nu exista instalatii de racire a aerului, atunci este obligatroriu ca cel mult 2-3 ore zilnic sa fie petrecute in spatii care beneficiaza de aceste conditii, precum cinematografe, magazine.

Ce NU trebuie sa facem?

NU folosim frigiderul ca sa ne dea “aer conditionat”, tinandu-l cu usa deschisa, pentru a ne raci intreaga casa.
NU bem lichide reci direct din frigider, cand venim infierbantati de afara: vom risca sa racim crunt in plina vara.
NU folosim haine mulate, care “tipa” pe corp. Pe o astfel de caldura, ne pot provoca iritatii care, ulterior, se pot suprainfecta.
NU ne programam plimbarile si activitatile cele mai solicitante exact in miezul zilei, cand soarele este cel mai dogoritor. Riscam sa nu le mai finalizam.
NU consumam alcool, caci nu vom trece mai usor peste fierbinteala verii.
NU ne aruncam in orice garla, lac, balta sau rau neamenajate si neprotejate, pentru a ne racori. Au fost numeroase cazuri care s-au racorit de tot… sau au contactat diverse boli de piele foarte neplacute.
 Si poate cel mai important “NU” este sa NU uitam sa folosim apa si sapunul!

 In speranta ca sfaturile noastre v-au fost de folos si le veti urma pentru a preveni accidentele, mai mici sau mai mari, va dorim o vara usoara si afaceri la temperatura maxima a prosperitatii! (Raluca Iosifidis, articol preluat din revista Business Point, varianta print, nr 29)

Imediat dupa 1990, a inceput expansiunea turismului rural. Era o afacere care, la inceput, a starnit zambete. „Cum sa ma duc eu la tara? Sa stau la coada vacii, sa miros a balegar, sa-mi treaca gainile printre picioare?” intrebau orasenii, oripilati… Erau gandurile unor oameni care se simteau neputinciosi cand se intrerupea curentul, care nu trecusera in viata lor prin batatura unor gospodari ai satului, ce nu-si inchipuiau ca exista semeni de-ai lor care nu stiu ce inseamna expresia „sa tragi apa”!
Apoi, am aflat cu surprindere ca strainii se dau in vant dupa acest fel de turism, ca se duc cu placere sa invete cum se mulge vaca, am aflat ca se fac bani buni – valuta! – din inchirierea unei camere, la tara. si au aparut pensiunile, una, dupa alta, chiar daca proprietarii nu aveau chemare pentru o astfel de indeletnicire. Ceea ce se mai intampla si acum, din pacate…
Acum, o noua afacere in domeniu tinde sa ia amploare, iar furnizorii de servicii nu mai pierd timpul. Raspunzand trendului actual, unii turoperatori au venit deja cu oferta: silvoturismul. O idee care prinde teren si se dezvolta!
Silvoturismul este una dintre formele de turism care presupune desfasurarea activitatilor turistice intr-un mediu agreabil, nepoluat, cu privelisti reconfortante si nepoluate. Se diferentiaza de celelalte forme de turism, mai ales prin legatura sa directa si stransa cu mediul cultural si natural.
in cateva cuvinte, este vorba despre pachete de servicii turistice, care – pe langa elementele obisnuite, de transport, cazare si masa – ofera excursii organizate pe trasee care includ si zone din padurile tarii. Excursii in care turistul admira bogatia silvica a Romaniei, merge pe drumuri forestiere si viziteaza cabanele utilizate de padurari, cabane care incep a fi amenajate si ca locuri de campare pentru iubitorii de natura.
Loc ar fi, pentru a pune in practica aceasta idee. Conform datelor publicate recent de Institutului National de Statistica, fondul forestier al Romaniei era – la sfarsitul anului 2007 – de circa 6 milioane si jumatate de hectare, cu aproape 1% mai mare decat in 2006.

Fondul forestier, pe Regiuni de dezvoltare, la sfarsitul anului 2007

Distributia fondului forestier pe Regiuni de dezvoltare indica o concentrare intr-o proportie insemnata a acestuia in regiunile CENTRU (19,5% din totalul fondului forestier) si NORD-EST (18,3%), urmate de regiunile: VEST (15,8%); NORD-VEST (14,9%), SUD-VEST – OLTENIA (12,4%), SUD – MUNTENIA (10,2%), SUD-EST (8,5%) si BUCUREsTI-ILFOV (0,4%).
E-adevarat ca aceasta crestere a suprafetei fondului forestier se bazeaza pe trecerea unor terenuri din categoria „pasuni impadurite”, in categoria „fond forestier”, dar – totusi – inseamna un plus, in conditiile in care tot INS anunta ca, in 2007, s-au realizat lucrari de impaduriri pe o suprafata de numai 10.716 ha, cu 31% mai putin, fata de anul 2006.

Cele mai mari suprafete pe care s-au realizat lucrari de impaduriri s-au inregistrat in Regiunea de dezvoltare NORD-EST (21,8% din suprafata totala impadurita), urmata de regiunile de dezvoltare: CENTRU (17,3%), SUD-EST (15,0%), SUD – MUNTENIA (14,9%), NORD-VEST (12,5%), VEST (10,6%), SUD-VEST – OLTENIA (7,7%) si BUCUREsTI-ILFOV (0,2%).
Regia Nationala a Padurilor, Romsilva, se implica si ea in dezvoltarea acestui tip de turism, incercand sa valorifice potentialul creat de cele peste 200 foste cabane de vanatoare. Astfel, regia a reusit sa puna la punct o retea turistica relativ complexa, ce include – in acest moment – 60 de cabane, amenajate la standardele impuse de legislatia turistica in vigoare si care ofera un confort sporit doritorilor de silvoturism… (Sorin Ioana Rosu, articol preluat din revista Business Point, varianta print, nr. 28)
 

In ceea ce priveste strict pretul, sa vedem ce face o casa “mai ieftina”:
Ridicarea ei in regie proprie sau cu o firma de constructii? Exista impresia generala ca realizarea casei in regie proprie o va face mai ieftina. in general este fals. Construirea in regie proprie presupune o mana de lucru cu un grad foarte indoielnic de calificare, rezultand lucrari de foarte proasta calitate, uneori “dupa ureche”. De multe ori nu se urmareste sau nu se respecta un proiect de rezistenta (chiar daca el exista si este corect alcatuit), pentru ca asa-zisii “mesteri” stiu mai bine iar beneficiarul este convins sa faca cum zice mesterul care stie mai bine, tocmai pentru ca i se pare mai ieftin, cand de fapt “isi fura singur caciula”. Lucrul in regie proprie duce de multe ori nu doar la probleme legate de structura de rezistenta (tasari, fisuri, abateri de la verticalitate, etc.), ci si la o proasta conformare din punct de vedere al protectiei termice. Pot rezulta astfel niste constructii pentru care va fi nevoie de cantitati mari de energie pentru incalzire, pe perioada lor de exploatare. Achizitionarea materialelor, in cazul construirii in regim de regie proprie, poate fi de asemenea un fals avantaj in ceea ce priveste pretul.
Daca ne achizitionam singuri materialele, dintr-o sursa despre care ne-am convins ca este mai ieftina, nu trebuie sa uitam sa cuantificam timpul si efortul depus pentru achizitionarea lor, in timp ce, daca am apela la o firma de constructii pentru a ne construi casa, aceasta va furniza si materialele si de cele mai multe ori va practica preturi mai bune la materiale decat cele existente pe piata la care am avea noi acces direct. Mai trebuie tinut cont neaparat si de garantia lucrarilor pe care oamenii cu care lucram in regie proprie nu o pot oferi in nici un fel. Asadar, recomandarea este sa se lucreze cu firme de constructii, nu in regie proprie, iar pretul nu va varia cu mai mult de cateva procente, insa calitatea lucrarii va fi net superioara.
Se vehiculeaza mult intrebarea legata de folosirea sau nu a BCA-ului, ca material pentru constructii. BCA-ul este fara indoiala mult mai ieftin decat caramida, dar el nu poate fi un inlocuitor pentru aceasta. BCA-ul nu este un material portant, si atunci el nu poate fi folosit decat ca material pentru realizarea unor pereti despartitori sau de inchidere, dar fara rol structural (portant), ci doar ca umplutura in niste cadre de beton armat formate din stalpi si grinzi. Caramida, insa, se poate folosi ca material pentru structuri cu pereti portanti. si atunci, daca BCA-ul este mai ieftin decat caramida, stalpii (cu dimensiuni de 40×40cm…50×50cm) si grinzile (cu dimensiuni 20×40, 25×45cm, etc.) care trebuie realizate pentru a se putea folosi BCA vor fi evident mai costisitori (si ca consum de beton si ca consum de otel-beton) decat stalpisorii si centurile (20×20 cm, 25×25 cm) care se introduc in peretii de caramida portanta.

 Indiferent de varianta la care a-ti opta, trebuie sa va asigurati, mai intai de toate ca alegerea facuta va este confortabila dumneavoastra si celor cu care veti locui, sub acelasi acoperis, iar “acasa” sa fie locul in care va regasiti si regasiti, in acelasi timp, siguranta de care aveti nevoie! ( articol de Ing. Ionut Vasilescu, Popp & Asociatii, preluat din revista Business Adviser, varianta print, nr. 27)

In prezent, Romcarbon detine 20,16% din actiunile GreenFiber, 24,5% din GreenTech si un pachet de control de 72% din GreenWeee.

Romcarbon este prima companie din industria verde care a trecut la cota bursei dupa ce s-a transferat vineri de pe piata Rasdaq. in acest an, Romcarbon are un program de investitii de 53,68 milioane lei, dintre care 10 milioane vor fi destinati majorarii participatiei la cele trei companii, iar restul vor fi directionati pentru automatizarea si modernizarea liniilor de productie actuale.

“Din 2007 suntem in plin proces investitional, motiv pentru care ne-a crescut si limita creditelor, iar deprecierea valutei de la sfarsitul anului trecut a adancit mai mult pierderile”, a explicat Ileana Banucu. Nivelul actual de creditare al companiei se ridica la 17,4 milioane euro.

Romcarbon estimeaza pentru anul curent o stagnare a cifrei de afaceri la 90,6 milioane lei, dar anticipeaza o revenire pe profit a companiei, cu un castig net de 9 milioane lei. Compania anticipeaza ca profitul net consolidat ar putea atinge 11 milioane lei.

Romcarbon Buzau a avut anul trecut o pierdere de 432.000 lei, dupa ce in 2006 afisase un profit net de 4,79 milioane lei, in timp ce afacerile companiei s-au dublat anul trecut la 90,59 milioane lei.

La inceputul primei zile de tranzactionare pe piata reglementata a BVB, titlurile Romcarbon s-au apreciat cu 2,94% fata de cotatia de referinta, pana la 1,05 lei/actiune, iar capitalizarea companiei se ridica la 190,19 milioane lei. (NewsIn)
 

Cardul de credit
in esenta, acesta este echivalent unui imprumut bancar, aflat permanent la dispozitia clientului. Suma maxima care poate fi extrasa de pe card se numeste „limita de credit”. Aceasta scade, pe masura ce banii sunt utilizati si se reintregeste o data cu rambursarea. Prin natura sa, cardul de credit este un produs destinat facilitarii platilor la comerciantii accdeptanti si mai putin utilizarii pentru retragerea de numerar, de la bancomate. De altfel, trebuie stiut faptul ca – pentru platile efectuate la comercianti, in Romania,  cu orice tip de card emis de o institutie de credit autohtona – clientii nu plitesc nici un comision!
Limita de credit este calculata pe baza unui „scoring”, o procedura  care tine cont de veniturile solicitantului, dar si alti factori relevanti pentru emitent si care ii creeaza o imagine corecta privind capacitatea solicitantului de a rambursa creditul potential. Clientul poate sa ataseze cardului de credit un depozit colateral sau alte tipuri de garantii acceptate de banca. in acest fel, limita de credit acordata initial poate fi majorata cu valoarea acestora. Oricum, in general, limita maxima poate ajunge – la un card standard – pana la 5.000 de euro sau echivalentul acestei sume in lei.

Cardurile de credit co-branded
Acestea sunt produse realizate prin asocierea unei banci (institutie de credit), cu o companie de furnizari de servicii sau cu un comerciant. in general, exista diverse tipuri de beneficii, acordate detinatorilor acestor carduri, pentru cumparaturile realizate la comerciantul respectiv sau pentru serviciile contractate. Facilitatile pot consta in diverse tipuri de discount-uri sau in „puncte de fidelitate”, acumulate pentru fiecare utilizare, care – dupa un timp – pot fi convertite in achizitionarea de produse sau plata de servicii.

Cardurile de debit
Majoritatea romanilor a facut cunostinta cu cardul de debit atunci cand angajatorul a decis sa plateasca salariile pe card. Cu ajutorul unui card de debit, puteti avea acces oricand la sumele proprii de bani, din contul de la banca, dar contul de card nu este intotdeauna identic cu contul curent. Tendinta este ca bancile sa unifice aceste doua conturi, astfel incat cardul sa aiba acces direct la contul curent. Acest lucru permite un control mai bun al sumelor, deoarece toti banii stau intr-un singur cont, iar accesul la ei se face atat la ghiseul bancar, prin retragere de numerar, cat si prin intermediul cardului. insa, eu va recomand sa aveti o bariera suplimentara – de genul „ordinului telefonic” – la accesul in cont, prin intermediul cardului.
si cardul de debit poate fi utilizat pentru plata cumparaturilor la comercianti. in acest mod, nu trebuie sa mai treceti pe la bancomat pentru a retrage numerar. in plus, sunt evitate si situatiile in care casierul nu are marunt pentru a da restul potrivit.
 
Pierderea cardului – o nenorocire?
Cand cardul a fost furat sau pierdut, primul lucru care trebuie facut de catre paguibit este sa contacteze banca emitenta si sa solicite blocarea cardului, astfel incat – din acel moment – nimeni sa nu mai poata face tranzactii cu cardul dvs. De aceea, este bine ca posesorul sa memoreze numarul de telefon al emitentului, unde se pot anunta astfel de evenimente nedorite si sa anunte imediat ce constata ca nu mai are cardul asupra sa. Viteza de reactie, poate fi decisiva in pastrarea intacta a intregii sume de pe cardul dvs.! Conform reglementarilor BNR, bancile sunt obligate sa dispuna de o „linie de urgenta”, care sa functioneze 24 de ore, din 24.
Recomandarea specialistilor de la www.conso.ro este sa nu sunati la numerele de telefon afisate langa bancomate, deoarece aceasta este o metoda utilizata, uneori, de hotii de carduri. in plus, indiferent de motivul pentru care solicitati blocarea cardului, nu dezvaluiti codul PIN, nici chiar functionarului bancar. Nimeni nu are dreptul sa cunoasca acest cod, in afara de posesorul cardului!

Cat de sigure sunt platile on-line?
Plata on-line, prin intermediul cardului este cea mai comoda modalitate de plata, din punctul de vedere al consumatorului. Nu se percep comisioane suplimentare, iar clientul nu trebuie sa se deplaseze nicaieri, pentru a efectua plata. Dar cat de sigur este acest procedeu modern?
Procentul tentativelor de frauda inregistrate in 2007 in magazinele on-line care folosesc solutia ePayment a fost de 1,5%, din numarul total al comenzilor efectuate cu card bancar, anunta GeCAD ePayment, integrator de solutii de comert electronic. Din numarul total al incercarilor de fraudare, cele mai multe au vizat segmentul telecomunicatiilor (42%), urmat de e-tail (retail on-line – 31%). Serviciile turistice si de transport au atras doar 8% dintre tentativele de fraudare, inregistrate si respinse de sistemul ePayment.
Chiar daca 1,5% este un procent mic de tentative de frauda, nu inseamna ca magazinele sau consumatorii ar trebui sa fie mai putin vigilenti, in ceea ce priveste securitatea site-urilor sau a cardurilor personale. Cumparatorii trebuie sa cunosca si cateva reguli de baza, pentru comertul pe Internet, precum: sa nu lase niciodata cardul la vedere si sa nu transmita datele personale altcuiva, nici macar prin e-mail, dar si sa se asigure de seriozitatea si de legitimitatea site-ului de pe care cumpara.

„Printre cele mai frecvente situatii pe care le-am intalnit in 2007 se numara cazurile in care copiii au folosit cardurile parintilor, pentru a face achizitii pe Internet, precum si cele in care s-au incercat plati cu carduri furate, indeosebi carduri emise in Statele Unite. Alte tentative de fraudare au implicat conturi de PayPal, alimentate cu carduri furate sau chiar conturi de PayPal internationale furate, dar si tentative de frauda prin conturi bancare virtuale, din afara Romaniei”, a declarat Cristian Badea, CIO la GeCAD ePayment.
Desi este comoda si are numeroase avantaje, multi romani nu utilizeaza, inca, acest gen de plata, temandu-se fie de posibilitati de frauda din partea comerciantilor, fie de un eventual “furt de identitate”. Din aceasta cauza, „comertul on-line, achitat cu cardul bancar, este sub potentialul pietei din Romania si acest lucru se observa din prognozele de crestere, chiar pe termen scurt”, dupa cum spunea Carmen Sebe, CEO la GeCAD ePayment! Dar si romanii constata, pe zi ce trece, ca plata on-line este sigura, daca se respecta recomandarile specialistilor…
Daniel Negut
Masuri de siguranta la folosirea cardului, recomandate de site-ul www.conso.ro:
• Pastrati numerele de card, conturile de card si actele personale in locuri sigure. Este de preferat ca actele sa nu fie tinute la acelasi loc cu cardul;
• Nu aruncati niciodata chitantele aferente operatiunilor cu cardul intr-un cos public de gunoi. Nu le lasati nici pe bancomat sau in jurul acestuia. Iar cand aruncati chitante sau extrase de cont vechi, asigurati-va ca rupeti partea unde este trecut numarul de cont;
• Daca, totusi, doriti sa pastrati chitantele, puneti-le intr-un loc sigur si la indemana;
• Verificati-va, in mod regulat, extrasele de la banca. Asigurati-va ca stiti toate detaliile privind operatiunile din cont;
• Daca descoperiti o tranzactie neautorizata sau care ridica semne de intrebare, sunati imediat la banca emitenta;
• Nu dati niciodata informatii despre cardul de plata la telefon, mai ales cand sunteti apelat de persoane a caror identitate nu o puteti verifica.
• Tineti o stricta evidenta a tuturor conturilor bancare si de card. Aceasta include numerele de conturi, datele de expirare a cardurilor, numerele de telefon pentru serviciile bancilor cu clientii.
• Atunci cand faceti cumparaturi, tineti in permanenta cardul sub supraveghere. Recuperati cardul, imediat ce tranzactia este efectuata complet. Nu dati cardul casierilor, fara a supraveghea miscarile acestora, indiferent de motivul invocat.
• Memorati codul PIN al cardului, astfel incat sa nu fiti nevoit sa-l scrieti nicaieri. Nu divulgati nimanui codul PIN.
• Nu semnati niciodata o hartie in alb.
• Pastrati toate chitantele aferente platilor efectuate la comercianti, pentru situatia in care aveti nevoie de ele mai tarziu.
Reguli pentru a va proteja cardul, de la ING Bank:
1. Sa nu instrainati cardul nimanui (prieteni, colegi, persoane straine, nici macar personalului bancii emitente). Cardul este numai al dvs. si trebuie pastrat ca atare. Nu trebuie sa dati nici o informatie legata de cardul d-voastra persoanelor care pretind ca sunt reprezentantii bancii emitente, indiferent de motivul prezentat;
2. Sa nu divulgati codul PIN nimanui. Sa nu scrieti codul PIN pe spatele cardului si sa nu tineti cardul si codul PIN in acelasi loc;
3. Verificati pe chitanta numarul cardului si suma platita, pentru fiecare tranzactie pe care o efectuati.
  4. Apelati la cel mai apropiat oficiu al bancii emitente, in caz ca suspectati vreo persoana, care va cere detaliile cardului dvs;
5. Informati imediat banca emitenta cu privire la orice modificare a adresei sau a numarului dvs. de telefon. Acest lucru ajuta banca sa va contactateze – daca este cazul – atentionadu-va de fiecare data cand o tranzactie apare ca suspecta, in contul dvs.
Recomandari pentru siguranta platilor on-line:
Pentru a folosi cardul pe Internet, clientii trebuie mai intai sa se „inroleze” in sistem. Acest lucru se poate face on-line, accesand site-ul bancii emitente de card. Cu ocazia „inrolarii”, clientii isi aleg o parola, care va avea rolul pe care il are codul PIN la bancomat. Ulterior, la fiecare tranzactie pe Internet, sistemul de plati va solicita confirmarea tranzactiei,  prin introducerea parolei. Astfel, chiar daca va afla cineva seria cardului dvs. si celelalte date inscrise pe el, nu va putea face plati on- line in locul dvs. daca nu stie si parola. Cateva recomandari:
A) inscrieti-va cardul in sistemul 3D Secure, pentru un plus de siguranta;
B) Pentru a face cumparaturi on-line in deplina siguranta trebuie sa verificata daca pe site-ul comerciantului ales este prezenta una dintre siglele «MasterCard Secure Code» sau «Verified by Visa». Cele doua logo-uri semnaleaza ca site-ul respectiv este inscris in sistemul de plati securitizate on-line, dezvoltat de MasterCard Worldwide si Visa International. Acest sistem protejeaza posesorii de carduri si permite comerciantilor si bancilor sa-l identifice pe detinatorul cardului cu care se platesc cumparaturile;
C) Dar nu toate bancile emitente de carduri participa la standardul comun, dezvoltat de MasterCard Worldwide si Visa International, astfel ca trebuie intrebata banca respectiva daca se poate utiliza cardul pentru plati securitizate pe Internet;
D) Verificati politica de confidentialitate a magazinului virtual (la care puteti avea acces, de obicei, prin link-uri de genul: “Despre noi”, “Privacy policy” sau “Politica de confidentialitate”). Studiati bine conditiile si principiile de prelucrare a datelor confidentiale ale dumneavoastra, modul cum sunt gestionate acestea si situatiile in care pot fi transmise catre terti;
E) Niciodata nu trebuie sa fiti increzatori in email-uri primite, in care vi se cere sa introduceti detalii personale de cont, chiar daca par a fi trimise de banca sau de furnizorul dumneavoastra. Daca se intampla sa primiti astfel de solicitari prin e-mail, va recomandam sa telefonati imediat sau sa mergeti sa discutati direct cu banca sau cu furnizorul respectiv;
F) in contul de card cu care faceti de obicei platile on-line, mentineti doar o suma limitata de bani, doar atat cat va este necesar pentru tranzactiile pe care le faceti in mod obisnuit;
G) Analizati lunar balanta contului dumneavoastra. Urmariti orice iesire de bani si semnalati bancii emitente orice eroare sau nelamurire legata de transferuri;
H) La cel mai mic semn ca ati putea fi victima unei fraude, anuntati de urgenta banca, dar si politia. (de Daniel Negut, articol preluat din revista Business Adviser, varianta print, nr 24)

“In conditiile vitezei actuale de crestere a preturilor la titei si la gaze naturale, apreciez ca nu este momentul acum pentru a promova un astfel de proiect de directiva. Orice majorare de taxe la combustibili nu face decat sa agraveze impactul negativ asupra economiei. Pe termen mediu insa, tendinta de egalizare a nivelurilor accizelor minime la motorina si benzina este justificata din punct de vedere economic”, sustine liderul democrat-liberal. El reaminteste insa ca, in materie fiscala, Parlamentul are doar un rol consultativ, iar din momentul in care deputatii vor vota in plen, decizia ii va apartine Consiliului de Ministri care va trebui sa adopte in unanimitate pozitia sa comuna.

Democrat-liberalul considera ca implicatiile pentru Romania vor fi semnificative. El arata ca, in momentul actual, acciza la motorina este de 274 euro/1000 de litri, fata de 327 euro/1000 de litri la benzina fara plumb si 421 euro/1000 de litri la benzina cu plumb, iar deputatii din Comisia pentru Afaceri Economice sustin, in principiu, ca taxele sa creasca treptat, de la nivelul de 302 euro/1000 de litri la 359 euro/1000 de litri pana in 2015, in loc de 2012, cum propusese Comisia Europeana. in schimb, Stolojan subliniaza ca pentru Letonia, Lituania, Polonia, Bulgaria si Romania a fost propus un alt termen, si anume anul 2016 pentru atingerea acestui obiectiv, iar in cazul tarilor al caror nivel de accizare este deja superior nivelului de 400 euro/1000 de litri pentru motorina si 500 euro/1000 de litri pentru benzina fara plumb, propunerea este sa nu creasca taxele inainte de 2015. (NewsIn)
 

Mircea Tanase