Business Point – afaceri,oportunitati,bursa,job, locuri,munca,curs,valutar, convertor,consultanta,marketing, legislatie » EDITORIAL

SEMNE BUNE ANUL N-ARE?!

businesspoint — Sun, 22 Jan 2012 10:58:03 +0000

Despre 2012 s-a vorbit si se tot vorbeste ba de bine, ba, mai ales, de rau. Noi, insa, am adoptat filozofia chineza, conform careia in orice criza exista o oportunitate. Ca atare, ne-am gandit sa prezentam oportunitatile pe care le putem valorifica in acest an.
Romania – printre cele mai atractive tari pentru investitiile in energia verde
Conform clasamentului Ernst&Young, Romania ocupa pozitia a 13-a in topul celor mai atractive 40 de tari pentru investitorii in energia regenerabila. Din noiembrie 2010, de cand Romania a intrat in acest clasament pe pozitia a 22-a, cu un total de 43 de puncte, ascensiunea a fost rapida si a permis depasirea unor tari precum Polonia, Belgia, Irlanda sau Japonia. Acest lucru a fost posibil datorita investitiilor masive in proiecte vizand producerea de energie eoliana ca urmare a intrarii in vigoare a Legii 220/2008 de sprijinire a investitiilor in domeniul energiei regenerabile.

Black Friday
Moda „Black Friday” a patruns si in Romania. Ultima vineri din luna noiembrie a adus cele mai mari reduceri din an in magazinele de retail, de pana la 60% pentru peste 30.000 de produse electronice, electrocasnice, IT, dar si muzica, filme si jucarii. Originara din Statele Unite, Black Friday a devenit un fenomen atat in retail-ul traditional, cat si online, marcand deschiderea sezonului de cumparaturi de sarbatori. in aceasta zi sunt cele mai multe promotii din an. in Romania, moda „Black Friday” a fost importata de doi mari jucatori pe piata electro-IT, in urma unui actionariat comun, mizand pe stimularea acestei piete prin inregistrarea unui numar record de vanzari. Scopul urmarit este schimbarea comportamentului consumatorilor, determinand reinnoirea obiectelor electrocasnice, electronice sau a componentelor IT. Experienta Statelor Unite plaseaza Black Friday ca eveniment de referinta in pietele dezvoltate, producatorii folosind aceasta ocazie pentru a-si promova produsele si brandurile ce vor deveni, astfel, punctele de atractie ale intregului sezon.

Angajari la SAP
Lider de piata in domeniul aplicatiilor software pentru gestiunea companiilor, SAP asigura suportul necesar optimizarii-managementului unei companii, indiferent de dimensiunile sau domeniul de activitate al acesteia. Centrul SAP deschis in Romania va furniza servicii de consultanta IT clientilor grupului german SAP din Europa, Orientul Mijlociu si Africa, motiv pentru care intentioneaza sa angajeze anual, pana in 2014, peste 100 de consultanti, atat prin sistemul obisnuit de recrutare, cat si prin programul SAP Academy, derulat in cooperare cu principalele centre universitare din Romania, respectiv Universitatea Politehnica si Academia de Studii Economice din Bucuresti, Universitatea Babes-Bolyai si Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca si Universitatea de Vest din Timisoara. infiintata in 1972, SAP („Systems, Applications, and Products in Data Processing”) este unul dintre cele mai importante nume in domeniul IT, avand puncte de vanzari si centre de dezvoltare in peste 50 de tari in lume.

(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Vlad Hogea – POPORUL ARE INTOTDEAUNA DREPTATE

businesspoint — Sat, 21 Jan 2012 11:35:35 +0000

Intoarcerea la popor (clamata in anii din urma – si cand trebuia, si cand nu trebuia!) pare a se indrepta, cu efect de bumerang, impotriva celor care-si facusera din ea cliseu pentru discursuri sforaitoare si munitie pentru ciuruiri improvizate. Dar nici ceilalti nu sunt mai breji, pilotand orbeste, la raliuri politice absurde, masini tunate, dar fara carburanti. Cartoforii mahmuri ai falselor alternative sprituiesc nemultumirea populara fata de cei dintai, pentru a-si pregati mai abitir (re)capitonarea fotoliilor guvernamentale de sub propriile sezuturi. Insa Istoria joaca, de uneori, feste, iar multi pesti din borcanul acesta comun, care s-au ingrasat peste masura in doua decenii de furaciuni, pot sfarsi pe gratarul fumegand al unui vot negativ anti-tot.
Vine scadenta, iar cei care (desi nu traiesc bine!) n-au iesit in strada ar putea baga in urne, cu ultimele puteri, ultimul simbol al nemultumirii lor fata de batjocura generala din 1989 incoace: UN VOT. Democratia a fost demagogizata caragialesc de catre clica politica damboviteana, care a jecmanit tara in ultimii 22 de ani. Acum, un tur-retur al acestui joc periculos este riscul final pentru cei care cred ca isi pot permite orice. Aroganta costa. si, mai cu seama in vremuri tulburate de crize mondiale, continentale sau globale, oamenilor simpli (care duc pe umerii lor de Atlas intreaga umanitate) le vine mintea la cap.
Nimic nu va mai fi ca inainte in politica (si, implicit, in societatea) romaneasca. Iar cei care au umilit si infometat Poporul, in aceste decenii de ciocoism neo-fanariot, ar face bine sa constate, in preajma unei revolutii a votului (care pare inevitabila), ca POPORUL ARE INTOTDEAUNA DREPTATE.

(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Mircea Cosea – Mitul unitatii prin diversitate

businesspoint — Sat, 21 Jan 2012 10:56:39 +0000

Uniunea Europeana a fost intotdeauna prezentata cu o aureola mitica. Mitul unitatii prin diversitate , de exemplu, a fascinat inca de la aparitia ei fiind prezentata ca pe un model al succesului convietuirii pe o piata unica a multitudii de economii a tarilor membre aflate sub stindardul valorilor si principiilor europene indiferent de gradul si nivelul dezvoltarii lor economice. Desi intre Germania si Portugalia sau intre Franta si Italia existau notabile diferente de potential economic si standard de viata, desi intre diversele valuri de aderare aceste diferente au devenit si mai evidente, unitatea prin diversitate a ramas un mit ce a justificat chiar crearea monedei unice. A trebuit sa apara criza pentru a demitiza acest tip de unitate; Grecia, Irlanda, Italia si chiar Franta atingand un grad al diversitatii extrem de periculos pentru unitatea mult perorata.
Din pacate, se pare ca lectia crizei nu a fost bine inteleasa atata timp cat in pofida realitatii, mitul unitatii prin diversitate continua sa influenteze importante decizii politice.
Chiar daca pot intelege ca sub imperiul acestui mit Romania nu putea ramane inafara Acordului de Guvernanta Fiscala semnat la ultimul summit al Consiliului European, trebuie sa spunem ca am intrat intr-o situatie de funambulism, adica de mers in echilibru pe sarma, fara plasa de siguranta. Atat cat se stie pana la aceasta data despre acest acord ne este necesar pentru a intelege ca pentru Romania este o provocare cu mult mai multe sanse de esec decat de succes.Nu numai ca ne impune un deficit structural a carui marime nu ne poate asigura un ritm al dezvoltarii capabil sa reduca decalajul dintre noi si media europoeana dar poate aduce si sanctiuni in cazul neindeplinirii unor indicatori ai disciplinei fiscale. Romania este prea saraca si prea ramasa in urma trendului de dezvoltare european pentru a accepta acest acord fara importante riscuri. Am convingerea ca ar fi trebuit negociat un modul mai putin restrictiv al acordului pentru tari ca Romania, aflate intr-un cu totul alt stadiu al dezvoltarii economice decat cele din nucleul dur al Uniunii.Dar acum cand ” alea iacta est ”si nu se mai poate da inapoi ar trebui sa ne preocupe modalitatea in care am putea aplica acordul asa cum este el si asa cum suntem noi pregatiti la inceputul anului bugetar 2012.
Parerea mea este ca, in absenta unor importante si rapide masuri de reformare nu vom putea aplica acordul fara pierderi, atat la nivelul ritmului de crestere cat si al standardului de viata al populatiei. Actualul nivel al surselor de venit bugetar nu vor putea mentine un deficit de doar 1,9% decat printr-o noua reducere a veniturilor populatiei si prin disponibilizari. Este putin probabil ca acest nivel scazut al veniturilor sa fie marit la nivelul prevederilor bugetare pentru 2012, avand in vedere ca preconizatele cresteri sunt la limita iluzoriului si al unui optimism exagerat ( vezi prevederile privind cota de colectare si accesarea fondurilor europene ).
Din punctul meu de vedere, cel putin urmatoarele masuri ar trebui luate pentru a mai putea spera intr-o aplicare rezonabila a acordului :
1. Reorganizarea si modernizarea aparatului Ministerului Finantelor Publice in sensul renuntarii la actuala ( dar anacronica ) viziune asupra filozofiei bugetare prin trecere de la conceperea bugetului ca pe un cont contabil la conceperea acestuia ca pe un instrument al politicii economice a statului atat in interiorul mediului economic national cat si in cel comunitar.
2. Largirea cadrului de consultanta economica a primului ministru de la nivelul consilierului personal la nivelul unui Consiliu National Consultativ creat prin participareaunor experti romani dar si straini (altii decit cei ai FMI).
3. Corijarea masurii gresite de reducere la pachet a personalului bugetar prin marirea numarului de angajati la ANAF, Garda Financiara si Ministerul Afacerilor Europene in scopul cresterii cotei de colectare a veniturilor bugetare si a accelerarii procesului de accesare a fondurilor europene. (Romania are cel mai mic numar de personal colector de taxe din Europa raportat atat la populatie cat si la numarul agentilor economici ).
4. Redesenarea prioritatilor de finantare prin trecerea agriculturii pe primul loc si reducerea sau chiar renuntarea temporara a unor investitii putin sau deloc aducatoare de locuri de munca si valoare adpaugata ( parcuri, piscine, sali de sport, biserici, pietruirea drumurilor rurale etc) .
5. Trecerea la o actiune de reorientare partiala a exporturilor spre zone extracomunitare in scopul reducerii treptate a dependentei ( peste 70%) fata de pietele a doar patru sau cinci piete europene, aflate in pericol de recesiune, deci cu o cerere scazuta de import din Romania.
6. Introducerea impozitului pe lux/avere de tip european ( inclin spre modelul italian elaborat de catre Mario Monti), eventual in paralel cu reducerea impozitului pe munca (CAS).

(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Florin Munteanu – De la Sistem la ..Organism

businesspoint — Sat, 21 Jan 2012 10:48:06 +0000

Traim vremuri tulburi! si nu doar in tara ci la nivel planetar! Se cer masuri urgente de regenerare socio-economica la nivel national, european, global! Se vorbeste mult despre cine si ce trebuie salvat din acest carusel al turbulentelor financiare. Se fac planuri si se refac proiecte… O incercare disperata de a formaliza problematica crizei si de a gasi solutii sigure de salvare. intre timp insa realitatea evolueaza, comportamentul oamenilor devine din ce in ce mai nepredictibil si astfel, ceea ce parea ieri o solutie, azi nu mai are nicio relevanta. si din nou, alte planuri, alte “viziuni” generate de grupari sociale, politice sau economice ce intra in joc, cu declaratii extrem de vocale, cu obiective ferme care sa contribuie la linistirea planetei, dar in fond cu intentia concreta de a profita de aceasta situatie pentru a putea ajunge in sfarsit in frunte, la conducere (apoi vom mai vedea). Dincolo de afirmatiile elegante ale celor ce activeaza pentru stabilizarea socio-economica a lumii se da in fapt o lupta acerba de putere, de restructurare a scarii de influenta, de control.
In spatele acestei crize aparent economico-financiare se afla germenii unui process mult mai profund, cel al unei transformari socio-culturale globale menite sa repozitioneze Omul in raport cu Societatea, aflata ea insasi in plin proces de metamorfozare.
Sub presiunea concurentei din ce in ce mai acerbe la nivel transnational, al principiilor unei economii fundamentate pe consum si eficienta, al tehnologiei, mobilitatea omului in ultimii 50 de ani a crescut exponential. Telemunca, intersectiile culturale generate de explozia retelelor de socializare, a internetului in general impreuna cu cresterea fara precedent a accesului la informatie, au structurat un mediu nou in care Omul ca individ traieste o transformare interna majora. Omul, o simpla Resursa Umana, incepe sa se emanipeze, incepe sa simta nevoia de a iesi cumva din puternicul mecanism ce l-a obligat doar sa reproduca o munca si sa nu gandeasca liber, si asta indiferent daca a fost activ intr-o economie planificata sau a unei piete libere. Omul incepe sa gandeasca, sa se intrebe… Cand si in ce domeniu este mai buna o structura privata? dar una controlata de stat? Ce inseamna in fapt, dincolo de cuvinte o politica liberala? Dar una social-democrata?
Realitatea traita azi si evocata cu atata intensitate emotionala pe toate canalele mass-media ii arata omului obisnuit ca economia planificata a clacat in anii 80, odata cu caderea zidului Berlinului iar acum isi arata limita, nesustenabilitatea la scara globala, si economia bazata pe consum, pe o piata libera. in aceasta stare de nesiguranta, in mintea si sufletul omului apar noi trairi, noi stari. incepe sa germineze nevoia de a fi vazut si considerat OM, o fiinta Libera ce poate sa isi managerieze propriul drum. Individul pana nu demult ascultator si spectator la evolutia societatii incepe sa constientizeze. Simte ca nu-i mai este de ajuns sa fie “cel mai bun la serviciu”, pus la Gazeta de Perete a fruntasilor pe ramura sau evidentiat ca “lucratorul anului” in evenimentele organizate cu atata fast de transnationale, o data pe an. Omul, si mai ales tanarul din majoritatea tarilor dezvoltate, parte a generatiei internetului, a e-learning-ului, a familiilor multi-culturale – nu mai vrea sa fie doar “o piesa de schimb” pentru un sistem social, indiferent de sorginte. Omul se trezeste si incepe sa isi ceara drepturile ca si OM … cateodata stangaci, cateodata impulsiv… O cerinta neasteptata, o “variabila suplimantara” ce evident incurca planurile celor care tocmai se straduiau sa il vrajeasca pentru a ramane in continuare “generator de profit” intr-o economie din ce in ce “mai eficienta” (?!).
Aceasta noua componeta umana ce se “trezeste” acum, nu doar complica modul in care se poate gasi o solutie acestei crize socio-economice ci si impune o schimbare de paradigma privind abordarea politicilor socio-economice. Necesita utilizarea unor instrumente noi de evaluare, planificare, masurare, feedback, o alta maniera de management. Esenta acestei schimbari este sugerata de tranzitia de la viziunea sistemica asupra Realitatii la cea organicista.
Un sistem presupune evindetierea unor elemente componente ce pot fi definite printr-o seama de proprietati, stabilirea relatiilor dintre acestea, conturarea unei frontiere ce delimiteaza sistemul si luarea in considerare a fluxurilor de energie si materie ce traverseaza aceasta frontiera. Prin aceasta structura, utilizand un formalism matematic bine cunoscut, se pot estima diferite caracteristici si performante ale sistemului, se poate face o predictie acceptabila. Aceasta abordare, aplicata asa numitului “sistem social” a reusit pana nu demult sa confere celor insarcinati cu conducerea socio-economica informatii utile, coerente, menite sa asigure o stabilitate sociala de ansamblu. Sa nu uitam insa ca Teoria generala a Sistemelor a fost structurata ca rezultat al studiilor si observatiilor asupra proceselor si fenomenelor fizico-chimice (nevii), din experienta proiectarii si realizarii de artefacte, institutii si organizatii din perioada industriala.
Nevoia de emancipare a Omului in contextul unei cresteri exponentiale a vitezei de dezvoltare tehnico-economica bazate pe cunostiinte noi din domenii precum fizica cuantica, nanotehnologia, biomimetica, stiinta Complexitatii si a Cognitiei impune abordrea fenomenelor socio-economice din persoectiva unor sisteme vii, caracterizate prin productie de negentropie (informatie). Putem vorbi astfel de “organism Social” si nu de sistem social. Ca orice organism, pentru a avea viabilitate, are nevoie de un anumit context de dezvoltare, de un anumit mediu ce nu poate fi alterat doar din considerente de eficienta sau din considerente politice. Are un metabolism propriu, o structura auto-generata, o finalitate proprie, o durata de viata.
Marea criza ce macina acum omenirea nu se va atenua usor pana cand omenira in ansamblu si in special factorii decidenti nu vor intelege necesitatea si nu vor dezvolta baza conceptuala si metodologica necesara trazitiei, ce poate fi numita generic: saltul de la Sistem la Organism. Altfel spus, iesirea din criza nu se va “planifica” si impune ci va inzvora si va creste natural din insasi turbulenta ce cuprinde azi planeta Pamant.

(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

DAN MATEI AGATHON – Europa si logica eterna a luatului de la cei mici ca sa dam la cei mari

businesspoint — Sat, 21 Jan 2012 10:25:26 +0000

Diversitatea continentului european este o incantare turistica si, as indrazni sa spun, stilistica. Ceea ce atrage turistii alunga, insa, economistii si investitorii, pentru ca, la fel ca in cazul Romaniei, cand ai prea multe pareri si prea multe personalitati, nu mai ajungi sa iei decizia corecta niciodata. Asadar, ca sa nu ne mai consideram europeni de mana a doua, este suficient sa ne gandim ca modalitatea in care liderii Europei s-au intalnit de nenumarate ori, s-au inteles, apoi s-au razgandit si au luat-o de la capat, seamana foarte mult cu politica damboviteana.
Pana la un punct, diversitatea este, bineinteles, o calitate. Am vazut in comunism cat de mare este pacatul uniformitatii si al unanimitatii si cat de mult rau poate aduce. Acum insa, nici prea multa diversitate nu aduce fericirea, de vreme ce capetele luminate sau macar influente ale batranului continent se bat in idei degeaba, cata vreme nu reusesc sa se puna de acord asupra unui plan comun de salvare a monedei euro si, implicit, a bunastarii batranului continent.
Ultima gaselnita mi se pare si cea mai hazardata, ca unele tari mai nou venite in club si care au tras tare cu reducerile bugetare, platind un pret incomod, sa participe la salvarea celor care au jucat si au dansat pana au picat sub masa datoriilor suverane.
De unde si intrebarea legitima: de ce ar trebui romanii sa plateasca o contributie de salvare de la excesul de uzo grecesc sau de la nesfarsita dolce vita italiana? Pentru ca noi am fost exagerat de ascultatori si am taiat in carne vie din propriile cheltuieli?
Diversitatea Europei se poticneste in acest punct si revine la o lectie mai veche a istoriei, in care cei mai mici platesc pacatele celor mai mari si mai neglijenti. Sau rudele sarace, dar mai chibzuite, platesc pentru excesele celor avute, conform preceptului biblic: celui care are i se va mai da, iar de la cel ce nu (prea) are se va lua si ceea ce are. Cred ca aici ar trebui sa spunem stop joc si sa-i punem pe prealuminatii Europei sa mai calculeze si sa se mai intalneasca o data si inca o data. Poate vor gasi si alta solutie decat aceea ca tot saracii Europei sa plateasca pentru masa prea imbelsugata si risipitoare a bogatilor!
(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Sorina Bruj – OCCIDENTALUL SI ESTICUL-ROMAN

businesspoint — Fri, 20 Jan 2012 17:13:19 +0000

Masurile de austeritate luate de Romania au fost “brutale”, “de neimaginat in tari din Vest precum Germania sau Franta.isi poate cineva imagina ca in Germania si Franta guvernul sa spuna: Trebuie sa reducem salariile din sectorul public cu 25%?» si in acelasi timp sa majoreze singura taxa care loveste pe toata lumea, TVA?”
“Dar oamenii din Est sunt obisnuiti cu brutalitatea”, a declarat, directorul general al grupului austriac Erste, Andreas Treichl.
Catalogarea facuta de bancherul austriac este una cat se poate de adevarata.
Un occidental, provenit dintr-o democratie autentica, nu dintr-una “parata” sau “postulata si fluturata”, nu poate si nici nu vrea sa inghita minciunile sau galustele servite de guvernanti. El vrea sa fie informat, sa i se ceara parerea si sa isi afirme opinia.Ca o face prin proteste repetate, pasnice, ca o face intr-un mod violent, prin cionirea cu fortele de ordine de pe strada, isi spune parerea.
in schimb, un estic, si mai exact, romanul (generic vorbind) ajunge sa perceapa o situatie care l-ar irita foarte tare pe un occidental, ca fiind una normala, fireasca.
I se pare firesc sa i se taie din salariu sau din pensie si sa nu aiba reactie. I se pare firesc sa fie agresat pe strada, in plina zi, iar fortele de ordine sa stea de-o parte, fara sa se implice. I se pare normal sa nu aiba parte de tratament adecvat in spital fiindca nu exista medicamente sau, mai rau, nu exista personal specializat. I se pare normal sa mearga la biserica – singura in care mai crede – si sa fie calcat in picioare.I se pare foarte normal sa dea buzna ca se da “mocca” cate ceva, fie ca este mancare, fie ca este o tigaie. si asta, pe ritmuri de “Lie-lie, ciocarlie!”.
Deci in ansamblu, tot ceea ce un occidental nu ar inghiti – pentru ca provine dintr-o societate civilizata – el, esticul- roman, este ca stiuca: inghite tot.
Nu mai reactioneaza, are simturile incremenite si fraze lansate de imbuibatii de la guvernare – gen “sa mai strangem cureaua”(oare, in jurul gatului?) – le asculta si se supune lor. Parca ar fi in transa. Probabil, respecta zicala: capul plecat, sabia nu-l taie! Va ajunge pana la urma atat de plecat si indoit de spate sa fie, incat nu va putea sa priveasca in sus, inspre ceva ce sa tinda.

Nu va mai avea niciun orizont, niciun scop. Iar cei putini, si alesi – caci asa se considera cei de acolo de sus, isi vor vedea de ale lor. si nici macar nu vor mai privi in jos, spre cei cu capul plecat. Ce sa-i faci?
Nu pot fi toti “alesi”!
INSA POTI FI NORMAL, cu un compartament normal,civilizat, cu o atitudine verticala, cu o opinie ce trebuie afirmata, cu un scop, macar, in aceasta viata.

(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Cristian Mladin – O lectie de capitalism

businesspoint — Fri, 20 Jan 2012 17:10:21 +0000

Romania a primit recent o lectie de capitalism. O lectie dura as putea adauga. Daca bunicii nostri se rugau sa vina americanii, ei bine, iata ca acestia, incepand cu anii ’90 au venit. Au venit si nemtii si englezii si finlandezii etc. Toti cei care au vrut sa investeasca in Romania. Un vechi proverb spune insa ,,atentie ce iti doresti pentru ca ti se poate indeplini ce ti-ai dorit”. Au simtit-o pe pielea lor muncitorii de la Jucu din judetul Cluj. si probabil acesta nu va ramane un caz singular. Marile companii multinationale isi pregatesc constiincios planul B, construind in tari din Africa sau tari din Europa care nu sunt integrate in Uniunea Europeana, fabrici care se pare ca vor prelua comenzile anilor urmatori. In fond de ce nu, avand in vedere mana de lucru foarte ieftina, taxele si impozitele mult reduse fata de UES (desi exista si costuri suplimentare cu transportul si livrarea marfurilor, distantele fiind mai lungi). Avand ca exemplu modelul industriei constructoare de masini, unde se lucreaza pe comanda, marile companii internationale produc doar pe comanda, daca analizam cu atentie trendul descendent al cererii.
Nouriel Roubini, profetul crizei, indica, preluand ideile lui Karl Marx, chiar o autodistrugere a capitalismului si nu este prea departe de adevar, as spune, avand in vedere faptul ca Al Treilea Razboi Mondial se desfasoara sub ochii nostri. Nu cu arme conventionale ci cu arme economice in principal. Pentru a cuceri o tara, nu este nevoie sa o invadezi cu trupe, e suficienta acordarea de imprumuturi (vezi cele de la FMI si Banca Mondiala) pe care, pentru a le putea inapoia este nevoie, desigur de “ajustari” economice a industriei, agriculturii, in general a economiei tarii respective. Astfel, tara in cauza va importa masiv, productia interna fiind aproape neglijabila, ajungand o piata de desfacere a produselor de import.
Sa nu le plangem insa de mila doar celor de la Jucu, caci se impune a fi pusa o intrebare pertinenta: cum de am putut fi atat de naivi incat sa ne incredem aproape exclusiv in durabilitatea anumitor investitii din Romania? Faptul ca acum acesti investitori cauta alte locatii pentru afacerile lor, nu se datoreaza exclusiv lipsei autostrazilor (desi si acest lucru a avut un cuvant greu de spus in luare acestor decizii) ci si altor factori economici (si politici) imaturitatii si incompetentei, stim noi cui…
Luand ca exemplu hiper-market-urile si mall-urile, acestea, desi au avut suportul capitalurilor straine, au fost construite si utilate tot de muncitorii romani. Deci s-ar putea face investitii romanesti stabile in urma carora profitul, si nu doar salariile muncitorilor sa fie reinvestite real si durabil in Romania.
Desigur si importurile sunt necesare (un bun exemplu in acest sens ar fi fructele exotice, masinile, telefoanele mobile sau calculatoarele) si nici o tara din lume nu se poate sustine doar prin resurse proprii dar ar fi mai bine sa promovam produsele romanesti, iar celor de import, sa le fie aplicate accize mai mari pt a nu face o concurenta neloiala celor autohtone si a mentine sau chiar a creea noi locuri de munca pentru romani. Cine doreste o masina mai buna, un calculator mai bun sau un telefon mai performant, trebuie sa plateasca ceva mai mult.
Ar tebui sa invatam ceva din greselile facute, sa ni le asumam, sa nu le mai repetam ci sa cautam solutii pentru atragerea de capitaluri preponderent romanesti, oferind facilitati si reduceri la plata taxelor si impozitelor pentru investitorii romani cu precadere. Sa facem aceste lucruri pentru ca o tara nu se poate dezvolta doar din comert, economia trebuind sustinuta de o productie si o agricultura sanatoase, care ar asigura un viitor mai bun generatiilor viitoare si nu i-ar indatora excesiv pe copiii si nepotii nostri.
Acesta ar fi normalitatea spre care trebuie sa tindem, dupa umila mea parere. Poate ca gresesc. Urmaresc insa cu interes evolutia economiei romanesti pentru a semnala solutii.
Mai bune,desigur….
(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)

Alin Tomus – Sanatate, sanatate…

businesspoint — Fri, 20 Jan 2012 17:02:35 +0000

A fost atat de discutata aceasta tema, a starnit o multime de reactii, a impartit aceasta tara in grupuri si grupulete, a fost momentul in care Romania si-a recuperat vocea, astfel incat nimeni parca nu mai vrea sa auda despre tratarea acestei teme pe baza disensiunilor din jurul ei. Asta poate fi in prima faza punctul de vedere al unui om care a privit cu relativa atentie ceea ce s-a intamplat in acest domeniu in ultima perioada de timp, insa nu vreau sa abordam si noi aceasta chestiune prin prisma unei dispute de ordin politic sau din perspectiva simplista a celor care se folosesc de aceasta tema reducand totul la nivelul unui conflict de tip personal. Este oportun si necesar sa aducem in discutie pe cat posibil principiile unei legi fundamentale pentru orice natiune europeana. As vrea sa vorbim evitand transformarea subiectului intr-unul pur politic confiscat in general pentru aportul sau electoral. in mod cert ca ceea ce s-a intamplat cu doctorul Arafat, fondatorul SMURD demonstreaza capacitatea precara de relationare si de integrare a comunicarii in cadrul unui aparat guvernamental sovaielnic, sigur ca reforma acestui domeniu nu are la baza o dezbatere publica serioasa si ca se face ca de fiecare data in ultimii ani fara o strategie in favoarea populatiei dar a venit momentul in care sa asezam aceasta societate pe baza unor principii durabile.
Lipsa transparentei unui studiu de impact, scrierea unei legi pe “genunchii” unei comisii prezidentiale obligata sa dea repede curs unei solicitari de reforma a adus discutia intr-o zona deschisa unei manipulari din care e greu sa mai spui cine castiga. Oamenii au reactionat in modul in care au reactionat pentru ca de aceasta data au fost loviti in ceva mai important decat foamea despre care am tot vorbit in ultimii ani, in teama ca nimanui nu-i va mai pasa de dreptul la o asistenta medicala de calitate. Ideea unui acces la sistemul medical doar pentru cei cu resurse materiale a sporit teama unui popor pentru care speranta pare sa fi apus demult. in aceste conditii orice discutie de ordin tehnic sau principial este de prisos, autoritatile demonstrand odata in plus carente de comunicare cu privire la un proiect de lege cu mare impact social.
Interesele legate de reasezarea sistemului national de sanatate au la baza ca de fiecare data foarte multi bani, numiti generic bani publici. Abordarea sistemului sanitar de urgenta prin prisma unor servicii private nu inseamna in principiu una eronata insa libertatea pacientului de a alege serviciile pe care le plateste si mai ales cui le plateste trebuie pastrata intacta. in lumea occidentala pe care o tot invocam drept exemplu, folosind modelul german in exces, cetateanul alege in mod direct cum directioneaza banii prin intermediul unei polite de asigurare de sanatate aici insa, statul vrea sa colecteze banii ca apoi sa ii imparta in mod discretionar, transformand dreptul tuturor in afacerea celor putini. Acest mod de actiune creeaza in mod clar suspiciuni si demonstreaza din nou modul de intelegere asupra unei legi de mare importanta pentru societate a unui guvern pentru care oamenii au devenit un simplu fapt statistic.
Implicarea privatului in sistemul medical poate fi un plus in aceiasi masura in care poate fi si un pas care sa anuleze evolutia evidenta din sistemul de asistenta de urgenta daca se are in vedere doar aspectul material al problemei. Legea Sanatatii nu poate fi si nici nu trebuie sa fie doar rezultatul unui proces tehnic de elaborare ci concluzia intelegerii faptului ca accesul la sanatate reprezinta o chestiune de siguranta nationala. Nici o guvernare responsabila indiferent de culoare cu care se identifica nu poate sa duca discutia in zona orgoliilor de tip personal lasand neexplicate probleme legate de normele de aplicare ale unei legi fundamentale, lasand la mana speculatiilor pachetul de servicii de baza de care beneficiaza un pacient in sensul noii legi. Sistemul de urgenta va fi facut praf in cativa ani, lumea medicala va deveni un centru comercial in care singurul principiu va fi legat de banii celor care intra in el. Modul in care se discuta acum despre aceasta lege arata clar ca nu s-a facut sub nici o forma un studiu de fezabilitate cu privire la norme care destabilizeaza un sistem intreg, arata graba unora de a elabora un set de principii care vor avea un impact semnificativ asupra fiecaruia dintre noi. Rezultatele pe care le avem cu privire la intelegerea unei legi care sa aseze societatea romaneasca in rand cu lumea civilizata arata o societate speriata si incapabila sa mai creada in institutiile care il reprezinta.
Reducerea discutiei la nivelul unui conflict personal intre Raed Arafat si presedintele Traian Basescu este o fina forma de manipulare si de indepartare evidenta de la problemele de fond ale acestui domeniu. Nu discutam niciodata cu maturitate despre drepturile asiguratului, despre imbunatatirea serviciilor medicale de care beneficiaza cetatenii, discutam mereu superficial si impulsiv facand astfel jocul celor care in liniste isi vor servii clientela ca de fiecare data dupa evenimentele din decembrie 1989. Este necesara dincolo de orice alta reactie abordarea unor aspecte legate de legislatia secundara caci daca o serie de probleme vor fi reglementate prin ordin de ministru se va crea o haos din care desigur din nou principalul perdant va fi cetateanul de rand. Din pacate toate aceste aspecte sunt convins ca vor fi umbrite de abordarea de tabloid pe care o alegem mai des decat ar trebui sa o facem.
Legea Sanatatii in forma sa actuala prevede un principiu simplu si evident acela in care cetateanul plateste pentru ca unii sa detina bani de rulaj. Legea in forma sa prezenta deschide drumul unui monopol in domeniu care va deveni vizibil in doar cativa ani indreptandu-se astfel impotriva libertatii de alegere a fiiecaruia dintre noi. Despre toate aceste aspecte as vrea sa vorbim generand o dezbatere publica serioasa pe o tema care reprezinta fara doar si poate o problema de siguranta nationala. As vrea ca in cele din urma sa intelegem cu totii ca nimeni nu are dreptul sa transforme sanatatea intr-o afacere din care cei multi sa piarda evident. Retragerea unei astfel de legi este fara doar si poate o solutie care ne da timp sa gandim o reasezare a unui sistem de care noi toti depindem. Ceea ce se intampla acum in sistemul sanitar, saracia si teama care domina mai multi oameni decat suntem dispusi sa recunoastem este rezultatul evident a peste 20 de ani de lipsa de viziune. in acest moment dincolo de tentatia abordarilor de ordin politic este necesara stabilirea unor principii pe baza carora aceasta societate sa prezinte un soi de sanatate in raport cu cerintele lumii moderne. in acest moment Romania plateste factura lipsei de strategie pe termen mediu si lung, plateste lipsa de viziune a unui sistem care a asteptat mereu ca solutiile sa vina din alta parte. Noi suntem in mod clar contemporani cu un tip de decont pe care putini il pot anticipa in aceste momente.
(Articol preluat din revista Business Point, nr. 64, varianta print)